ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 135/2024

Cererea de chemare în judecată: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad la 23 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, astfel cum a fost precizată, reclamanții A., B. și C. au solicitat obligarea pârâților D. și E. la plata: - daunelor materiale în cuantum de 1.729 euro, reprezentând contravaloarea autoturismului avariat; 300 RON, reprezentând contravaloarea unei geci, și 400 RON, reprezentând contravaloarea telefonului mobil; și - daunelor morale pentru atingerile aduse demnității și onoarei, în cuantum de 1.500 euro pentru fiecare reclamant.

Deciziile pronunțate în dosarul nr. x/2018: Prin sentința civilă nr. 2497 din 24 iulie 2020, pronunțată de Judecătoria Arad, s-a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâta D., având ca obiect pretenții. A fost obligată pârâta D. la plata sumei de 500 euro către reclamanta B., reprezentând daune morale. A fost respinsă în rest cererea formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții D. și E., având ca obiect pretenții. S-au compensat în parte cheltuielile de judecată și reclamanții au fost obligați la plata sumei de 2.500 RON către pârâtul E., reprezentând cheltuieli de judecată. Prin decizia civilă nr. 900 din 24 noiembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Arad s-a respins apelul formulat de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții D. și E. împotriva încheierii din 9 iulie 2020 și a sentinței civile nr. 2497 din 24 iulie 2020, pronunțate de Judecătoria Arad. De asemenea, a fost respins și apelul declarat de pârâta D. împotriva aceleași sentințe. Prin decizia civilă nr. 152 din 10 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Timișoara a respins recursul declarat de reclamanții A., B. și C. împotriva deciziei civile nr. 900 din 24 noiembrie 2021 și a încheierilor din 27 august 2021, 10 noiembrie 2021 și 23 noiembrie 2021, pronunțate de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimații-pârâți D. și E..

Cererea de revizuire: Prin cererea înregistrată la 13 iulie 2022, pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, sub dosarul nr. x/2022, recurenții A., B. și C. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 152 din 10 mai 2022, pronunțate în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel Timișoara. Prin încheierea din 8 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, au fost consemnate dezbaterile și concluziile pe fond, reținându-se că, în ședință publică, petentul C., în calitate de revizuent și reprezentant al celorlalți doi revizuenți, A. și B., a arătat ca se impune formularea unei cereri de recuzare. Instanța a dispus amânarea inițială a pronunțării asupra cererii de revizuire pentru 21 decembrie 2022, dată la care s-a dispus amânarea pronunțării pentru 28 decembrie 2022, când a fost pronunțată decizia nr. 430 de către Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Cererea de recuzare: Prin cererea comunicată la 19 decembrie 2022, petenții A., B. și C. au solicitat recuzarea președintelui completului de judecată învestit cu soluționarea cererii de revizuire, doamna judecător F., pentru motivele de incompatibilitate prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 1 și 13 C. proc. civ., precum și în temeiul dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din CEDO, privind dreptul la un proces echitabil.

Încheierea pronunțată asupra cererii de recuzare: Prin încheierea din 22 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins cererea de recuzare a doamnei judecător F., formulată de petenții A., B. și C..

