ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1071/2024

Ședința publică din data de 16 aprilie 2024

Deliberând, asupra cauzei constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 august 2016 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, reclamantul Primarul Municipiul Cluj-Napoca a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., obligarea acestuia la desființarea lucrărilor de construcții executate la imobilul de pe str. x din Cluj-Napoca, înscris în CF nr. x a localității Cluj-Napoca având nr. cadastral/nr. topografic x, reprezentând lucrările de construcții menționate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. x/09.09.2013 (lucrări ce constau în realizarea unei locuințe cu regim de înălțime P+E, având suprafața desfășurată de cea 200 mp, a împrejmuirii imobilului, a racordurilor și a branșamentelor la utilități), iar, în caz contrar, autorizarea reclamantului de a desființa lucrările de construcții menționate, pe cheltuiala pârâtului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamantul a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, republicată și art. 1528 și următoarele din C. civ.

La 19 octombrie 2016, reclamantul Primarul municipiul Cluj-Napoca a depus la dosar o cerere de modificare, prin care a arătat că înțelege să cheme în judecată și pe pârâta B. alături de pârâtul A..

Prin sentința civilă nr. 9763 din 15 noiembrie 2016, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția de necompetență materială și a dispus declinarea competenței de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Cluj, secția civilă.

Prin sentința civilă nr. 112 din 17 martie 2017, Tribunalul Cluj, secția civilă a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâții A. și B., și în consecință:

A obligat pârâții să desființeze lucrările de construcții executate la imobilul de pe str. x, din Cluj-Napoca, înscris în CF nr. x a localității Cluj-Napoca, nr. cadastral x, lucrări descrise în procesul-verbal de constatare a contravențiilor nr. x/09.09.2013, constând în realizarea unei locuințe cu regim de înălțime P+E, având suprafața desfășurată de cca 200 m.p., a împrejmuirii imobilului, a racordurilor și a branșamentelor la utilități, în termen de 60 zile; în caz contrar, a fost autorizat reclamantul să desființeze lucrările de construcții mai-sus menționate, pe cheltuiala pârâților.

A obligat pârâții să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 20 RON.

Prin decizia civilă nr. 82/A din 31 martie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 112 din 17 martie 2017 a Tribunalului Cluj; a respins, ca tardiv, apelul incident declarat de pârâta B. împotriva aceleiași sentințe.

Prin decizia civilă nr. 1044 din 12 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 82/A din 31 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 4 octombrie 2022, contestatorul A. a solicitat anularea deciziei nr. 1044 din 12 mai 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2016 și rejudecarea recursului.

În motivarea contestației în anulare, contestatorul a invocat motivele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 din C. proc. civ., învederând următoarele:

Instanța de recurs a omis să cerceteze motivul 2 de recurs - cel care a vizat greșita aplicare a legii sub aspectul timbrajului, fiind invocată nelegalitatea deciziei din apel, raportat la soluția asupra excepției insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată, în condițiile în care dispozițiile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 nu erau incidente în cauză.

Dezlegarea dată motivului 3 de recurs este rezultatul unei erori materiale și, în egală măsură, instanța a omis să cerceteze acest motiv de recurs, astfel cum a fost formulat. Prin motivul 3 de recurs, recurentul a criticat decizia atacată cu privire la autoritatea de lucru judecat invocată din prisma hotărârilor date în dosarul nr. x/2013, întrucât instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat invocate prin motivele de apel.

Instanța de recurs, în acest sens, din eroare s-a raportat la un alt dosar, cu nr. x/2016, arătând că acesta nu se circumscrie prevederilor art. 431 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., ceea ce echivalează cu o eroare materială, dar și cu o necercetare a motivului de recurs invocat.

Instanța de recurs a omis să cerceteze motivul 4 de recurs prin care a fost invocată buna credință, fapta terțului și situația fortuită, aspecte despre care recurentul a susținut că nu au fost analizate de către instanța de apel, deși au fost invocate pornind de la efectele autorității de lucru judecat generate de hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/2013, astfel încât a criticat acest aspect în recurs.

