ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1306/2024
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1306/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 16 mai 2024
După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la 24 iunie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, obligarea acestuia la plata sumei de 110.000 RON, cu titlu de daune morale, pentru condițiile degradante și inumane în care a executat o pedeapsă privativă de libertate în Penitenciarul Rahova.
Prin sentința nr. 428 din 24 martie 2021, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Prin încheierea din 21 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția litispendenței, învocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne și a înaintat acest dosar la dosarul nr. x/2020, aflat pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, în temeiul dispozițiilor art. 138 din C. proc. civ., acest din urmă dosar având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, prin care a solicitat despăgubiri morale în valoare de 250.000 RON pentru condiții necorespunzătoare de detenție în Penitenciarul Rahova.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința nr. 383F din 17 martie 2022, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Hotărârea instanței de apel
Prin decizia nr. 571A din 4 aprilie 2023, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis excepția tardivității, invocată din oficiu, și a respins, ca tardiv, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 383 din 17 martie 2022 pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă.
Recursul
Împotriva deciziei nr. 571A din 4 aprilie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a formulat recurs reclamantul A., invocând în drept dispozițiile art. 16, art. 21, art. 52 alin. (1) și (2) din Constituția României, precum și pe cele ale art. 6 și 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Dezvoltând motivele de recurs, recurentul a învederat că hotărârea instanței de fond i-a parvenit la 7 aprilie 2022, fiind depășit termenul legal prevăzut pentru comunicarea acesteia.
A susținut că Administrația Penitenciarului Giurgiu nu i-a înmânat sentința Tribunalului București, punându-l în imposibilitatea de a formula apel în termenul legal. Totuși, fucționarii acestei instituții au expediat la dosarul instanței de fond procesul-verbal din 16 iunie 2022, în care consemnaseră, în mod nereal, refuzul său de a primi hotărârea. Acest înscris, care nu este susținut de alte probe (cea cu martori, înregistrări video) nu cuprinde semnătura acestor funcționari și nici ștampila Penitenciarului Giurgiu.
Recurentul a precizat că hotărârea primei instanțe i-a fost comunicată în luna septembrie a anului 2022, ca urmare a efectuării unor demersuri la judecătorul delegat, în termen de 10 zile de la această comunicare exercitând calea de atac a apelului.
A precizat că a depus, la 15 februarie 2023, prin intermediul Poștei Române, concluzii scrise, indicând motivele care au determinat depunerea apelului la 27 septembrie 2022, pe care instanța de apel nu le-a luat în considererare.
A apreciat că pronunțarea soluției de respingere a apelului ca tardiv declarat s-a făcut fără a se efectua o analiză a înscrisurilor depuse în susținerea afirmațiilor sale, respectiv a adresei nr. x din 22 iunie 2022 prin care i-a fost comunicată sentința.
Recurentul a semnalat efectuarea unor presiuni asupra sa de către funcționarii penitenciarului, în scopul de a renunța la exercitarea căii de atac a apelului, și a crtiticat aspectele reținute de instanța de apel în sensul că procesul-verbal în care s-a consemnat în mod nereal refuzul său de a primi sentința instanței de fond este un act valid și legal.
Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea depusă la 9 octombrie 2024, în termenul procedural, intimatul a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivarea corespunzătoare dispozițiilor art. 488 C. proc. civ.
La data de 30 aprilie 2024, recurentul a depus concluzii scrise.
Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Examinând recursul prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Analizate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât privesc modalitatea de soluționare a excepției de tardivitate a apelului de către Curtea de Apel București, Înalta Curte constată că aceste critici nu sunt fondate.
Potrivit art. 468 alin. (1) C. proc. civ., "Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel." Alin. 2 al aceluiași articol prevede că "Termenul de apel prevăzut la alin. (1) curge de la comunicarea hotărârii, chiar atunci când aceasta a fost făcută odată cu încheierea de încuviințare a executării silite."
În cauză, instanța de apel a reținut că sentința nr. 383F din 17 martie 222 a Tribunalului București, secția a III-a civilă a fost comunicată recurentului la 16 iunie 2022, iar cererea de apel a fost înregistrată pe rolul său la 29 septembrie 2022.
Aceste constatări ale instanței de apel sunt corecte, de vreme ce comunicarea sentinței apelate, realizată în condițiile prevăzute de art. 154 alin. (1) coroborat cu art. 155 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. (la locul de detenție, întrucât recurentul executa, la acea dată, o pedeapsă privativă de libertate la Penitenciarul Giurgiu), s-a făcut la data de 16 iunie 2022, conform dovezii de înmânare aflate la dosarul instanței de fond.
Această concluzie este susținută de procesul-verbal nr. x din 16 iunie 2022, întocmit de șeful de secție și de lucrătorul însărcinat cu îndeplinirea procedurii din cadrul Penitenciarului Giurgiu, care au consemnat refuzul recurentului de a primi sentința civilă nr. 383F din 17 martie 2022 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă.
Contrar susținerilor recurentului, curtea de apel, analizând conținutul procesului-verbal nr. x din 16 iunie 2022, a reținut că acesta cuprinde semnăturile funcționarilor care l-au întocmit, aspect ce a fost considerat că este de natură să îi confirme validitatea de vreme ce înscrisul nu a fost contestat în procedura înscrierii în fals, potrivit alin. (4) al acestui articol, pusă de legiuitor la dispoziția părții interesate în situația în care nu este de acord cu faptele pe care acesta le constată.
În aceste condiții, Înalta Curte nu va primi criticile recurentului referitoare la neanalizarea de către instanța de apel a dovezilor anexate concluziilor scrise depuse în etapa procesuală anterioară, în legătură cu care a susținut că atestă o comunicare deficitară a sentinței apelate, la o altă dată față de cea consemnată în cuprinsul procesului-verbal.
Cu privire la data declarării căii de atac a apelului împotriva sentinței nr. 383F din 17 martie 2022, pronunțate de Tribunalului București, secția a III-a civilă, aceasta este 7 septembrie 2022, potrivit mențiunii inserate de oficiul poștal pe plicul cu care cererea de apel a fost expediată la Curtea de Apel București.
Ca atare, în mod judicios a reținut instanța de apel că apelul a fost formulat cu nerespectarea dispozițiilor art. 468 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) C. proc. civ., și că această situație a atras decăderea recurentului din dreptul procedural ce ar fi permis instanței de apel să examineze calea de atac.
Această sancțiune intervine în situația efectuării actelor de procedură cu încălcarea termenelor prevăzute de lege, fiind reglementată la art. 185 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."
Pentru argumentele expuse în cele ce preced, Înalta Curte, constatând că soluția pronunțată de curtea de apel asupra excepției de tardivitate a apelului este corectă, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 571A din 4 aprilie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 571A din 4 aprilie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 16 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.