ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1316/2024

Ședința publică din data de 16 mai 2024

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 9532 din 18 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Buftea a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B., având ca obiect stabilirea locuinței minorei C. la reclamant, obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în favoarea acesteia și exercitarea autorității părintești comune asupra minorei.

Prin decizia nr. 1479A din 14 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Ilfov, secția civilă a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 9532 din 18 noiembrie 2020, pronunțate de Judecătoria Buftea. A schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea, a stabilit locuința minorei C. la reclamant. A obligat-o pe pârâta B. la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 1/4, stabilită la venitul realizat de aceasta sau la venitul minim, în ipoteza în care nu realizează venituri, până la majoratul minorei. A dispus exercitarea autorității părintești asupra minorei, în comun, de către ambii părinți.

Împotriva deciziei nr. 1479A din 14 aprilie 2022 pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția civilă în dosarul nr. x/2020, a formulat cerere de revizuire revizuenta B., întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că aceasta este potrivnică hotărârii pronunțate de Tribunalul Umbria-Perugia în dosarul nr. x (definitivă de la data de 23 octombrie 2021), prin care s-a stabilit locuința minorei C. la domiciliul său, precum și decăderea intimatului din drepturile părintești.

Prioritar, revizuenta a formulat cerere de repunere în termenul de exercitare a căii extraordinare de atac a revizuirii, susținând că momentul la care a aflat despre hotărârea pronunțată de instanța italiană a fost ulterior celui la care a aflat despre hotărârea Tribunalului Ilfov, prin care domiciliul minorei a fost stabilit la locuința intimatului.

Ulterior, la data de 26 septembrie 2022, revizuenta a depus precizare a cererii de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocând ca înscris nou ordonanța nr. 1067/22 din 6 mai 2022, pronunțată de Tribunalul pentru minori din Umbria-Perugia în dosarul nr. x, care atestă rămânerea definitivă a măsurii decăderii/suspendării tatălui din drepturile părintești.

În ședința publică din 26 septembrie 2022, curtea a calificat cererea de precizare a revizuirii drept cerere completatoare.

Prin decizia nr. 1499A din 31 octombrie 2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins excepția tardivității cererii de repunere în termen, ca neîntemeiată. A respins cererea de repunere în termen, ca neîntemeiată. A admis excepția tardivității cererii de revizuire și a cererii completatoare. A respins cererea de revizuire și cererea completatoare formulată de revizuenta B. împotriva deciziei nr. 1479/A din 14 aprilie 2022, pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatul A., ca tardiv formulată.

Împotriva deciziei nr. 1499A din 31 octombrie 2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs, invocând incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a expus, într-o prezentare amplă, situația de fapt a cauzei, precum și aspectele de natură litigioasă care caracterizează relația dintre părți, învederând că prin hotărârea pronunțată la data de 23 aprilie 2021 în dosarul nr. x, Tribunalul Umbria-Perugia i-a încredințat-o pe minora C. spre creștere și educare, dispunând decăderea intimatului A. din drepturile părintești.

A învederat că termenul de declarare a unei căi de atac este de 6 luni, termen care s-a împlinit la 23 octombrie 2021, începând cu această dată, hotărârea pronunțată în dosarul nr. x fiind definitivă.

A susținut că decizia nr. 1479A din 14 aprilie 2022 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă, prin care s-a stabilit domiciliul minorei la locuința intimatului din Satu Mare a rămas definitivă la data de 14 aprilie 2022, ulterior, celei din pronunțate de instanța italiană.

Astfel, prima hotărâre pronunțată, care a dobândit caracter definitiv, este cea a Tribunalului Umbria-Perugia, rămasă definitivă, prin neapelare, la 23 octombrie 2021, decizia nr. 1479A din 14 aprilie 2022 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă încălcând autoritatea de lucru judecat a acesteia.

Recurenta a menționat că acțiunea dedusă judecății în dosarul nr. x/2020 a fost inițiată de către intimat în perioada în care părțile, necăsătorite, erau despărțite în fapt. Ulterior, acestea s-au căsătorit la 13 iulie 2020, după căsătorie stabilindu-si reședința în Italia. A urmat apoi o altă despărțire în fapt a părților, în Italia fiind dispuse măsuri de ocrotire a minorei, ulterior fiind pronunțată și hotărârea de separare a acestora.

