ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 981/2024

Ședința publică din data de 14 mai 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23 septembrie 2018 pe rolul Tribunalului Suceava, sub număr de dosar x/2018, contestatorul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornite de intimatul A., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 600/23.05.2017, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2017, declanșată prin somația emisă în dosarul de executare nr. 1/2018 la data de 12.02.2018 de către Biroul Executorului Judecătoresc B., prin care a solicitat să-i fie achitată suma de 79.389 RON reprezentând rest de plată din ajutoarele prev. de art. 20 alin. (1), respectiv 15 solde ale funcției de bază, și de art. 20 alin. (2), respectiv 20 solde ale funcției de bază, din Anexa VII, Secțiunea a 3-a la Legea nr. 284/2010 (72.624 RON) și cheltuieli de judecată (1000 RON).

Astfel, contestatorul a solicitat instanței să dispună anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1/2018, aflat pe rolul Biroul Executorului Judecătoresc B., întrucât acestea au fost făcute cu încălcarea prevederilor legale în materie și suspendarea executării până la soluționarea contestației.

Prin sentința civilă nr. 5179 din 16 decembrie 2021, pronunțată de Judecătoria Suceava, s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul Inspectoratul Județean de Poliție Suceava, în contradictoriu cu intimatul A., ca neîntemeiată; s-a respins cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect, a fost obligat contestatorul la plata către intimat a sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, a fost obligat contestatorul să plătească BEJ C. suma de 55 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate, anularea formelor de executare atacate în dosarul de executare nr. 1/2018, precum și implicit respingerea cererii privind cheltuielile de judecată privind onorariu și cheltuieli de executare, iar la pronunțarea hotărârii să se aibă în vedere întreagă documentație inclusiv apărările de pe fond.

Prin decizia nr. 1331 din 28 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Suceava a admis apelul declarat de apelantul contestator Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, împotriva sentinței civile nr. 5179 din 16 decembrie 2021; a schimbat în tot sentința menționată, și, în rejudecare, a admis contestația la executare formulată de contestatorul IPJ Suceava în contradictoriu cu intimatul A.; a anulat executarea silită și toate actele de executare silită emise în dosarul de executare nr. 1/2018 al B.E.J. B..

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A. prin care a solicitat, în temeiul art. 509 pct. 8 C. proc. civ., revizuirea deciziei civile nr. 1331/28.12.2022 a Tribunalului Suceava (dosar nr. x/2018) care încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 600/23.05.2017 a Tribunalului Suceava, definitivă prin decizia civilă nr. 719/28.09.2017 a Curții de Apel Suceava (dosar nr. x/2017).

Prin decizia nr. 415 din 6 aprilie 2023, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a respins excepția inadmisibilității cererii de revizuire, ca nefondată, a admis cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1331 din 28 decembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2018, formulată de A. în contradictoriu cu intimatul IPJ Suceava, a anulat decizia civilă nr. 1331 din 28 decembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018; a trimis cauza la Tribunalul Suceava, secția I civilă pentru rejudecarea apelului formulat de contestatorul IPJ Suceava împotriva sentinței nr. 5179 din 16 decembrie 2021 a Judecătoriei Suceava; a obligat intimatul să plătească revizuentului suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei de mai sus a formulat recurs intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, în temeiul art. 513 alin. (6) și art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de revizuire, ca neîntemeiată.

Recurentul a susținut, în esență, ca hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, întrucât instanța nu a respectat autoritatea de lucru judecat și a reținut că există două hotărâri potrivnice pronunțate în dosarul nr. x/2017 și dosarul nr. x/2018, respectiv sentința nr. 600/2017 și decizia nr. 1331/2021.

A apreciat recurentul că nu există triplă identitate de obiect, părți și cauză, obiectul fiind stabilit de către instanță, astfel: în primul dosar "drepturi bănești", iar în al doilea dosar "contestație la executare".

Totodată, a arătat că nici cele două hotărâri nu sunt potrivnice, întrucât prima hotărâre a stabilit în sarcina sa obligația de plată a drepturilor bănești, conform celor dispuse, lucru efectuat din oficiu și în conformitate cu dispozițiile legale în materie, iar cea de a doua hotărâre nu contravine primei hotărâri, în sensul întoarcerii sale, ci din contră o susține și confirmă că ce s-a executat inițial este în conformitate cu dispozițiile instanței și legislației. Mai mult, în dosarul ultim înregistrat, în care s-a pronunțai hotărârea revizuită, nu a fost invocată și nici dezbătută excepția autorității de lucru judecat față de contestația formulată.

Intimatul A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Recurentul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului.

Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 12 decembrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului întocmit în cauză.

Prin încheierea din 5 martie 2024, constatându-se că recursul este admisibil în principiu și că sunt întrunite dispozițiile art. 493 alin. (7) Cod procedură civilă, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului declarat de revizuent INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA, la 14 mai 2024, cu citarea părților.

La termenul de judecată din 14 mai 2024, Înalta Curte a invocat din oficiu, ca motiv de ordine publică, subsumat cazului de casare prescris de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pronunțarea hotărârii cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în raport cu data demarării proceselor în care au fost pronunțate cele două hotărâri a căror contrarietate s-a invocat.