Prin întâmpinare, intimatul Primarul municipiului Cluj-Napoca a invocat inadmisibilitatea contestației în anulare, arătând că motivele invocate nu se încadrează în cele prevăzute limitative de către legiuitor; a susținut că este inadmisibilă repunerea în discuție a unor apărări care au fost avute în vedere și cu privire la care s-a pronunțat instanța învestită cu soluționarea recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând contestația în anulare, Înalta Curte o va admite, va anula decizia civilă contestată și va acorda termen în vederea rejudecării recursului, pentru următoarele considerente de drept:

Cu titlu prealabil, în ceea ce privește excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată de intimat, Înalta Curte constată că obiectul prezentei căi extraordinare de atac este reprezentat de decizia nr. 1044 din 12 mai 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 82/A din 31 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

În motivarea căii extraordinare de atac, au fost invocate dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 din C. proc. civ., susținându-se că instanța de recurs ar fi săvârșit o eroare materială prin faptul că, în analiza motivului de recurs referitor la efectul pozitiv al autorității de lucru, s-a raportat la un alt dosar decât cel la care s-a referit recurentul. De asemenea, s-a invocat omisiunea cercetării motivelor de recurs referitoare la greșita aplicare a legii în privința timbrajului, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat și aspecte referitoare la buna credință, fapta terțului și situația fortuită, aspecte despre care recurentul a susținut că nu au fost analizate de către instanța de apel, astfel încât a criticat acest aspect în recurs.

În temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 din C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, precum și atunci când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Acestea sunt temeiurile legale invocate de contestator în cauză, care a susținut existența unei erori materiale privitoare la dosarul față de care s-a invocat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, respectiv necercetarea unor motive de recurs, indicate în concret în contestație, astfel cum s-a arătat mai sus.

Din perspectiva naturii contestației în anulare specială de cale extraordinară de atac, de retractare, prin raportare la dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., noțiunea de eroare materială are în vedere erorile săvârșite de instanță în legătură cu aspectele de natură formală ale judecății, pentru a căror verificare nu este necesară reaprecierea probelor sau reexaminarea fondului cauzei.

Astfel, ipoteza prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. vizează doar erorile materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cum ar fi, cu titlu de exemplu, respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat ori făcut de o persoană fără calitate, deși la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen, a fost legal timbrat ori formulat de o persoană îndreptățită a-l declara, pentru verificarea cărora nu este însă necesară o reexaminare, o reapreciere a probelor administrate în cauză sau o verificare a modului de interpretare și de aplicare a legii de drept procesual civil.

De asemenea, în ceea ce privește al doilea motiv al contestației în anulare, prin cercetarea motivelor de casare trebuie înțeleasă analiza motivelor de recurs, astfel cum au fost formulate de parte prin cererea de recurs. Cercetarea la care face trimitere textul de lege, fără a fi interpretată ca obligând instanța să răspundă în parte tuturor argumentelor, trebuie să constituie o examinare în mod real a criticilor supuse controlului judiciar.

Din motivarea căii extraordinare de atac, astfel cum a fost expusă mai sus, reiese că susținerile contestatorului se încadrează în dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 din C. proc. civ. de asemenea, contestatorul are posibilitatea de a uza de mijlocul procesual ales și din perspectiva ipotezei art. 503 alin. (2) din același cod, fiind atacată o hotărâre a instanței de recurs, astfel că excepția inadmisibilității invocată de către intimată nu poate fi primită.

Examinând decizia atacată prin prisma motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., se constată că a fost invocat următorul motiv de recurs, identificat ca atare în partea deciziei care conține expunerea căii de atac exercitate în cauză: "Prin prisma motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâtul a susținut că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii când a dezlegat chestiunea timbrajului cererii de chemare în judecată. A menționat că soluția de respingere a excepției insuficientei timbrări, întemeiată pe prevederile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, este greșită, întrucât textul de lege nu este incident în cauză."

Acest motiv de recurs nu a fost analizat de instanță, decizia atacată neconținând niciun argument referitor la greșita aplicare a legii în ceea ce privește soluția de respingere a excepției insuficientei timbrări.

