ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1324/2024

Ședința publică din data de 16 mai 2024

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 24 martie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul Cabinet de Avocat "A." a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov, B. și C., admiterea plângerii de carte funciară și radierea ipotecii instituite în favoarea D. S.A. asupra apartamentului (sediu cabinet de avocat), situat în Brașov, str. x, jud. Brașov și notării executării silite în favoarea E.; obligarea intimaților, în solidar, la plata sumei de 4.000 RON, cu titlu de despăgubiri materiale în ceea ce privește spațiul destinat sediului profesional din județul Ilfov, comuna Chiajna, reprezentând chiria aferentă lunilor decembrie 2022 - aprilie 2023; obligarea intimaților, în solidar, la plata sumei de 150.000 RON, constând în daune morale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 și următ. din Legea nr. 7/1996, art. 1800 alin. (1) pct. 4 din C. civ. de la 1964, art. 1349 și următ. C. civ.

Prin întâmpinare, intimata Autoritatea Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București.

Prin sentința civilă nr. 6426 din 18 septembrie 2023, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Pentru a dispune astfel, instanța a apreciat că primul capăt de cerere este reprezentat de o plângere formulată împotriva încheierii de carte funciară, iar capetele de cerere având ca obiect repararea prejudiciului material, respectiv, moral imputat registratorilor de carte funciară sunt subsecvente celui dintâi, întrucât depind de soluția ce se va pronunța asupra acestuia.

Judecătoria Sectorului 5 București a avut în vedere dispozițiile art. 31 alin. (4) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, conform cărora plângerea împotriva încheierii se poate depune de cei interesați sau de notarul public la judecătoria în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, situație în care instanța va solicita, din oficiu, biroului teritorial comunicarea dosarului încheierii și copia cărții funciare, precum și notarea plângerii în cartea funciară.

Instanța a reținut că, potrivit art. 98 alin. (1) C. proc. civ., competența se determină după valoarea obiectului cererii indicată în capătul principal de cerere, iar, conform art. 123 alin. (1) din același act normativ, cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120.

Constatând că primul capăt de cerere este de competența Judecătoriei Brașov, imobilul ce privește plângerea aflându-se în raza teritorială a acestei instanțe, precum și faptul că petitele accesorii sunt de competența aceleiași instanțe, în temeiul art. 132 alin. (2) C. proc. civ., a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Instanța a apreciat că introducerea în cauză a pârâtei Autoritatea Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară putea atrage competența de soluționare a capătului de cerere având ca obiect răspundere civilă delictuală în favoarea sa numai dacă ar fi avut caracter principal.

De asemenea, a considerat că cele două capete de cerere care sunt contencioase nu modifică caracterul necontencios al primului capăt de cerere, care se va judeca potrivit regulilor prevăzute pentru acesta, iar, potrivit art. 122 C. proc. civ., reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor codului.

Judecătoria Sectorului 5 București a apreciat că hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului privind cauza Buzescu împotriva României (cererea nr. x/00) nu se aplică în speță în ceea ce privește stabilirea competenței instanțelor, acest aspect fiind de competența exclusivă a instanțelor interne.

Prin sentința civilă nr. 3100 din 29 martie 2024, Judecătoria Brașov a admis în parte excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brașov, exclusiv în ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect obligarea intimaților la plata sumei de 4.000 RON, despăgubiri materiale, și a sumei de 150.000 RON, daune morale. A declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect pretenții, formată din capetele indicate anterior, respectiv petitele 2 și 3 din dosarul nr. x/2023, stabilind că au calitatea părți reclamantul Cabinet de Avocat "A." și pârâții Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov, B. și C.. A constatat ivit conflict negativ de competență, a dispus suspendarea judecății și sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

A respins excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Brașov, referitoare la capătul de cerere având ca obiect, exclusiv plângerea, de carte funciară, ca neîntemeiată.

A disjuns capătul de cerere privind plângerea de carte funciară și a dispus crearea unui nou dosar cu acest obiect, care a primit număr nou (petitele având ca obiect pretenții rămânând înregistrate în dosarul inițial nr. x/2023), iar în dosarul nou (plângere de carte funciară) având ca părți pe petentul Cabinet de Avocat "A." și pe intimații E. și F. S.A., prin Direcția Juridică - Departamentul de litigii judiciare și suport juridic recuperare/Biroul regional de litigii și insolvență Târgu Mureș. A acordat termen la 17 mai 2024 în dosarul nou format, având ca obiect plângere de carte funciară, cu citarea părților, pentru continuarea judecății.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Brașov a reținut că petentul a învestit instanța cu soluționarea mai multor capete de cerere, unul fiind necontencios (plângerea împotriva încheierii de carte funciară), iar altele contencioase (obligarea pârâților la daune materiale și morale).