Analizând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele care succed:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte subliniază faptul că va lua în analiză cu prioritate motivul de ordine publică, invocat din oficiu, întrucât acest motiv de recurs, dacă ar fi găsit întemeiat, ar avea aptitudinea de a vicia și de a conduce la anularea hotărârii în întregul ei, făcând de prisos analiza celorlalte motive de recurs.

Pentru a facilita deplina înțelegere a raționamentului care stă la baza prezentei decizii, se cuvine amintit că rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorității de lucru judecat.

În raport de dispozițiile art. 24 C. proc. civ., cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este guvernată de forma C. proc. civ. în vigoare la data demarării proceselor în care au fost pronunțate cele două hotărâri a căror contrarietate s-a invocat.

Efectul negativ al autorității de lucru judecat este consacrat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că: "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.".

În schimb, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat este reglementat de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia: "Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.".

În timp ce efectul negativ al autorității de lucru judecat presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză, efectul pozitiv implică existența unei chestiuni litigioase definitiv tranșate între aceleași părți, ce nu mai poate fi repusă în discuție într-un proces ulterior.

Pornind de la aceste considerații teoretice, se constată că, în speță, s-a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. revizuirea deciziei civile nr. 1331 din 28 decembrie 2022 a Tribunalului Suceava (dosar nr. x/2018), litigiu demarat la 23 septembrie 2018, având ca obiect contestație la executare împotriva executării silite demarată de către intimatul A., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 600/23.05.2017 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2017.

Revizuentul a susținut că această hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 600 din 23 mai 2017 a Tribunalului Suceava, definitivă prin decizia civilă nr. 719 din 28 septembrie 2017 a Curții de Apel Suceava (dosar nr. x/2017).

Prin urmare, în raport cu data demarării proceselor în care au fost pronunțate cele două hotărâri a căror contrarietate s-a invocat, în cauză nu sunt incidente modificările aduse prin Legea nr. 310/2018 în ceea ce privește regimul căii extraordinare de atac al revizuirii întemeiate pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Anterior acestei modificări, ca și în contextul vechiul C. proc. civ., s-a stabilit că acest caz de revizuire oferă un remediu doar în cazul încălcării efectului negativ al autorității de lucru judecat, înlăturând soluțiile pronunțate asupra unui litigiu deja soluționat irevocabil/definitiv de instanțele de judecată într-o cauză anterioară.

Deși doctrina și jurisprudența au recunoscut autoritatea de lucru judecat a considerentelor sub denumirea comună de "putere de lucru judecat" și în contextul vechilor coduri, aceasta este consacrată în mod expres doar prin art. 430-431 C. proc. civ. 2010, cu prilejul reglementării unitare a instituției autorității de lucru judecat, fără a se aduce însă nicio modificare regimului acestei forme de revizuire la momentul adoptării inițiale a Noului C. proc. civ., câtă vreme singura soluție ce putea fi pronunțată în cazul admiterii unei asemenea revizuiri era anularea celei de-a doua hotărâri pronunțate cu nesocotirea autorității de lucru judecat a unei hotărâri anterioare.

În schimb, prin modificarea adusă art. 513 alin. (4) C. proc. civ. prin intermediul Legii nr. 310/2018 s-a recunoscut în mod expres extinderea acestui caz de revizuire și la situația încălcării efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, coroborat cu instituirea soluției subsecvente de anulare a hotărârii inițial pronunțate în al doilea dosar și trimitere a cauzei spre rejudecare, pentru a permite soluționarea acestuia cu respectarea autorității de lucru judecat sub aspect pozitiv a hotărârii din anteriorul litigiu, în cazul încuviințării cererii de revizuire.

În cauza de față, revizuentul a invocat autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate anterior modificărilor aduse de art. 513 alin. (4) C. proc. civ. prin intermediul Legii nr. 310/2018.

Prin urmare, raportat la forma C. proc. civ. aplicabilă în cauză, în mod greșit motivarea instanței de apel, a cărei hotărâre se atacă prin prezentul recurs, s-a fundamentat pe aplicarea dispozițiilor C. proc. civ., astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 310/2018.

Câtă vreme litigiile în care au fost pronunțate cele două hotărâri a căror contrarietate s-a invocat au fost inițiate sub imperiul C. proc. civ., anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, prevederile acestui cod vor guverna toate actele de procedură legate de acestea, inclusiv cererile incidentale și căile de atac.

Se constată că instanța de recurs se află în imposibilitate de a putea analiza legalitatea soluției adoptate în întregul său, întrucât nu se poate aprecia concordanța dintre argumentele instanței de apel în măsură să susțină soluția pronunțată și textele legale incidente speței, situație ce echivalează cu o nemotivare în înțelesul art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și atrage nulitatea hotărârii, conform art. 175 din același act normativ, respectiv incidența motivului de casare instituit de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ.

Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va avea ]n vedere dispozițiile C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, pronunțându-se asupra aspectelor cu care a fost învestită în raport cu prevederile legale aplicabile cauzei.

Pentru rațiunile înfățișate, constatând că este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 497 teza I din același act normativ, va admite recursul declarat de recurentul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA împotriva deciziei nr. 415 din 6 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA împotriva deciziei nr. 415 din 6 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2024.