ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 963/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă sub nr. x/2018, la 30 iulie 2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, anularea deciziei de invalidare nr. 20754 din 21 iunie 2018, emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de validare a hotărârii Comisiei Județene Bihor nr. 2547/V din 7 august 2002, modificate prin HCJ Bihor nr. 4825/V din 22 iulie 2009, prin care s-a validat anexa de despăgubiri nr. 39, poziția 46, a Comisiei Locale Aleșd, pentru suprafața de 0.3348 ha.

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 325 din 22 februarie 2019, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis cererea de chemare în judecată și a anulat decizia de invalidare nr. 20754 din 21 iunie 2018, emisă de pârâtă. A obligat pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să emită o decizie de validare a Hotărârii Comisiei Județene Bihor nr. 2547/V din 7 august 2002, modificate prin HCJ Bihor nr. 4825/V din 22 iulie 2009, prin care s-a validat anexa de despăgubiri nr. 39, poziția 46, a Comisiei Locale Aleșd, pentru suprafața de 0.3348 ha. Împotriva acestei sentințe a promovat apel pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Hotărârea pronunțată în apel Prin decizia civilă nr. 969 din 17 iunie 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins, ca neîntemeiată, contestația.

Recursul exercitat în cauză Decizia de apel a fost atacată pe calea recursului de către reclamantul A., în cadrul căruia a invocat incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosarul de recurs. Recurentul și intimata nu și-au exprimat poziția procesuală prin formularea unui punct de vedere.

Apărările formulate în recurs Prin întâmpinarea depusă în termenul legal, intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a invocat inadmisibilitatea recursului în raport de dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală și art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 35 din Legea nr. 165/2013. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția inadmisibilității, pe care o va analiza cu prioritate față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Obiectul prezentului litigiu îl constituie acțiunea prin care reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională Pentru Compensarea Imobilelor, anularea deciziei de invalidare nr. 20754 din 21 iunie 2018, emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de validare a hotărârii Comisiei Județene Bihor nr. 2547/V din 7 august 2002, modificate prin HCJ Bihor nr. 4825/V din 22 iulie 2009, prin care s-a validat anexa de despăgubiri nr. 39, poziția 46, a Comisiei Locale Aleșd, pentru suprafața de 0.3348 ha. Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, aplicabilă în prezenta speță, prevede la art. 35 următoarele:,,(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru." Conform dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului". Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs. Din coroborarea dispozițiilor sus evocate, rezultă că decizia nr. 969 din 17 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă are un caracter definitiv și nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac reglementate de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție stabilind că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii. Pentru toate considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul exercitat în cauză, ca inadmisibil. PENTRU ACESTE MOTIVE,