ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1357/2024

Ședința publică din data de 21 mai 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Deciziile pronunțate de Curtea de Apel București:

Prin decizia civilă nr. 1019 din 14 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 39 din 22 februarie 2021, pronunțate de către Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B..

Prin decizia civilă nr. 430R din 11 mai 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat nulă cererea formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1019 din 14 decembrie 2022, pronunțate de către Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

Prin decizia civilă nr. 971R din 22 noiembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 430R din 11 mai 2023, pronunțate de aceeași instanță.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 971R din 22 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs revizuentulChivoiu Nicolae.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 25 ianuarie 2024, sub nr. x/2023, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluția din 29 ianuarie 2024, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, după efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 493 C. proc. civ.

II.1. Motivele de recurs:

În expunerea de motive, fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul și-a exprimat nemulțumirea față de modalitatea în care au fost soluționate unele dosare, în fond și apel, precum și a pricinii de față, în toate etapele sale procesuale, afirmând că cererile ce au făcut obiectul acestora, inclusiv cele ce vizau sesizarea Curții Constituționale cu mai multe excepții de neconstituționalitate, au fost respinse în mod nejustificat.

Recurentul a reiterat aceste excepții și a susținut ignorarea de către instanțe a cererilor de suspendare a cauzelor până la soluționarea excepțiilor invocate, precum și a probelor ce dovedeau nelegalitatea executării silite demarate de executorul judecătoresc.

A învederat că prin impunerea plății unei taxe de timbru doar în sarcina recurentului s-a încălcat accesul acestuia la justiție și s-a creat inechitate între părțile din proces, făcând trimitere la mai multe dispozițiidin Constituția României și C. proc. civ.

II.2. Apărările formulate în cauză:

Intimații B. și Executorul Judecătoresc C. nu au depus întâmpinare.

II.3. Procedura de filtrare a recursului:

Raportul întocmit în cauză, la data de 08 martie 2024, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, la data de 19 martie 2024, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la filele x.

La data de 21 martie 2024, prin poștă electronică, recurentul a depus punct de vedere la raport, prin care a susținut, în esență, că cererile deduse judecății nu au fost avute în vedere în cuprinsul raportului, reiterând aspecte ce țin de soluționarea unor cauze aflate în diferite etape procesuale.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluția din 15 aprilie 2024, s-a stabilit termen de judecată la data de 21 mai 2024, în camera de consiliu, fără citarea părților, când Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare, cu prioritate, prin prisma excepției netimbrării recursului, invocată din oficiu.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Analizând recursul în condițiile art. 499 raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru, condiție prealabilă și extrinsecă actului de procedură (cererea de recurs), fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal învestită.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Dispozițiile art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 arată că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (2) lit. a) din același act normativ:

"(1) Se taxează cu 50 RON cererile pentru exercitarea apelului sau, dupa caz, recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătorești: a) hotărârile prin care s-a respins cererea ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat."

Dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru de plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanța, reclamantul nu îndeplinește obligația de plată a taxei, instanța va anula cererea sau o va soluționa în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. arată că:

"la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii (…)." Corelativ alin. (3) al aceluiași articol stipulează că neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea.

În speță, prin rezoluția din data de 29 ianuarie 2024, s-a stabilit în sarcina recurentului obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, în temeiul dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii de recurs.

Această obligație a fost comunicată părții, la data de 05 februarie 2024, cu adresa emisă la data de 31 ianuarie 2024 și depusă la cutia poștală, la domiciliul procesual ales, indicat în cererea de recurs, respectiv București, str. x .

Prin intermediul aceleiași adrese s-a adus la cunoștința recurentului că are posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (2) coroborat cu art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

La data de 07 februarie 2024, prin poștă, recurentul a depus o cerere prin care, fără a deduce judecății critici concrete relative la modul de stabilire a taxei judiciare de timbru datorate pentru soluționarea recursului declarat în cauză, a arătat că acțiunea ce face obiectul cauzei este netaxabilă, la fel ca acțiunile asociației, și că, deși a invocat excepția de neconstituționalitate a acestei taxe de timbru, de peste 7 ani, pentru evitarea continuării interzicerii accesului la justiție, precum și încălcarea egalității părților în proces, instanțele de judecată nu s-au pronunțat asupra acesteia.

Aspectele menționate anterior se regăsesc și în cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu, comunicat recurentului, la data de 19 martie 2024, la aceeași adresă, la cutia poștală, potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la dosar.

Recurentul nu a înțeles, însă, să se conformeze dispoziției instanței în sensul că nu și-a îndeplinit obligația procesuală privind achitarea taxei judiciare de timbru aferente soluționării recursului declarat în cauză.

În aceste condiții, având în vedere că plata taxelor judiciare de timbru este o condiție legală pentru începerea proceselor civile, în raport de fiecare etapă procesuală, condiție care, în cauză, nu este îndeplinită câtă vreme recurentul nu a depus dovada achitării sumei datorate cu acest titlu, se justifică pe deplin aplicarea sancțiunii prevăzute de lege constând în anularea cererii ca netimbrată.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că accesul liber la justiție nu este un drept absolut, iar în legătură cu scopul stabilirii taxelor judiciare de timbru, că restricția dreptului de acces la justiție urmărește un scop legitim, vizând, în esență, buna administrare a justiției. Astfel, au fost reafirmate coordonatele dreptului de acces la o instanță, în sensul că dreptul de a sesiza tribunalul, ca un element esențial al dreptului la un tribunal, nu este absolut, ci poate fi limitat prin lege.

Impunerea prin lege a unor exigențe, cum ar fi plata unor taxe, pentru valorificarea de către titular a dreptului său subiectiv are o solidă justificare prin prisma finalității urmărite constând în limitarea în timp a stării de incertitudine în derularea raporturilor juridice și în restrângerea posibilităților de exercitare abuzivă a respectivului drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constatând că cererea de recurs nu îndeplinește cerința legală prevăzută de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 486 alin. (3) coroborat cu art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula, ca netimbrat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 971R din 22 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 971R din 22 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 mai 2024.