Recursul declarat în cauză: Petenții A., B. și C. au declarat recurs împotriva încheierii din 22 decembrie 2022 și încheierii din 8 decembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2022. Recurenții au solicitat casarea încheierii din 22 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2022, și trimiterea cauzei unei alte instanțe de același grad, în temeiul dispozițiilor art. 487 teza a II-a C. proc. civ. Prezentând circumstanțele în care au formulat cererea de recuzare, recurenții au arătat că încheierea de recuzare a fost pronunțată de Curtea de Apel Timișoara la 22 decembrie 2022 în dosarul nr. x/2022, având ca obiect cererea de revizuire, respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia nr. 152 din 10 mai 2022. De asemenea, au menționat că, în calitate de revizuenți, au formulat cerere de recuzare a președintelui completului de judecată, nou învestit cu judecarea revizuirii, urmare a desființării completului învestit inițial, în temeiul prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 C. proc. civ. Completul învestit cu judecarea cererii de revizuire a considerat calea de atac ca fiind admisibilă, astfel că prin încheierea din 10 noiembrie 2022 a admis sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. La termenul din 8 decembrie 2022, în condițiile în care completul avea altă compunere, petenții au constatat incompatibilitatea președintelui completului de judecată, pe de-o parte, raportat la împrejurarea că acesta a invocat pretinsa inadmisibilitate a cererii de revizuire, iar, pe de altă parte, având în vedere că domnul avocat C. suferă de scăderea bilaterală a auzului, neputând înțelege conținutul complet și exact al excepției inadmisibilității, invocată din oficiu. Față de aceste împrejurări, recurenții au precizat că domnul avocat C., care are și calitatea de parte în cauză, a solicitat acordarea unui termen de judecată pentru a fi în măsură să formuleze apărări cu privire la excepția invocată, după ce va lua cunoștință de încheierea de ședință, care însă nu le-a fost comunicată. Au mai apreciat recurenții că, atât obiectiv, cât și subiectiv, președintele completului putea și trebuia să constate că domnul avocat C. are o problemă, însă a considerat că este mai importantă respingerea revizuirii, ca inadmisibilă, decât respectarea principiilor generale ale procesului civil, în special: dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, principiul contradictorialității, principiul oralității, principiul aflării adevărului. Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenții au solicitat să se constate nelegalitatea încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, în condițiile în care cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și de Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost admisă de către completul de judecată învestit inițial, însă instanța nu s-a pronunțat asupra acesteia, deși reprezintă o chestiune juridică de esență pentru soluționarea cauzei. Printr-o altă critică au arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii prin care au solicitat acordarea unui termen de judecată pentru a formula apărări cu privire la excepția invocată, față de conținutul încheierii din 8 decembrie 2022, care nu a fost redactată în termen de 3 zile. În mod nereal, s-a menționat că încheierea a fost redactată la 9 decembrie 2022, dovada în acest sens fiind faptul că, accesând dosarul electronic, au avut posibilitatea de a vizualiza această încheiere abia la 6 februarie 2023. În condițiile menționate, recurenții au apreciat că le-a fost obstrucționat liberul acces la justiție, ceea ce constituie o vădită încălcare a prevederilor art. 21 din Constituția României, art. 6 C. proc. civ. și art. 6 Protocolul 1 din CEDO. Următoarele susțineri din cererea de recurs privesc încheierea din 8 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, prin care s-a dispus amânarea pronunțării asupra cererii de revizuire. În esență, recurenții au invocat că instanța a lăsat să se înțeleagă că deja a hotărât respingerea cererii de revizuire, deși revizuentul C. solicitase acordarea unui termen de judecată. De asemenea, au argumentat că decizia nr. 152 din 10 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara evocă fondul, astfel că poate fi supusă revizuirii în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Apărările formulate: Cererea de recurs a fost comunicată intimaților la 4 și 5 aprilie 2023 . Intimații nu au depus întâmpinare.