De asemenea, a reclamat o precară administrare a probatoriului în dosarul instanței de fond, nr. x/2020, precum și ignorarea situației de fapt deduse judecății, care ar fi schimbat datele speței, în sensul că, dat fiind că între timp intervenise căsătoria părților, iar minora avea de domiciliul stabil la părinții săi, cauza ar fi rămas fără obiect.

Recurenta și-a exprimat nemulțumirea față de preluarea de către tribunal a argumentelor intimatului fără vreo justificare, menționând că a locuit împreună cu copilul minor în Italia și doar pe timpul pandemiei și-a stabilit domiciliul în România, la Chiajna. A precizat că la finele perioadei pandemice a plecat împreună cu fiica sa și cu intimatul în Italia.

A susținut că soluția instanței de apel este rezultatul analizei superficiale a probatorului administrat, în motivarea hotărârii nefăcându-se vorbire despre mijloacele de probă propuse de recurentă.

A solicitat îndreptarea hotărârii pronunțate de Tribunalul Ilfov în raport de faptul că printr-o hotărâre judecătorească anterioară, o instanță din Italia stabilise locuința minorei, în mod definitiv, la domiciliul său.

În ceea ce privește excepția de tardivitate a cererii de revizuire, recurenta a arătat că s-a pierdut din vedere comunicarea deficitară dintre state și aspectele de procedură specifice.

Cu privire la motivul pentru care cererea de revizuire nu a fost introdusă în termen, respectiv de la data pronunțării, a afirmat că acesta a fost determinat de faptul că nu cunoștea că hotărârea pronunțată de Tribunalul Umbria-Perugia rămăsese definitivă la 23 octombrie 2021, iar instanța nu a întreprins vreun demers, în virtutea rolului activ, pentru a elucida situația învederată.

La data aflării acestor informații, a promovat cererea de revizuire, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, solicitând și repunerea în termenul de exercitare a căii extraordinare de atac, potrivit art. 186 alin. (2) C. proc. civ.

A precizat că la data de 15 iulie 2022 a primit confirmarea de la apărătorul său din Italia cu privire la caracterul definitiv al hotărârii pronunțate de instanța italiană, fiind astfel justificată întârzierea cu care a promovat cererea de revizuire.

Prin întâmpinarea depusă la 18 septembrie 2023, intimatul a solicitat anularea recursului pentru neîncadrarea motivelor acestuia în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

4.1 Analizând prioritar aspectul încadrării motivelor de recurs dezvoltate de recurentă în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., avându-se în vedere că în recurs controlul judiciar se poate exercita doar asupra problemelor de drept discutate în cauză și că prin art. 489 alin. (2) din același cod se instituie sancțiunea nulității recursului în ipoteza în care criticile formulate nu se încadrează în cazurile de casare reglementate de dispozițiile legale anterior menționate, Înalta Curte constată că în speță aceste critici se circumscriu cazului de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât vizează o prezumtivă aplicare eronată, de către instanța de revizuire, a normelor de procedură care reglementează repunerea în termen, precum și termenul legal pentru formularea cererii de revizuire, fiind criticată soluția pronunțată prin hotărârea recurată asupra acestor chestiuni.

În raport de aceste critici și remarcând, totodată, faptul că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a fost invocat în mod formal, cu referire la precaritatea motivării hotărârii instanței de apel ce a făcut obiectul revizuirii, iar nu a deciziei instanței de revizuire, care constituie, în mod exclusiv, obiectul cenzurii în calea extraordinară de atac pendinte, analiza Înaltei Curți asupra acestei din urmă hotărâri va fi efectuată exclusiv din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

4.2 Examinat prin prisma normei legale sus-menționate, recursul este nefondat și va fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Acest motiv de casare vizează încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, indiferent după cum aceasta este condiționată sau nu de existența unei vătămări, în sensul art. 175 și art. 176 C. proc. civ.

Nulitatea, ca sancțiune procedurală, se impune a fi analizată prin raportare la actele de procedură pe care instanța, părțile sau alți participanți le-au îndeplinit pe parcursul activității judiciare.

