ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1421/2021

Ședința publică din data de 17 iunie 2021

Asupra recursul dedus judecății, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la 20 noiembrie 2019, sub nr. x/2019, revizuentul A. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 413 din 22 mai 2019, pronunțată de Tribunalul Botoșani, în dosarul nr. x/2018.

Prin sentința nr. 37 din 17 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Botoșani, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 413 din 22 mai 2019, pronunțată de aceeași instanță.

Prin decizia nr. 494 din 16 septembrie 2020, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței nr. 37 din 17 ianuarie 2020, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul B..

Împotriva deciziei nr. 494 din 16 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a declarat recurs revizuentul A..

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a susținut că decizia recurată încalcă dispozițiile C. pen., precum și pe cele ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și a invocat motivele de revizuire reglementate de art. 509 pct. 1, 5, 7, 9 C. proc. civ. și art. 453 lit. a) C. proc. pen.

A arătat că dreptul deținutului de a participa la înhumarea părintelui său este prevăzut de Legea nr. 254/2013 și a învederat că, în mod greșit, Curtea de Apel Suceava nu a emis mandat de aducere pentru intimat, iar recurentului nu i-a permis prezența în instanță, participarea sa la judecată făcându-se prin videoconferință.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă la 9 noiembrie 2020, sub nr. x/2019, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 8.

Prin rezoluția completului din 19 noiembrie 2020, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, după efectuarea procedurii de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 471 alin. (5) și (6) din același act normativ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că recurentul datorează taxă judiciară de timbru, în cuantum de 50 RON, în temeiul art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cererea de recurs este formulată cu respectarea termenului prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., iar criticile astfel dezvoltate nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a formula, în scris, un punct de vedere.

Prin punctul de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, recurentul a solicitat scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.

Prin rezoluția din 11 mai 2021 a fost stabilit termen de judecată la 17 iunie 2021, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția de netimbrare, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele asupra recursului

În raport de prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acest act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 alin. (2) din același Cod, excepția netimbrării, invocată din oficiu, asupra căreia constată următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență."

Conform art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "se taxează cu 50 RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, recursului împotriva hotărârilor prin care s-a respins cererea ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat."

Dispozițiile art. 33 alin. (1) din actul normativ mai sus menționat prevăd că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței."

Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii." Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea.

În speță, prin rezoluția din 19 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a stabilit că recurentul A. datorează, pentru soluționarea recursului, taxă judiciară de timbru, în cuantum de 50 RON, în temeiul art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin adresa din 25 noiembrie 2020, comunicată recurentului la 2 decembrie 2021, a fost adus la cunoștința acestuia cuantumul taxei judiciare de timbru datorate, precum și faptul că are posibilitatea să formuleze cerere de reexaminare, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate și de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la data comunicării aceleiași taxe, în condițiile prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Recurentul a formulat cerere de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, cerere respinsă prin încheierea din 27 mai 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2019, iar ulterior nu a depus la dosar dovada îndeplinirii obligației legale privind taxa judiciară de timbru.

Neplata taxei judiciare de timbru a fost apreciată de către legiuitor ca reprezentând o cauză de nulitate extrinsecă actului de procedură, astfel cum reiese din conținutul art. 174 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia "Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă".

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că cererea formulată de recurentul A. nu îndeplinește una dintre condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care va anula, ca netimbrat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 494 din 16 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 494 din 16 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2021.