ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1356/2022

Ședința publică din data de 15 iunie 2022

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția I civilă sub nr. x/2021, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor- Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, revizuirea sentinței civile nr. 1370/08.11.2016 pronunțată de această instanță în dosar nr. x/2015, cu consecința schimbării hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și precizată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 3, 4, art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale art. 6, alin. (1), Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene art. 20, art. 47, Tratatul Uniunii Europene art. 6 alin. (1), (2) și 3, Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene art. 20, alin. (1) și (2).

Prin sentința nr. 31/31.05.2021, Tribunalul Suceava, secția I civilă a respins excepția de tardivitate; a respins, ca nefondată, cererea de revizuire.

Prin decizia nr. 1233/25.11.2021, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul revizuentului împotriva sentinței.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., revizuentul A..

Recurentul a arătat că instanțele anterioare nu au administrat probele pe care a fost întemeiată cererea de revizuire, deși acestea au fost specificate în cuprinsul acțiunii, respectiv adresa nr. x/19.01.2021 emisă de SPCLEP Fălticeni, adresa nr. x/29.07.2013 emisă de DEPABD București, înregistrarea audio din 18.05.2021 a ședinței de judecată, Nota raport nr. x/20.09.2013. Despre aceasta din urmă, recurentul arată că a fost emisă la data de 20.09.2013, deși sesizarea prin care s-a solicitat instituirea consemnului la frontieră pentru minorul A., cetățean român și B., cetățeană elenă, s-a făcut la data de 19.09.2013, astfel încât s-a procedat la o întârziere de cel puțin 24 de ore, timp suficient ca persoanele sesizate în vederea reținerii la punctele de frontieră a intimatei să părăsească teritoriul României, nefiind supuse unui control amănunțit la ieșirea din țară. Această notă a fost atașată la întâmpinare la fond, nefiind depusă procedural, conform art. 148-150 C. proc. civ., respectiv în conformitate cu originalul, aspect care nu a fost luat în considerare. Semnăturile de pe nota de raport ale numiților C. și D. nu sunt identice cu celelalte semnături de pe documentele pe care intimata le-a depus pe parcursul ciclurilor procesuale, respectiv adresa nr. x/23.09.2013, adresa nr. x/04.10.2013, adresa nr. x/12.02.2014, întâmpinarea din 02.03.2015 și întâmpinarea din 12.01.2018. În acest context, intimata nu și-a îndeplinit atribuțiile de servici cu bună credință.

Motivele de revizuire se întemeiază pe împrejurări care au alterat procesul de stabilire al adevărului, urmare a descoperirii unor înscrisuri după pronunțarea hotărârii atacate, înscrisuri ce au, în opinia recurentului, o importanță hotărâtoare în dezlegarea pricinii.

În ceea ce privește sintagma "descoperirea înscrisurilor", recurentul apreciază că aceasta reprezintă momentul la care înscrisurile au ajuns în mod efectiv, în posesia părții care le invocă.

Referitor la solicitarea către intimată din data de 19.09.2013, recurentul a arătat că a dovedit că în pașapoartele elene minorul purta altă identitate decât cea atribuită legal. În prezent minorul are identitatea de A., iar numita B. a intentat proces penal recurentului pentru abandon de familie atât în România, unde minorul se numește A., cât și în Grecia, unde minorul se numește A..

A mai arătat recurentul că de la data de 19.09.2013 și până în prezent nu și-a văzut copilul și nu are această posibilitate, deoarece identitatea sa nu-i permite să vadă un copil cu o altă identitate.

A solicitat admiterea probei cu înscrisuri, respectiv Convocare emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul de Primă Instanță din Atena și comunicată prin Biroul de Cooperare Judiciară Internațională din cadrul Judecătoriei Fălticeni, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, în două exemplare. A solicitat ca intimata să depună Nota raport nr. x/20.09.2013 în conformitate cu originalul. A solicitat admiterea recursului, judecata în lipsă și obligarea intimatei la cheltuieli de judecată

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin rezoluție completul de filtru a stabilit termen pentru soluționarea recursului în cameră de consiliu, fără citarea părților, la data de 15.06.2022.