A constatat că reclamantul a formulat acțiunea în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Administrației, care au sediul pe raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 București.

În raport de dispozițiile art. 99 C. proc. civ., a remarcat că reclamantul a învestit instanța de judecată cu două cereri principale, care se judecă în două proceduri diferite, plângere de carte funciară, ce urmează a fi analizată în procedură necontencioasă, iar, cea de-a doua, acțiune în răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie, care trebuie examinată în procedura contencioasă.

Instanța a constatat că petentul a susținut că a formulat acțiunea având ca obiect obligarea pârâților Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Administrației, cu sediul pe raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 București, în solidar cu pârâții registratori, la plata sumei de 4.000 de RON, față de împrejurarea că s-a solicitat angajarea răspunderii civile delictuale a acestora pentru emiterea încheierilor de respingere a radierii ipotecii.

Judecătoria Brașov a apreciat că nu se poate reține existența unui raport de accesorialitate față de primul capăt de cerere, pentru acțiunea în pretenții, ci doar că poate fi incidentă o cauză de suspendare a judecății cauzei având ca obiect atragerea răspunderii civile delictuale a pârâților, față de acțiunea ce vizează plângerea de carte funciară, în funcție de fapta ilicită alegată de reclamant pentru fiecare pârât, în speță nefiind incidente dispozițiile art. 123 C. proc. civ., care au caracter imperativ și reglementează o prorogare de competență în ceea ce privește judecata cererilor accesorii și incidentale în favoarea instanței învestite cu soluționarea cererii principale, competența urmând a fi stabilită prin raportare la ambele petite, în mod distinct.

În ceea ce privește plângerea de carte funciară, a considerat că în mod întemeiat a fost declinată competența de soluționare a cauzei, față de împrejurarea că imobilul grevat de ipoteca neradiată se află în circumscripția Judecătoriei Brașov și de prevederile art. 31 din Legea nr. 7/1996, ce reglementează un caz de competență materială și teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul.

Instanța nu a reținut că litigiul se subsumează materiei drepturilor consumatorului, câtă vreme acesta nu a evidențiat un astfel de raport contractual, iar pârâții nu au calitatea de profesioniști, în sensul C. civ., art. 3 alin. (1) și (2), sau al reglementărilor speciale, cum ar fi Legea nr. 296/2004 privind codul consumului.

Aspectele învederate de petent referitoare la art. 528 C. proc. civ. au fost apreciate că nu sunt aplicabile speței, excepția de necompetență cu privire la acest aspect fiind apreciată ca nefondată.

În legătură cu petitul având ca obiect de pretenții, instanța a apreciat că Judecătoria Sectorului 5 București este instanța competentă în materia răspunderii civile delictuale, conform art. 111, 113 alin. (1) pct. 9 și 116 C. proc. civ., necompetența fiind de ordine privată, legată de sediul pârâților și/sau locul producerii faptei ilicite și de alegerea competenței în favoarea reclamantului, pârâții fiind persoane de drept public/instituții publice.

Faptul că necompetența a fost discutată la al doilea termen pe rolul Judecătoriei Brașov a fost apreciat că nu determină incidența dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., câtă vreme la primul termen de judecată, 12 ianuarie 2024, nu se putea antama excepția, iar părțile să pună concluzii, la acel moment fiind în derulare protestul magistraților.

Împrejurarea că instanța a dispus introducerea în cauză a societăților care figurează în cartea funciară cu drepturi în legătură cu imobilul aparținând petentului (E. și F.) a fost considerată că nu semnifică faptul că a fost stabilită implicit competența, câtă vreme acești intimați au fost citați exclusiv în calitate de intervenienți în procedura necontencioasă a plângerii de carte funciară, strict pentru acel petit.

Introducerea în cauză a pârâtei Autoritatea Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară a fost apreciată că atrage competența de soluționare a capătului de cerere având ca obiect răspundere civilă delictuală în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, aparte de dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 și ale 107 C. proc. civ., precum și ale art. 111 din același act normativ, fiind o instituție publică. Din modalitatea de redactare a art. 111 C. proc. civ. s-a concluzionat că reiese faptul că, indiferent de numărul persoanelor publice pârâte, cererea poate fi introdusă la orice instanță competentă teritorial față de acestea, nefiind incident art. 112 privind pluralitatea de pârâți, Judecătoria Brașov rămânând competentă să soluționeze cauza, întrucât unul dintre pârâți este Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov, iar imobilul este situat în Brașov.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că Judecătoriei Sectorului 5 București îi revine competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, reclamantul Cabinet de Avocat "A." a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov, B. și C., admiterea plângerii de carte funciară și radierea ipotecii în favoarea D. S.A. asupra apartamentului (sediu cabinet de avocat), situat în Brașov, str. x, jud. Brașov, și a notării executării silite în favoarea E.; obligarea intimaților, în solidar, la plata sumei de 4.000 RON, cu titlu de despăgubiri materiale în ceea ce privește spațiul destinat sediului profesional din județul Ilfov, reprezentând chiria aferentă lunilor decembrie 2022 - aprilie 2023, precum și la plata sumei de 150.000 RON, constând în daune morale.