Procedura parcursă în fața instanței de recurs: Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 15 martie 2023 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie. Prin rezoluția din 14 iunie 2023, s-a stabilit termen de judecată la 26 octombrie 2023, în ședință publică, în vederea soluționării recursului. Prin încheierea din 26 octombrie 2023, Înalta Curte a constatat că, față de data înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv 23 ianuarie 2018, sunt incidente dispozițiile C. proc. civ., forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, publicată în M.Of. nr. 1074 din 18 decembrie 2018. S-a dispus parcurgerea procedurii de filtrare a recursului, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., urmând a se analiza în complet de filtru raportul pe care îl va întocmi magistratul-asistent, și s-a stabilit termen la 18 ianuarie 2024, în camera de consiliu, fără citarea părților, complet CF x, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului declarat de petenții A., B. și C. împotriva încheierilor din 8 decembrie 2022 și din 22 decembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2022. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând, cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului declarat împotriva încheierii de ședință din 8 decembrie 2022, reținută prin raportul asupra admisibilității în principiu, Înalta Curte o va admite și va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente de drept: Prin decizia civilă nr. 152/10.05.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Timișoara a respins recursul declarat de recurenții reclamanți A., B. și C. împotriva deciziei civile nr. 900/24.11.2021 și a încheierilor din 10.11.2021, 27.08.2021 și 23.11.2021, pronunțate de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimații-pârâți D. și E., având ca obiect acțiune în răspundere delictuală și a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Împotriva deciziei civile nr. 152/10.05.2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2018, au formulat cerere de revizuire revizuenții B., A. și C., în contradictoriu cu intimații E. și D., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună admiterea cererii, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., în sensul schimbării hotărârii atacate, în partea recurată, în principal reprezentând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5; în partea privind încălcarea dispozițiilor art. 5l alin. (5) C. proc. civ. și art. 6 din CEDO, prin modalitatea de soluționare a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 în cadrul deciziei civile nr. 152 din 10.05.2022 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, modalitate care cade sub incidența dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. l C. proc. civ., în sensul că "S-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut", ceea ce impune schimbarea în tot în această parte a hotărârii, cu precizarea că solicită cheltuieli de judecată pe cale separată. La termenul de judecată din data de 8 decembrie 2022, instanța a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității cererii de revizuire și a amânat inițial pronunțarea la data de 21 decembrie 2022, când a amânat-o la data de 28 decembrie 2022, dată la care a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții B., A. și C. împotriva deciziei civile nr. 152/10 mai 2022 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. x/2018. În ceea ce privește încheierea din 8 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2022, prin care pronunțarea asupra cererii de revizuire s-a amânat la 21 decembrie 2022, se constată că aceasta face parte integrantă din decizia civilă nr. 430 din 28 decembrie 2022, motiv pentru care nu poate fi atacată separat de această decizie. În raport cu dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii, instanța fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora. Recursul poate fi formulat împotriva încheierilor premergătoare - preparatorii și interlocutorii - numai odată cu recursul formulat împotriva hotărârii prin care s-a soluționat cauza în fond, în afară de cazul când legea dispune altfel (art. 466 alin. (4), coroborat cu art. 494 C. proc. civ.) și în ipoteza în care decizia poate fi atacată cu recurs. Sunt distinct reglementate încheierile premergătoare care pot fi atacate separat cu apel, înainte ca instanța să se pronunțe asupra fondului [art. 64 alin. (4), art. 69 alin. (3), art. 74 alin. (2) și art. 77 alin. (2), art. 361 alin. (2), art. 718 alin. (6), art. 990 alin. (4) C. proc. civ..]. Există încheieri premergătoare care, în funcție de instanța care le-a pronunțat, pot fi atacate fie cu apel, fie cu recurs [art. 64 alin. (4), art. 953 alin. (3), art. 958 și art. 970 alin. (1) C. proc. civ..]. Întrucât încheierea din 8 decembrie 2022 nu se încadrează în dispozițiile legale mai sus menționate, Înalta Curte va reține că recursul este inadmisibil, deoarece încheierea recurată poate fi atacată numai odată cu recursul formulat împotriva hotărârii prin care se va soluționa cauza în fond, în măsura în care partea are deschisă această cale de atac. În plus, în cauză partea nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei civile nr. 430 din 28 decembrie 2022, date fiind dispozițiile art. 513 alin. (5) din C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. Cum, în cauză, s-a formulat cerere de revizuire a unei decizii pronunțate în recurs (decizia civilă nr. 152 din 10 mai 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2018 de către Curtea de Apel Timoșoara), partea nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei civile nr. 430 din 28 decembrie 2022 și nici împotriva încheierii de amânare a pronunțării din