ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1072/2024

Ședința publică din data de 16 aprilie 2024

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 august 2016 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, reclamantul Primarul Municipiul Cluj-Napoca a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., obligarea acestuia la desființarea lucrărilor de construcții executate la imobilul de pe str. x din Cluj-Napoca, înscris în CF nr. x a localității Cluj-Napoca având nr. cadastral/nr. topografic x, reprezentând lucrările de construcții menționate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. x/09.09.2013 (lucrări ce constau în realizarea unei locuințe cu regim de înălțime P+E, având suprafața desfășurată de cca 200 mp, a împrejmuirii imobilului, a racordurilor și a branșamentelor la utilități), iar, în caz contrar, autorizarea reclamantului de a desființa lucrările de construcții menționate, pe cheltuiala pârâtului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamantul a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, republicată, și art. 1528 și următoarele din C. civ.

La 19 octombrie 2016, reclamantul Primarul municipiul Cluj-Napoca a depus la dosar o cerere de modificare, prin care a arătat că înțelege să cheme în judecată și pe pârâta B. alături de pârâtul A..

Prin sentința civilă nr. 9763 din 15 noiembrie 2016, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția de necompetență materială și a dispus declinarea competenței de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Cluj, secția civilă.

Prin sentința civilă nr. 112 din 17 martie 2017, Tribunalul Cluj, secția civilă, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Primarul Municipiului Cluj-Napoca în contradictoriu cu pârâții A. și B., și în consecință:

A obligat pârâții să desființeze lucrările de construcții executate la imobilul de pe str. x, din Cluj-Napoca, înscris în CF nr. x a localității Cluj-Napoca, nr. cadastral x, lucrări descrise în procesul-verbal de constatare a contravențiilor nr. x/09.09.2013, constând în realizarea unei locuințe cu regim de înălțime P+E, având suprafața desfășurată de cca 200 m.p., a împrejmuirii imobilului, a racordurilor și a branșamentelor la utilități, în termen de 60 zile; în caz contrar, a fost autorizat reclamantul să desființeze lucrările de construcții mai-sus menționate, pe cheltuiala pârâților.

A obligat pârâții să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 20 RON.

Prin decizia civilă nr. 82/A din 31 martie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 112 din 17 martie 2017 a Tribunalului Cluj; a respins, ca tardiv, apelul incident declarat de pârâta B. împotriva aceleiași sentințe.

Prin decizia nr. 1044 din 12 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2016, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 82/A din 31 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire recurentul A..

Revizuentul a solicitat admiterea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 din C. proc. civ. și schimbarea hotărârii atacate, conform celor solicitate prin recurs.

În cuprinsul cererii, revizuentul a arătat că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul 2 de recurs - cel care a vizat greșita aplicare a legii sub aspectul timbrajului, cu referire la nelegalitatea deciziei din apel, raportat la soluția asupra excepției insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată, în condițiile în care dispozițiile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 nu erau incidente în cauză.

Revizuentul a arătat că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul 3 de recurs prin care criticat decizia atacată cu privire la autoritatea de lucru judecat invocată din prisma hotărârilor date în dosarul nr. x/2013, întrucât instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției invocate prin motivele de apel.

Instanța de recurs, în acest sens, din eroare s-a raportat la un alt dosar, cu nr. x/2016, ceea ce echivalează cu o necercetare a motivului de recurs invocat.

Revizuentul a considerat că este incident și art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin paralizarea efectului puterii lucrului judecat.

Instanța de recurs a omis să cerceteze motivul 4 de recurs, fiind invocate în acest sens buna credință, fapta terțului și situația fortuită, aspecte despre care recurentul a susținut că nu au fost analizate de către instanța de apel.

Prin întâmpinare, intimatul Primarul municipiului Cluj-Napoca a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire, arătând că motivele invocate nu se încadrează în cele prevăzute limitativ de către legiuitor.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la cererea de revizuire.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, prin raportare la dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea dedusă judecății, revizuentul A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 1044 din 12 mai 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2016, apreciind ca fiind incidente motivele de revizuire reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ., ca urmare a faptului că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unor motive de recurs și nici asupra efectului autorității de lucru judecat.