De asemenea, în partea deciziei care conține expunerea căii de atac exercitate în cauză s-a identificat următorul motiv de recurs:

"Prin prisma motivelor de recurs prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 7 C. proc. civ., pârâtul a învederat că instanța de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârii nr. 4247/2015 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia nr. 361/R/2015, care este fundamentală în corecta dezlegare a pricinii, câtă vreme aceasta a clarificat de ce recurentul a fost în imposibilitate obiectivă, neimputabilă de a respecta termenul de 90 de zile pentru intrarea în legalitate în ce privește construcția edificată."

În cadrul motivării soluției, s-a arătat că "Înalta Curte constată că litigiul din dosar nr. x/2016 prin care A. a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune imobiliară asupra construcției edificată pe terenul proprietate privată în regim de carte funciară nu se circumscrie dispozițiilor art. 431 alin. (1) si 2 C. proc. civ., în condițiile în care hotărârea pronunțată în acel dosar nu soluționează în tot sau în parte fondul dreptului dedus judecății din litigiul pendinte, litigiu ce are ca obiect desființarea construcțiilor edificate fără autorizație de construire în temeiul art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991."

Astfel, se observă că instanța de recurs nu a analizat motivul de recurs invocat în concret de parte, care se referea la "autoritatea de lucru judecat a hotărârii nr. 4247/2015 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. x/2013".

În partea deciziei care conține expunerea căii de atac exercitate în cauză s-a arătat că "A mai precizat că instanța de apel nu a cercetat motivele de apel/apărările recurentului-pârât privind buna-credință, fapta terțului și situația fortuită invocată în baza puterii de lucru judecat a hotărârii nr. 4247/2017 pronunțată de Judecătoria Cluj Napoca".

În acest sens, în motivarea deciziei atacate s-a arătat că "Nefondate sunt și susținerile recurentului pârât în ce privește incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. invocat de recurentul-pârât în sensul că hotărârea recurată nu este motivată sub aspectul argumentelor de drept material, și că instanța de apel nu a cercetat motivele de apel/apărările privind buna-credință, fapta terțului și situația fortuită invocată în baza puterii de lucru judecat."

Astfel, acest motiv de recurs, invocat prin prisma cazului de casare privind nemotivarea hotărârii, reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., nu a fost omis a fi analizat de instanța de recurs. Împrejurarea că puterea de lucru judecat la care se referă recurentui în cadrul acestui motiv de recurs s-ar raporta la alt dosar decât cel avut în vedere de instanță se valorifică, conform celor expuse mai sus, în cadrul motivului de contestație în anulare care vizează omisiunea cercetării acestui motiv de recurs.

În această situație, susținerea contestatorului în sensul că ar fi incident și motivul de contestație în anulare reglementat de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., instanța de recurs săvârșind o eroare materială prin raportarea la soluția pronunțată în alt dosar decât cel care a fost invocat de parte pentru a susține autoritatea de lucru judecat, nu se mai impune a fi analizată, dată fiind soluția care se va pronunța în privința contestației în anulare întemeiate pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., fiind constatată omisiunea de cercetare a respectivului motiv de casare.

În contextul expus, constatând că este întemeiat motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., văzând prevederile art. 508 din același cod, Înalta Curte va admite contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1044 din 12 mai 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2016 și va anula decizia civilă contestată.

Constatând incidentă ipoteza tezei a II-a a art. 508 alin. (3) din C. proc. civ., care stabilește că, dacă soluționarea cauzei la același termen nu este posibilă, instanța va pronunța o hotărâre de anulare a hotărârii atacate și va fixa termen în vederea soluționării cauzei printr-o nouă hotărâre, Înalta Curte va fixa termen pentru judecata recursului la data 24 septembrie 2024.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată de intimatul Primarul Municipiului Cluj-Napoca prin întâmpinare.

Admite contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1044 din 12 mai 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații Primarul Municipiului Cluj-Napoca și B..

Anulează decizia civilă nr. 1044 din 12 mai 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2016.

Fixează termen pentru judecata recursului la data 24 septembrie 2024, ora 10:00, cu citarea părților.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 aprilie 2024.