ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2075/2023

Ședința publică din data de 12 octombrie 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

La 07.12.2018, contestatorul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava a înregistrat pe rolul Judecătoriei Suceava, secția Civilă sub nr. x/2018 o contestație la executare, prin care a solicitat, în contradictoriu cu intimatul A., anularea actelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2018 al B. în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 545/09.05.2017 a Tribunalului Suceava, secția I civilă, definitivă prin decizia civilă nr. 680/28.09.2017 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2017.

Prin sentința civilă nr. 1854/27.04.2021, Judecătoria Suceava, secția Civilă a respins ca nefondată contestația la executare și a obligat contestatorul la plata către intimat a sumei totale de 3.765 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, contestatorul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 1858/29.12.2021, Tribunalul Suceava, secția I civilă a admis apelul, a schimbat în tot sentința civilă apelată și, în rejudecare, a admis contestația la executare și a anulat executarea silită și toate actele de executare efectuate în dosarul nr. x/2018 al B..

Împotriva acestei decizii, A. a formulat o cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., argumentând că este potrivnică sentinței civile nr. 545/09.05.2017 a Tribunalului Suceava, secția I civilă, definitivă prin decizia civilă nr. 680/28.09.2017 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Prin decizia nr. 625/17.05.2022, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile a aceleiași instanțe, în considerarea Hotărârii Colegiului de conducere al Curții de Apel Suceava nr. 16/26.06.2021.

Prin decizia nr. 1151/25.10.2022, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a respins excepția inadmisibilității cererii de revizuire, a anulat decizia nr. 1858/29.12.2021 a Tribunalului Suceava, secția I civilă și a trimis cauza pentru rejudecarea apelului aceleiași instanțe; a obligat intimatul să plătească revizuentului suma de 600 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, Inspectoratul de Poliție Județean Suceava a declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

Recurentul a evidențiat dispozitivul sentinței civile nr. 545/09.05.2017 a Tribunalului Suceava, secția I civilă, definitivă prin decizia civilă nr. 680/28.09.2017 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, subliniind că a pus în executare hotărârile în concordanță cu dispozitivul și cu respectarea dispozițiilor legale în materie, în special O.U.G. nr. 57/2015.

În continuare, a argumentat că intimatul, nemulțumit de cuantumul primit, s-a adresat executorului judecătoresc și, în baza calcului efectuat de către un expert extrajudiciar cu ignorarea art. 8 alin. (2) O.U.G. nr. 57/2015, a procedat la executarea silită a recurentului, motiv pentru care a formulat contestație la executare, care a fost admisă.

Referitor la admiterea revizuirii pentru nerespectarea autorității de lucru judecat, recurentul a subliniat că nu există două hotărâri potrivnice și nici tripla identitate de obiect, părți și cauză, deoarece primul dosar are ca obiect "drepturi bănești", iar al doilea "contestație la executare"; de asemenea, hotărârile nu sunt contradictorii: prima stabilește obligația recurentului de a plăti drepturi bănești, iar a doua confirmă că executarea inițială a fost conformă cu dispozițiile instanței și legislația aplicabilă.

În final, recurentul a subliniat că din dispozitivul sentinței civile nr. 545/2017 a Tribunalului Suceava, secția I civilă reiese clar dreptul acordat și numărul de solde acordate, și nicidecum modul de calcul sau obligația de înlăturare a aplicării art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015. De altfel, a afirmat că hotărârile atașate pot constitui practică judiciară.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 30.01.2023, intimatul a depus la dosar întâmpinare, invocând excepția nulității recursului, în raport cu art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 10.02.2024, recurentul a răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare; toate părțile și-au exprimat punctul de vedere.

Prin încheierea din 25.05.2023, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a respins excepția nulității recursului și a admis în principiu recursul și a stabilit termen pentru astăzi, în vederea soluționării.

Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Astfel cum rezultă din actele dosarului, autorul revizuirii a invocat încălcarea autorității de lucru judecat atât din perspectiva efectului pozitiv, cât și a celui negativ al sentinței civile nr. 545/09.05.2017 a Tribunalului Suceava, secția I civilă, definitivă prin decizia civilă nr. 680/28.09.2017 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2017, solicitând anularea deciziei nr. 1858/29.12.2021 a Tribunalului Suceava, secția I civilă, dată în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., coroborat cu art. 430 și art. 431 C. proc. civ.

Examenul deciziei recurate relevă faptul că instanța învestită cu cererea de revizuire a plecat de la premisa că în cauză erau îndeplinite condițiile de admisibilitate, subliniind că revizuentul a invocat existența unor hotărâri potrivnice pronunțate în aceeași cauză, situație care se încadrează în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., și că cercetarea contradictorialității ține de temeinicia revizuirii și nu de admisibilitatea acesteia, context în care a respins excepția inadmisibilității revizuirii invocată de intimat. Pe fondul cererii, instanța a concluzionat că există două hotărâri potrivnice, prin care s-a statuat diferit asupra bazei de calcul pentru ajutorul prevăzut de art. 20 din Legea nr. 284/2010, contrar prevederilor legale, motiv pentru care a valorificat efectul pozitiv al dezlegărilor date prin hotărârea anterioară, a admis revizuirea, a anulat decizia civilă nr. 1858/29.12.2021 a Tribunalului Suceava, secția I civilă și a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 513 alin. (4) C. proc. civ.