Verificând motivele de revizuire invocate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în raport cu hotărârea atacată, decizia civilă nr. 1044 din 12 mai 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, se reține caracterul inadmisibil al cererii de revizuire, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 509 C. proc. civ., această cale extraordinară de atac poate fi exercitată în cazul hotărârilor pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, putând face obiect al revizuirii hotărârile pronunțate în primă instanță, în apel sau chiar și în recurs, în fond după casare, în ipoteza în care este evocat fondul.

Se constată, așadar, într-o primă analiză, că potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ. pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția imperativă, preliminară, ca această instanță să fi evocat fondul, cu excepția cazurilor de revizuire înscrise la pct. 3 (în ipoteza judecătorului), pct. 4, pct. 7 - 11, când sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

În ceea ce privește "evocarea fondului" de către instanța de recurs, s-a apreciat constant, în doctrină și în jurisprudență, că aceasta implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care a fost reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, fie verificarea incidenței dispozițiilor legale la o stare de fapt reținută, în oricare dintre aceste ipoteze urmând să se dea o dezlegare raportului juridic dedus judecății.

Prin urmare, pentru a se putea cere revizuirea unei decizii definitive, pronunțate în recurs, cum este cea de față, pentru motivul de revizuire înscris la pct. 1 al art. 509 C. proc. civ., o primă condiție pe care trebuie să o îndeplinească hotărârea este aceea de a evoca fondul cauzei, iar o astfel de situație nu se regăsește în prezenta speță.

Astfel, prin decizia civilă nr. 1044 din 12 mai 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 82/A din 31 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Prin urmare, instanța de recurs nu a fost evocat fondul cauzei, ci a apreciat că nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute art. 488 alin. (1) pct. 4, 6, 7 și 8 C. proc. civ., invocate de recurent, prin raportare la cele reținute de instanțele de fond.

Sub un alt aspect, în verificarea acelorași cerințe de admisibilitate, se constată că motivul de revizuire invocat în cauză, respectiv pct. 1 al art. 509 C. proc. civ., se referă la situația în care, instanța "s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut". Astfel, textul legal are în vedere ipotezele extra petita/minus petita și plus petita, toate cele trei situații vizând inadvertențele dintre obiectul pricinii supuse judecății și ceea ce instanța a hotărât.

Rațiunea instituirii acestui motiv de revizuire este reprezentată de respectarea principiului disponibilității părților în procesul civil, precum și de îndeplinirea obligației instanței de a judeca toate pretențiile deduse judecății.

În cauză, revizuentul a susținut că instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la unele motive de recurs, însă Înalta Curte reține că aceste aspecte invocate de revizuent nu vizează nepronunțarea de către instanță asupra unei cereri în sensul textului art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, ipoteza motivului de revizuire privind nepronunțarea instanței asupra unui lucru cerut (minus petita) se referă la obiectul cererilor cu care a fost sesizată instanța de fond, deci la pretențiile concrete formulate de părți prin cereri principale, adiționale, accesorii și/sau incidentale, or, în speța dedusă judecății, susținerile revizuentului cu privire la pretinsa neanalizare a unor motive de recurs nu pot fi circumscrise unei veritabile cereri în sensul dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire a fost întemeiată și pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuentul invocând în acest sens "paralizarea efectului de putere a lucrului judecat".

În cazul invocării acestui motiv de revizuire, raportat la dispozițiile art. 513 alin. (4) teza a II-a din C. proc. civ., instanța nu poate admite revizuirea și schimba în tot sau în parte hotărârea atacată, respectiv nu poate reține autoritatea de lucru judecat doar cu privire la o parte a hotărârii, ci va trimite cauza spre rejudecare atunci când constată că s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat între cele două hotărâri.

