ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1074/2022

Ședința publică din data de 17 mai 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București sub nr. x/2021, la data de 27.07.2021, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B. având ca obiect stabilire domiciliu minor a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună stabilirea domiciliului minorului C., la domiciliul mamei în Mexic.

Prin sentința civilă nr. 13152/08.12.2021 Judecătoria Sector 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat cauza spre soluționare la Judecătoria Craiova.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că potrivit raportului de anchetă efectuat în cauză la adresa reclamantei din România, minorul locuiește împreună cu mama sa în Mexic, Ciudad de Mexico, astfel că în cauză nu este aplicabil art. 114 alin. (1) C. proc. civ. din punct de vedere al competenței teritoriale, ci art. 107 din același cod.

Constatând că pârâtul are domiciliul în circumscripția Judecătoriei Craiova, a stabilit că această instanță este competentă să soluționeze fondul cauzei.

Prin sentința civilă nr. 340 din 22 martie 2022, Judecătoria Craiova a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Craiova a reținut, în esență, că Judecătoria Sectorului 3 București a încălcat dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., invocând din oficiu o excepție de ordine privată, reținând aplicabile dispozițiile art. 107 C. proc. civ., cu toate că, acesta nu a fost invocată de pârât prin întâmpinare.

Prin cererea de chemare în judecată care a generat conflictul negativ de competență, reclamanta a solicitat instanței să dispună stabilirea domiciliului minorului la domiciliul mamei, în Mexic.

Înalta Curte constată că situația de fapt dedusă judecății se grefează pe raportul de filiație dintre minor și părinții săi, aspect ce determină incidența regulilor în materia autorității părintești, reglementate de C. civ. aprobat prin Legea nr. 287/2009.

Potrivit art. 106 alin. (1) C. civ., ocrotirea minorului se realizează prin părinți (…), iar, conform art. 107 din același act normativ, procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii.

Dispozițiile art. 114 C. proc. civ. dispun în sensul că, dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Sintagma cereri privind ocrotirea persoanei fizice include și cererea vizând ocrotirea minorului prin părinți, în sensul art. 106 alin. (1) teza I C. civ., respectiv cererile care vizează autoritatea părintească și exercitarea acesteia.

Titlul IV din C. civ., intitulat "Autoritatea părintească", cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea acesteia, locuința copilului și obligația de întreținere, conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegerile între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea locuinței copilului (art. 496) și la schimbarea locuinței acestuia (art. 497).

Conform normelor C. civ., îi revine instanței de tutelă competența de soluționare a cererii care are ca obiect stabilirea locuinței copilului minor, în lipsa înțelegerii dintre părinți ori dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului (art. 400 alin. (1).

Totodată, potrivit art. 92 alin. (2) C. civ., în cazul în care părinții au domicilii separate și nu se înțeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanța de tutelă, ascultându-i pe părinți, precum și pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ținând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuiește în mod statornic.

În raport de textele legale menționate, Înalta Curte constată că sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 114 din C. proc. civ., care instituie o competență teritorială exclusivă, de ordine publică, în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, astfel încât în mod nelegal Judecătoria Sectorului 3 București s-a grefat în algoritmul său juridic pe prevederile art. 107 C. proc. civ.

În speță, persoana ocrotită este minorul C., în interesul căruia reclamanta, mama sa, a promovat cererea pendinte.

Din motivarea cererii chemare în judecată și din conținutul raportului de anchetă socială a rezultat că minorul locuiește în prezent în Mexic, alături de mama sa.

Însă, potrivit actelor dosarului, prin sentința civilă nr. 6094 din 10 mai 2018, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr. x/2017, s-a stabilit că autoritatea părintească cu privire la minorul C. să fie exercitată exclusiv de mamă, locuința minorului fiind stabilită la domiciliul mamei, în România.

Astfel, în raport de această situație, nu se poate aprecia că locuința statornică a minorului, în sensul prevăzut de art. 92 alin. (2) C. civ., este la pârât, în Craiova, pentru a fi atrasă competența de soluționare a Judecătoriei din această localitate, această localitate fiind străină de minor.

Din aceste considerente, în soluționarea conflictului de competență teritorială dedus prezentei judecăți, Înalta Curte apreciază că este competentă să judece cauza Judecătoria Sectorului 3 București, instanță pe care, de altfel, apărătoarea reclamantei a înteles să o învestească, aceasta fiind instanța de tutelă competentă din punct de vedere teritorial dintre cele două aflate în prezentul conflict, date fiind art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Aplicând prevederile legale enunțate și ținând cont de circumstanțele factuale a cauzei, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 mai 2022.