Judecătoria Sectorului 5 București, prin sentința civilă nr. 6426 din 18 septembrie 2023, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, reținând că primul capăt de cerere constă într-o plângere formulată împotriva încheierii de carte funciară, de competența exclusivă a instanței în circumscripția căreia se află imobilul, conform art. 31 alin. (4) din Legea nr. 7/1996, iar celelalte capete de cerere sunt subsecvente acestuia, întrucât vizează repararea prejudiciului material și moral pretins registratorilor de carte funciară.

Învestită prin declinare, Judecătoria Brașov, prin sentința civilă nr. 3100 din 29 martie 2024, s-a declarat competentă să soluționeze capătul de cerere având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară, în care figurează, în calitate de părți, petentul Cabinet de Avocat "A." și intimații E. și F. S.A., prin Direcția Juridică - Departamentul de litigii judiciare și suport juridic recuperare/Biroul regional de litigii și insolvență Târgu Mureș, pe care l-a disjuns, dispunând crearea unui nou dosar cu acest obiect, care a primit număr distinct, petitele având ca obiect pretenții rămânând înregistrate în dosarul inițial nr. x/2023

Distinct, Judecătoria Brașov a declinat competența de soluționare a capetelor de cerere având ca obiect pretenții, reținând că au calitatea de părți reclamantul Cabinet de Avocat "A.", precum și pârâții Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov, B. și C., și apreciind că acestea sunt cereri principale, care se judecă în procedura contencioasă, în temeiul normelor legale ce reglementează răspunderea civilă delictuală. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății, precum și sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Raportat la cadrul procesual menționat, pronunțarea regulatorului de competență se va reflecta, exclusiv, asupra cererii având ca obiect pretențiile formulate pe temeiul răspunderii civile delictuale, cerere întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 1349 și următ. C. civ., întrucât numai cu privire la aceasta instanțele aflate în conflict și-au declinat reciproc competența, în sensul dispozițiilor art. 133 alin. (2) C. proc. civ.

Această măsură se impune ca urmare a corectei aprecieri, din partea celei de-a doua instanțe aflate în conflict, a faptului că cererea în pretenții are caracter principal, fiind distinctă de plângerea de carte funciară, dat fiind temeiul juridic în baza căruia acestea se soluționează, între cele două petite neexistând un raport de accesorialitate pentru a genera o prorogare de competență în favoarea instanței învestite cu soluționarea primei cereri.

Înalta Curte reține că, în materia competenței teritoriale, regula generală este cea prevăzută la art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit dispozițiilor art. 112 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia; în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali."

Art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. prevede că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente și instanțele în a căror circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Aceste ultime dispoziții legale ce reglementează competența teritorială în materia răspunderii civile delictuale se aplică în mod alternativ cu cele ale art. 107 și 112 C. proc. civ., în funcție de opțiunea reclamantului exprimată prin introducerea cererii de chemare în judecată la una dintre instanțele competente, conform art. 116 din același act normativ ("Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente").

În cauză, reclamantul Cabinet de Avocat "A." a sesizat, inițial Judecătoria Sectorului 5 București cu soluționarea cererii de chemare în judecată formulate în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, cu sediul în București, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, cu sediul în București, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov, B. și C., cu sediul/domiciliile în municipiul Brașov (cererea asupra căreia poartă conflictul negativ de competență).

În cadrul dezbaterilor asupra excepției de necompetență teritorială invocate de pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară prin întâmpinare, dezbateri care au avut loc în fața primei instanțe învestite la termenul de judecată din 18 septembrie 2023, reclamantul a învederat că prejudiciul faptei ilicite imputate pârâților s-a produs la sediul său, situat pe raza teritorială a sectorului 5 al municipiului București, iar prin concluziile scrise depuse în combaterea excepției a învederat că sunt aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. care reglementează o competență alternativă de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul pârâtului, respectiv, a instanței în a cărei rază teritorială s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul.

Înalta Curte, aplicând criteriile de stabilire a competenței teritoriale prevăzute prin dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. anterior menționate coroborate cu dispozițiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., constată că locul situării sediului unuia dintre pârâți, respectiv a Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, atrage competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoria Sectorului 5 București.

De asemenea, se constată în favoarea aceleiași instanțe a operat și alegerea de competență a reclamantului, în considerarea dreptului conferit acestuia prin norma reglementată la art. 116 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 mai 2024.