ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 842/2023

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată, la data de 8 iunie 2017, pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea deciziei de invalidare nr. 13985 din data de 28 februarie 2017, dată în dosarul de despăgubiri nr. x din data de 16 martie 2007 și acordarea măsurilor compensatorii pentru terenul în suprafață de 2.092 mp și pentru construcțiile demolate în suprafață totală de 179,44 mp, cu cheltuieli de judecată. I.

Sentințele pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă Prin sentința civilă nr. 2381 din data de 21 noiembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul București, secția a IV-a civilă: a admis în parte acțiunea; a anulat decizia de invalidare nr. 13985 din data de 28 februarie 2017 emisă de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor; a obligat pe pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să emită în favoarea reclamantului decizie de validare a dispoziției nr. 1195 din data de 26 iunie 2006 emisă de Primarul Orașului Borșa, județul Maramureș, precum și de compensare prin puncte pentru imobilul situat în Orașul Borșa, județul Maramureș, format din teren în suprafață de 1.860 mp și construcții demolate (casă și grajd) în suprafață utilă totală de 128,20 mp, imobil în valoare totală de 232.405 RON, cu scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate în cuantum de 23.986,7 RON; a obligat pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 5.453 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii de expert și a respins în rest acțiunea. Prin sentința civilă nr. 1483 din 2 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins, ca inadmisibilă, revizuirea formulată împotriva sentinței civile nr. 2381 din data de 21 noiembrie 2018 pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata Comisia Natională pentru Compensarea Imobilelor. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, atacată cu revizuire Prin decizia civilă nr. 1237A din 14 septembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-revizuent A., împotriva sentinței civile nr. 1483 din data de 2 noiembrie 2021, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. I.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva 1237A din data de 14 septembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a formulat cerere de revizuire revizuentul A., apreciind că hotărârea atacată a fost emisă în mod nelegal și abuziv. În esență, a arătat că, prin sentința civilă nr. 74/2003 a Tribunalului Maramureș, s-a anulat dispoziția nr. x/2002 și s-a dispus trimiterea dosarului Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Prefecturii Maramureș pentru a fi despăgubit. Revizuentul a precizat că, în acest dosar Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Prefecturii Maramureș nu a emis nicio decizie, fiindcă dosarul nu a ajuns la comisie, ajungând tot la Primăria Borșa, care, prin același primar, a emis în mod abuziv și nelegal decizia nr. 1195/2006, care a fost trimisă împreună cu dosarul la Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și care este înregistrat la nr. 34022/CC/2007. De asemenea, a învederat că, în speță, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în mod abuziv și nelegal a emis decizia de invalidare nr. 13985 din data de 28 februarie 2017, nerespectând sentința nr. 74/2003 a Tribunalului Maramureș și admițând în mod abuziv și nelegal decizia nr. 1195/2006 emisă de Primăria Borșa. Revizuentul a mai arătat și că, prin raportul de expertiza nr. x/2005, sunt stabilite drepturile pe care le are, acesta fiind acceptat de primărie și de comisia naționala fără obiecțiuni. A subliniat că, potrivit art. 21 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, dispozițiile autorităților publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001 rămân aplicabile. A susținut că instanța a acceptat numai punctul de vedere al comisiei naționale refuzând sa aibă în vedere atitudinea sa, ca parte vătămată și îndreptățită; a dispus o nouă expertiză din oficiu, în mod abuziv și nelegal, încălcând art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în condițiile în care fusese dată sentința nr. 74/2003, definitivă și potrivnică, de către o instanța de același grad, fiind astfel, încălcată autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. De asemenea, a arătat că, în cererea de revizuire din data de 20 iulie 2021, a cerut să se constate că există autoritate de lucru judecat, iar precizările depuse la 25 martie 2021, 20 iulie 2021 și 12 septembrie 2022 nu au fost luate în considerare și acceptate de către instanță, fiind reținut numai punctul de vedere al părții adverse. A menționat și că instanța s-a pronunțat și dispus o nouă expertiză, pe care nu a cerut-o, încălcând art. 509 C. proc. civ., în condițiile în care există autoritate de lucru judecat. Revizuentul a subliniat că instanța a acceptat punctul de vedere consemnat în decizia nr. 13985/2017, care, în opinia sa, este emisă în mod abuziv și nelegal, și nu a aplicat sentința nr. 74/2003 a Tribunalului Maramureș. De asemenea, a arătat că, în speță, comisia națională avea obligația de a respecta și aplica sentința nr. 74/2003 și nicidecum decizia nr. 1195/2006 a primarului, emisă în mod abuziv și nelegal, în contextul în care acesta nu avea competența de a o emite. A solicitat să se constate că există autoritate de lucru judecat, motiv pentru care se impune desființarea hotărârii nr. 1237/2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în mod abuziv și nelegal, și rejudecarea pricinii, întrucât au fost încălcate Legea nr. 10/2001, Legea nr. 165/2013, precum și art. 16, art. 21, art. 44, art. 51 și art. 52 din Constituția României. La data de 7 decembrie 2022, revizuientul a transmis la dosar precizări ale cererii de revizuire formulate împotriva deciziei civile nr. 1237A din data de 14 septembrie 2022, menționând că cererea de revizuire îndeplinește condițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. deoarece, prin sentința civilă nr. 74/2003 a Tribunalului Maramureș, a cărei autoritate de lucru judecat este încălcată, sunt constatate drepturile pe care le are în mod definitiv. I.

Apărările formulate în cauză Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor nu a depus întâmpinare. I.

Decizia dată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin decizia civilă nr. 1907A din 14 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1237A din data de 14 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, curtea de apel a reținut că temeiul de drept al cererii de revizuire formulate de către revizuentul este reprezentat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere că acesta a susținut că decizia civilă nr. 1237A din data de 14 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2021, este contrară sentinței civile definitive nr. 74/2003 a Tribunalului Maramureș, pronunțate în dosarul nr. x/2003 (încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 74/2003). Făcând aplicarea dispozițiilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ., a apreciat că instanța competentă a soluționa prezenta cerere de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție. I.

Înregistrarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 21 februarie 2022, sub nr. x/2022, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 2. I.

Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin rezoluția din data de 27 februarie 2023, în cauză a fost fixat termen de judecată la data de 16 mai 2023, când Înalta Curte a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale și a reținut cauza în pronunțare prin prisma aceste excepții. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând excepția necompetenței sale materiale în soluționarea prezentei cereri de revizuire, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: Revizuirea este calea de atac comună, extraordinară, de retractare, nedevolutivă și nesuspensivă de drept de executare care se exercită împotriva hotărârii pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul ori, în cazurile anume prevăzute de lege, împotriva hotărârilor care nu evocă fondul și prin care se urmărește, de regulă, înlăturarea erorilor în legătură cu stabilirea situației de fapt. Potrivit dispozițiilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ., cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanțele de recurs la care se referă aceste dispoziții este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță. Așadar, competența soluționării cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. aparține instanței mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. În cauza de față, revizuentul a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1237A din data de 14 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând că aceasta este potrivnică sentinței civile definitive nr. 74/2003 a Tribunalului Maramureș, pronunțate în dosarul nr. x/2003. În aplicarea dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că instanța competentă în soluționarea cererii de revizuire pendinte este Curtea de Apel Cluj, ca instanță mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre (Tribunalul Maramureș). Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 2 rap. la art. 131, art. 132 alin. (1) și alin. (3) și art. 510 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va declina în favoarea Curții de Apel Cluj competența de soluționare a cererii de revizuire formulate, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de revizuentul A..