Înalta Curte constată că revizuentul nu susține încălcarea autorității de lucru judecat a soluției cuprinse în dispozitivul sentinței civile nr. 4247/2015 pronunțate de Judecătoria Cluj Napoca în dosarul nr. x/2013, ci nerespectarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, prin care se urmărește evitarea contrazicerilor dintre considerentele decizorii ale hotărârilor judecătorești.

Astfel, prevalându-se de dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. ("Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă") și susținând o nesocotire a efectului pozitiv al lucrului judecat din primul litigiu - sentința civilă nr. 4247/28.04.2015 pronunțată de Judecătoria Cluj Napoca în dosarul nr. x/2013, revizuentul susține că această hotărâre a clarificat de ce recurentul a fost în imposibilitate obiectivă, neimputabilă, de a respecta termenul de 90 de zile pentru intrarea în legalitate în ce privește construcția edificată, iar instanțele din dosarul pendinte nu au analizat apărările sale privind buna-credință, fapta terțului și situația fortuită invocată în baza puterii de lucru judecat a acestei sentințe.

Se constată că, prin demersul judiciar pendinte, reclamantul Primarul Municipiului Cluj-Napoca a solicitat obligarea pârâților A. și B. la desființarea lucrărilor de construcții executate la imobilul de pe str. x din Cluj-Napoca, înscris în CF nr. x a localității Cluj-Napoca având nr. cadastral/nr. topografic x, reprezentând lucrările de construcții menționate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. x/09.09.2013 (lucrări ce constau în realizarea unei locuințe cu regim de înălțime P+E, având suprafața desfășurată de cea 200 mp, a împrejmuirii imobilului, a racordurilor și a branșamentelor la utilități), iar, în caz contrar, autorizarea reclamantului de a desființa lucrările de construcții menționate, pe cheltuiala pârâtului.

În primul proces, în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 4247/28.04.2015 a Judecătoriei Cluj Napoca, al cărei efect pozitiv de lucru judecat se invocă, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții C., D. și E., solicitând ca aceștia să fie obligați să le asigure servitutea de trecere pentru accesul la proprietatea lor în temeiul celor asumate prin contractul autentic de vânzare cumpărare nr. x din 19.05.2005, pe traseul de drum de acces stabilit prin documentația tehnică avizată de OCPI Cluj sub nr. x, documentație tehnică ce face parte integrantă din contractul autentic.

Efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, consacrat de art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., presupune, în termenii acestui text, că oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Aceasta înseamnă că nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente ale raportului juridic transpus pe plan procesual, cum se întâmplă în cazul excepției autorității de lucru judecat, ci trebuie să existe doar o legătură cu lucrul judecat anterior, care să se impună noii judecăți (în sensul de a nu se nesocoti ceea ce o instanță a statuat deja jurisdicțional).

Dată fiind relativitatea efectelor lucrului judecat, este nevoie însă de existența identității de părți, pentru ca ceea ce s-a stabilit jurisdicțional anterior să se impună cu efect obligatoriu într-un nou proces, care are legătură cu aspectele litigioase tranșate deja.

Această condiție nu este îndeplinită în speță, reclamantul din prezenta cauză neavând calitatea de parte în procesul finalizat prin hotărârea al cărei efect pozitiv este invocat.

Pe de altă parte, în cazul revizuirii pentru contrarietate de hotărâri date de nesocotirea efectului pozitiv al lucrului judecat, urmare a anulării ultimei hotărâri, cauza trebuie retrimisă instanței care să procedeze la efectuarea judecății cu respectarea a ceea ce s-a tranșat anterior în legătură cu un anumit aspect al litigiului (și care a fost nesocotit cu ocazia primei judecăți). Susținerile revizuentului nu se circumscriu însă acestei situații, nemulțumirea sa vizând modul în care instanța de recurs a procedat în privința argumentelor sale prin care a invocat aspecte de fapt tranșate în procesul anterior.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1044 din 12 mai 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații Primarul Municipiului Cluj-Napoca și B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1044 din 12 mai 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații Primarul Municipiului Cluj-Napoca și B..

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători pentru motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și definitivă în rest.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 aprilie 2024.