În cauză, prin decizia nr. 1499A din 31 octombrie 2022 - obiect al recursului pendinte - Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins excepția tardivității cererii de repunere în termen, ca neîntemeiată. A respins cererea de repunere în termen, ca neîntemeiată. A admis excepția tardivității cererii de revizuire și a cererii completatoare. A respins cererea de revizuire și cererea completatoare formulată de revizuenta B. împotriva deciziei nr. 1479/A din 14 aprilie 2022, pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatul A., ca tardiv formulată.

Contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte constată că soluția pronunțată de curtea de apel asupra cererii de repunere în termenul de declarare a revizuirii, precum și asupra excepției de tardivitate a cererii de revizuire este corectă.

Potrivit art. 186 alin. (1) C. proc. civ., "Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac."

Așadar, pentru ca partea să beneficieze de dreptul reglementat prin dispozițiile legale enunțate, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții, respectiv, ca partea să nu fi respectat un termen procedural imperativ, nerespectarea termenului să fie cauzată de motive temeinic justificate și dovedite, împrejurarea care a împiedicat partea să-și exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia, iar partea să formuleze cererea de repunere în termen și să îndeplinească actul de procedură neexercitat în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării.

Prin inserarea sintagmei "motive temeinic justificate" în cuprinsul textului art. 186 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a avut în vedere situații de natură obiectivă, ce exclud culpa părții, care au condus la exercitarea în afara termenului prevăzut de lege a unui drept procedural.

În cauză, curtea, interpretând și aplicând în mod judicios norma de procedură sus-enunțată, a stabilit că o astfel de ipoteză nu poate fi reținută, întrucât, astfel cum curtea a arătat prin decizia atacată, recurenta a susținut în justificarea cererii de repunere în termenul de promovare a căii extraordinare de atac a revizuirii că momentul la care a aflat despre hotărârea pronunțată de Tribunalul Umbria-Perugia în dosarul nr. x, prin care s-a dispus stabilirea domiciliului minorei C. la locuința sa și decăderea intimatului din drepturile părintești, este ulterior celui la care cauza care a format obiectul dosarului nr. x/2020 a fost soluționată, iar decizia nr. 1479 din 14 aprilie 2022 a Tribunalului Ilfov, secția civilă a fost comunicată.

Curtea a mai reținut că recurenta s-a prevalat în argumentarea cererii sale de repunere în termen de faptul că abia la 15 iulie 2022 a fost informată de avocatul său din Italia cu privire la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate de instanța italiană, respectiv la data de 23 octombrie 2021.

Deși recurenta a susținut că aceste aspecte au aptitudinea de a justifica întârzierea cu care a promovat cererea de revizuire, contrar acestor afirmații, Înalta Curte constată că în cauză s-a apreciat, argumentat, din perspectiva cerințelor impuse de art. 186 alin. (1) C. proc. civ. că temeiurile de fapt de care înțelege partea să se prevaleze nu se circumscriu unor împrejurări mai presus de voința sa, care să o fi împiedicat să acționeze în condițiile legii.

Dimpotrivă, alegațiile recurentei, privind o comunicare deficitară cu avocatul său italian, nu exclud propria sa culpă în ceea ce privește exercitarea obligației sale procesuale, cu atât mai mult cu cât, astfel cum curtea a reținut ca urmare a examinării înscrisurilor de la dosar, corespondența electronică invocată a relevat faptul că aceasta a avut cunoștință despre existența hotărârii judecătorești pronunțate în Italia, dar nu a solicitat lămuriri în privința efectelor acesteia decât la data de 14 iulie 2022.

În raport de această împrejurare, precum și de dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ. (conform cărora "Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia"), Înalta Curte reține că în mod corect s-a statuat prin decizia recurată că lipsa de diligență a recurentei în litigiul declanșat la inițiativa sa nu poate fi asimilată unor motive temeinic justificate, în sensul prevăzut de art. 186 alin. (1) din cod, motive care să o fi împiedicat să își îndeplinească obligația procesuală conform prescripțiilor legale, cererea de repunere în termen fiind, în aceste circumstanțe, neîntemeiată.