data de 8 decembrie 2022, parte integrantă din decizia anterior menționată. Prin urmare, față de dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., încheierea din 8 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs. Examinând excepția nulității recursului declarat împotriva încheierii din 22 decembrie 2022, reținută prin raportul asupra admisibilității în principiu, Înalta Curte o va admite și va anula recursul declarat împotriva acestei încheieri, pentru următoarele considerente de drept: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal. Potrivit prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, și concluzia că cerința motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurenții să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea recurată pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar eficient. Când motivele de fapt ale recursului nu satisfac aceste exigențe, referindu-se la aspecte străine de soluția dispusă prin hotărârea recurată și de considerentele care susțin în mod necesar această soluție, trebuie considerat că cerința motivării recursului nu este îndeplinită, acesta fiind lovit de nulitate. Înalta Curte constată că, deși formal încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prevederi legale care au în vedere situația în care instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, recurenții nu au formulat, în concret, critici de nelegalitate subsumabile motivului de casare invocat. În realitate, memoriul de recurs, care se întinde pe mai multe pagini, și în conținutul căruia se fac referiri la texte de lege și la principii ce decurg din jurisprudența în materie a curții de contencios european, se bazează pe susțineri străine de încheierea recurată, fără a se arăta, în concret, modalitatea în care instanța care a soluționat cererea de recuzare a încălcat normele de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenții au solicitat să se constate nelegalitatea încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, în condițiile în care cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și de Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost admisă de către completul de judecată învestit inițial, însă instanța nu s-a pronunțat asupra acesteia, deși reprezintă o chestiune juridică de esență pentru soluționarea cauzei. Cu privire la acest motiv de recurs se constată că instanța a fost învestită cu o cerere de recuzare a doamnei judecător F., fiind invocate motivele de incompatibilitate prevăzute de art. 42 alin. (1) punctele 1 și 13 din C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 6 Paragraful 1 din CEDO, privind dreptul la un proces echitabil, înfăptuit de un tribunal independent, în cadrul unei judecăți echidistante. Analizând cererea de recuzare, instanța a reținut că nu sunt incidente motivele de incompatibilitate prevăzute de ar. 42 pct. 1 și 13 C. proc. civ. în privința doamnei judecător F. în dosarul nr. x/2022 și a respins ca atare cererea formulată, argumentând punctual, prin raportare la fiecare caz de incompatibilitate, motivele care au condus la adoptarea unei astfel de soluții. Or, analizând conținutul încheierii de ședință din data de 22 decembrie 2022, se constată că instanța nu a fost învestită și, în consecință, nu s-a pronunțat cu privire la cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și de Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, această chestiune fiind discutată în cadrul dosarului având ca obiect cerere de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 152/10.05.2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. x/2018. Prin urmare, critica adusă încheierii de ședință din data de 22 decembrie 2022 este străină de dezlegările date de instanță, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Printr-o altă critică recurenții au arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii prin care au solicitat acordarea unui termen de judecată pentru a formula apărări cu privire la excepția invocată, față de conținutul încheierii din 8 decembrie 2022, care nu a fost redactată în termen de 3 zile. În mod nereal, s-a menționat că încheierea a fost redactată la 9 decembrie 2022, dovada în acest sens fiind faptul că, accesând dosarul electronic, au avut posibilitatea de a vizualiza această încheiere abia la 6 februarie 2023. În condițiile menționate, recurenții au apreciat că le-a fost obstrucționat liberul acces la justiție, ceea ce constituie o vădită încălcare a prevederilor art. 21 din Constituția României, art. 6 C. proc. civ. și art. 6 Protocolul 1 din CEDO. Aspectele invocate în cuprinsul acestui motiv de recurs vizează modalitatea de desfășurare a dezbaterilor de la termenul de judecată din 8 decembrie 2022 și nu aspecte care să vizeze incidența cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) punctul 5 din C. proc. civ., nefiind prezentate critici îndreptate împotriva încheierii de ședință din data de 22 decembrie 2022 care să atragă anularea acesteia. O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel. Prin urmare, cum calea de atac a recursului este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii recurate sub aspectul legalității acesteia, o atare analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării unor motive de nelegalitate, grefate pe considerentele deciziei atacate, dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligație care revine, sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate. Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și al prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va admite excepția nulității recursului declarat de petenții A., B. și C. împotriva încheierii din 22 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2022.