Recurentul susține că decizia curții de apel de admitere a revizuirii pentru nerespectarea autorității de lucru judecat este nelegală, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, neexistând două hotărâri potrivnice și nici tripla identitate de obiect, părți și cauză. În acest sens, argumentează că primul dosar are ca obiect "drepturi bănești", iar al doilea "contestație la executare", și că hotărârile indicate nu sunt contradictorii, întrucât prima hotărâre obligă recurentul să plătească intimatului drepturile bănești, iar a doua confirmă că executarea inițială a fost conformă cu dispozițiile instanței și legislația aplicabilă.

Posibilitatea instanței de recurs de a invoca din oficiu motive de casare de ordine publică este conferită prin reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (3) C. proc. civ., conform căreia motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică.

Incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ca motiv de ordine publică, rezidă în încălcarea prevederilor art. 24 și art. 27 C. proc. civ.

Înalta Curte subliniază că data începerii procesului în fața primei instanțe, în care a fost pronunțată decizia ce face obiectul cererii de revizuire, este anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018.

În raport cu această dată, 07.12.2018, normele C. proc. civ. aplicabile în speță sunt cele în vigoare anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1074/18.12.2018; prin urmare, nu sunt incidente prevederile privind extinderea motivului de revizuire privitor la existența unor hotărâri potrivnice, în sensul încălcării autorității lucrului judecat din perspectiva efectului pozitiv.

Aceasta deoarece, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar conform art. 27 C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Instituirea ipotezei prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în care se poate anula o hotărâre a instanței, vine să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătorești, din nevoia de ordine și stabilitate juridică.

Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări: prima, consacrată de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată și ea presupune tripla identitate (de părți, obiect și cauză); a doua, prevăzută de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., operează când acest efect al hotărârii se manifestă pozitiv și reflectă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre aceleași părți, care nu mai pot fi contrazise și care se impun într-un alt proces aflat în legătură cu cel anterior.

Potrivit art. 513 alin. (4) C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, va anula cea din urmă hotărâre.

Această reglementare legală a soluțiilor pe care le poate pronunța instanța de revizuire dă expresie scopului căii de atac în discuție, care constă, de regulă, în cel de a îndepărta erorile săvârșite în legătură cu starea de fapt stabilită în hotărârea atacată. În schimb, în ipoteza hotărârilor potrivnice, legea prevede că soluția pe care instanța de revizuire o va pronunța, când găsește calea de atac întemeiată, este cea a anulării celei din urmă hotărâri - în mod firesc, de altfel, pentru că în acest fel se valorifică autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Așadar, se impune concluzia că numai efectul negativ al autorității de lucru judecat putea fi valorificat, ca motiv de revizuire.

Aceasta pentru că, în măsura identificării triplei identități de părți, obiect și cauză între litigii, este justificată anularea ultimei hotărâri (care încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi), căci legea nu recunoaște posibilitatea ca același litigiu să fie soluționat de două ori; dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

Dacă s-ar afirma, ca temei al revizuirii, nesocotirea, în hotărârea atacată, a unor chestiuni litigioase dezlegate anterior, în cadrul altui proces, anularea ultimei hotărâri, nedublată de posibilitatea rejudecării, ar lăsa noul litigiu nesoluționat.

Până la modificarea C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, o atare soluție nu era reglementată.

De aceea, efectul pozitiv poate fi invocat, ca temei al revizuirii, numai în procesele pornite după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018 - ceea ce nu este cazul, în speță, deoarece procesul în care a fost pronunțată decizia ce face obiectul cererii de revizuire a început la 07.12.2018 -, întrucât în noua formă a Codului, inaplicabilă însă, art. 513 alin. (4) a fost completat, oferind instanței de revizuire posibilitatea de a "trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat".

Așadar, în speță, autorul revizuirii ar fi putut invoca doar autoritatea de lucru judecat, în manifestarea efectului ei negativ.

Ca atare, în mod greșit a fost admisă cererea de revizuire pentru presupusa încălcare a efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

Pe de altă parte, nu trebuie omis faptul că în cuprinsul deciziei atacate, pronunțate într-o acțiune specifică etapei executării silite, au fost analizate, repectiv contestație la executare, după cum era de așteptat, efectele hotărârii care reprezintă titlu executoriu, constând în sentința civilă nr. 545/09.05.2017 a Tribunalului Suceava, secția I civilă, definitivă prin decizia civilă nr. 680/28.09.2017 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă. În consecință, nemulțumirea părții față de concluziile instanței cu privire la acest aspect nu pot constitui argument relevant pentru o cerere de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât se tinde la reformarea hotărârii, neexistând premisele specifice căii extraordinare de atac de retractare.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (3), art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul, să caseze decizia atacată și să trimită cauza spre o nouă judecată curții de apel care, ținând cont de considerentele obligatorii prezentate, va trebui să analizeze condițiile de admisibilitate ale revizuirii, potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava împotriva deciziei nr. 1151/25.10.2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul A..

Casează decizia recurată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2023.