Referitor la critica de recurs ce vizează soluția pronunțată de instanța de revizuire asupra excepției de tardivitate a cererii de revizuire, precum și a cererii completatoare a acesteia, Înalta Curte constată că este nefondată.

Prin cererea de revizuire dedusă judecății pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a solicitat anularea deciziei nr. 1479A din 14 aprilie 2022 a Tribunalului Ilfov, secția civilă, susținând că este potrivnică hotărârii pronunțate de Tribunalul Umbria-Perugia în dosarul nr. x, care a dobândit caracter definitiv la 23 octombrie 2021.

Potrivit dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti (…) în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

Astfel cum în mod corect a reținut curtea de apel, ultima hotărâre în sensul normei arătate este decizia nr. 1479A din 14 aprilie 2022 a Tribunalului Ilfov, secția civilă, care a fost pronunțată în calea de atac a apelului declarat împotriva unei hotărâri de primă instanță dată într-o cauză având ca obiect instituirea unor măsuri de ocrotire asupra minorei C. (schimbarea locuinței, stabilirea unei pensii de întreținere, exercitarea autorității părintești).

Or, față de disp. art. 94 pct. 1 lit. a) coroborate cu cele ale art. 95 pct. 2 și art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., decizia nr. 1479A din 14 aprilie 2022 a Tribunalului Ilfov, secția civilă a rămas definitivă la data pronunțării, conform dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din același act normativ ["Sunt hotărâri definitive (…) hotărârile date în apel, fără drept de recurs].

Așadar, promovarea de către recurentă a cererii de revizuire la data de 22 iulie 2022 s-a făcut cu nerespectarea termenului imperativ prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., situație care atrage decăderea acesteia din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, termenul de revizuire împlinindu-se la 16 mai 2022, conform art. 181 alin. (3) și alin. (2) din același act normativ.

Înalta Curte are în vedere în acest sens că, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

Aceleași constatări se impun și în cazul cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (motiv de revizuire invocat prin cererea completatoare), înscrisul nou invocat în susținerea acesteia constând în ordonanța nr. 1067/22 din 6 mai 2022, pronunțată de Tribunalul pentru minori din Umbria-Perugia în dosarul nr. x PP.

Ca urmare a cercetării judecătorești efectuate, curtea a reținut că înscrisurile de la dosar (corespondența electronică, dovezi de comunicare, dispozitivul ordonanțelor nr. 709/21 din 23 aprilie 2021 și nr. 1067/22 din 6 mai 2022) atestă faptul că Tribunalul pentru minori din Umbria-Perugia a comunicat ordonanța nr. 1067/2022 pronunțată în dosarul nr. x/2020 PP avocatului împuternicit de recurentă să o reprezinte, cu depline puteri, în cauza ce a format obiectul dosarului menționat, la data de 3 iunie 2022.

Astfel, prin raportare la această dată, la care recurenta a luat cunoștință de ordonanța nr. 1067/22 din 6 mai 2022, prin reprezentant, în aplicarea dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 și alin. (2) C. proc. civ., termenul de o lună, prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 5 din acest act normativ s-a împlinit la data de 4 iulie 2022, anterior datei de 26 septembrie 2022, când a fost formulată cererea completatoare și s-a invocat acest nou motiv de retractare a hotărârii.

Pentru argumentele expuse, Înalta Curte constată că soluția pronunțată de asupra excepției tardivității cererii de revizuire este legală, nefiind circumscrisă vătămării prevăzute de art. 175 alin. (1) C. proc. civ., pentru a se putea reține nulitatea actului de procedură și a se proceda la înlăturarea acestuia, conform art. 177 alin. (2) din acest act normativ.

Pe cale de consecință, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul declarat de revizuenta B. împotriva deciziei nr. 1499A din 31 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte o va obliga pe recurenta-revizuentă B., aflată în culpă procesuală, să achite intimatului A. suma de 3.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, conform dovezilor de plată anexate, respectiv factura nr. x din 18 octombrie 2023, emisă de Cabinet de Avocat D., și a extrasului de cont aferent ce atestă plata acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta B. împotriva deciziei nr. 1499A din 31 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe revizuenta B. la plata sumei de 3.000 RON către intimatul A., reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.