Prin punctul de vedere la raportul de admisibilitate, recurentul a solicitat respingerea excepției de nulitate, admiterea recursului astfel cum a fost formulat și a arătat că raportorul a interpretat eronat dispozițiile art. 148-150 C. proc. civ., întrucât legea prevede întocmai ceea ce a specificat recurentul, respectiv art. 150 alin. (2), copiile vor fi certificate de parte pentru conformitate cu originalul. Textul invocat de raportor este "înscris în formă originală", text care nu rezultă din conținutul cererii de revizuire.

Referitor la identitatea semnăturilor de pe anumite documente, arată că însuși faptul că acestea nu sunt identificate prin raport dovedește incidența dispozițiilor art. 488 alin. (5) C. proc. civ.

De asemenea, recurentul a reiterat aspecte învederate prin cererea de recurs privind modalitatea de motivare a hotărârii atacate și Nota de raport nr. x/20.09.2013.

Prin întâmpinarea formulată în termen legal, intimatul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a invocat excepția de nulitate pentru neîncadrarea criticilor formulate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și a arătat că instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor lucrurilor care s-au cerut, a respectat cadrul procesual fixat de părți, iar în limitele acestui cadru a soluționat pricina în întregul ei. Hotărârea instanței de apel a fost motivată în fapt și în drept, cu respectarea principiului aflării adevărului în procesul civil, a analizat probele administrate și a stabilit situația de fapt și împrejurările concrete deduse judecății cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat în termenul legal, recurentul a solicitat respingerea excepțiilor procesuale, înlăturarea apărărilor intimatului și admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Se reține că potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speță, se constată că deși recurentul indică drept motiv de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu expune critici care să poată fi încadrabile în textul legal menționat.

Astfel, critica privind modalitatea de administrare și interpretare a probatoriilor formulată prin prisma motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu se circumscrie cazului de casare invocat (care vizează nemotivarea sau motivarea inadecvată a hotărârii judecătorești) și nu poate forma obiect de analiză în cadrul recursului, întrucât reprezintă o chestiune de temeinicie a hotărârii atacate, iar instanța de recurs este învestită exclusiv cu controlul de legalitate al acesteia.

De asemenea, critica privind încălcarea dispozițiilor art. 148-150 C. proc. civ. în sensul nedepunerii la dosar a unui anumit înscris în forma originală/certificată pentru conformitate, nu poate fi reținută în calea de atac a recursului, având în vedere că analiza instanței de apel cu referire la respectivul înscris (Nota de raport nr. x/20.09.2013) a vizat lipsa caracterului de act nou în sensul dispozițiilor art. 509 pct. 5 și astfel, lipsa relevanței și a utilității în soluționarea cererii de revizuire.

De aceea, susținerea din punctul de vedere depus de către recurent la raportul de admisibilitate, în sensul că dispozițiile art. 148-150 C. proc. civ., pe care le-a invocat, au conținutul indicat (al necesității depunerii unui înscris în forma originală) este una inadecvată, fără nicio legătură cu aspectele de drept tranșate prin decizia atacată și care au vizat neîntrunirea cerințelor de admisibilitate ale înscrisurilor de care s-a prevalat partea, pentru a fi deschisă calea de atac a revizuirii.

Față de cele arătate, apărarea formulată de către recurent nu reprezintă o critică de nelegalitate în sensul dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., ci tot un aspect legat de modalitatea de administrare a probatoriilor care nu poate fi avut în vedere de către instanța de control judiciar.

De asemenea, critica privind identitatea semnăturilor de pe anumite documente depuse la dosar nu are corespondent în niciunul din cazurile reglementate de art. 488 C. proc. civ., pentru a putea fi analizată ca atare de către instanța de recurs.

Aspectele privind modalitatea în care este consemnată identitatea minorului în Grecia și în România, momentul și circumstanțele emiterii Notei de raport nr. x/20.09.2013, litigiile în care recurentul figurează ca parte împreună cu numita B., reprezintă chestiuni de fapt care nu pot fi subsumate vreuneia din ipotezele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Se constată, astfel, că încadrarea dată de către recurent chestiunilor deduse judecății prin memoriul de recurs, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este una pur formală, apărările învederate nefiind subsumabile nici motivului de recurs invocat, dar nici vreunei alte ipoteze reglementate de art. 488 C. proc. civ.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1233 din 25 noiembrie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1233 din 25 noiembrie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2022.