ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1064/2022

Ședința publică din data de 17 mai 2022

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă la data de 16.04.2019 cu nr. x/2019, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, contestație împotriva Deciziei nr. 18/14.03.2019, solicitând anularea acesteia și să se constate că este îndreptățit la acordarea de despăgubiri pentru cele 2 terenuri în suprafață de 0,95 ha, situate în arealul orașului Bumbești Jiu, sat Curtișoara, jud. Gorj.

2 .Hotărârea pronunțată de tribunal în primă instanță

Prin sentința civilă nr. 2484/30.10.2019, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, ca neîntemeiată.

3 . Hotărârea pronunțată în apel

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 933A din 9 iunie 2021 a admis apelul formulat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 2484/30.10.2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a schimbat, în parte, sentința civilă apelată, în sensul că a admis, în parte, cererea, a anulat Decizia nr. 18/14.03.2019 emisă de pârâtă, a fost obligată pârâta să emită Decizie cu propunere de acordare a măsurilor compensatorii cu privire la terenul intravilan solicitat prin notificarea nr. x/2001, în suprafață de 2.701 m.p. (843 m.p + 1858 m.p.), situat în Bumbești Jiu, sat Curtișoara, jud. Gorj astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză topografică întocmit de dl. expert B. și a fost obligată pârâta să înainteze dosarul întocmit în baza notificării nr. x/2001 cu privire la terenul extravilan în suprafață de 6.799 (2.157 m.p. + 4.642 m.p.) situat în Bumbești Jiu, sat Curtișoara, jud. Gorj astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză topografică întocmit de dl. expert B., către Comisia Locală Bumbești Jiu de Aplicare a Legii Fondului Funciar, în vederea soluționării în baza legislației fondului funciar.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel reclamantul a declarat recurs.

Intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, întrucât hotărârea atacată nu poate fi supusă cenzurii recursului.

La termenul din 17 mai 2022, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului pe care o va admite pentru următoarele considerente:

Prin notificarea nr. x/2001, reclamantul împreună cu mama și sora acestuia au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, acordarea despăgubirilor pentru terenurile preluate abuziv de stat, în suprafață de 0,65 ha, respectiv aproximativ 0,4 ha, situate în orașul Bumbești Jiu, sat Curtișoară, jud. Gorj, la momentul notificării fiind ocupate de C. S.A. Bumbești Jiu.

Notificarea a fost transmisă de Primăria Bumbești Jiu către C. S.A. Bumbești Jiu, în calitate de unitate deținătoare, iar ulterior către AAAS, fiind respinsă prin Decizia nr. 18/14.03.2019.

Litigiul de față este formulat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului și reprezintă o contestație împotriva Deciziei nr. 18/14.03.2019 emisă de pârâtă în soluționarea notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, cee ace atrage incidența dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Legea nr. 10/2001, în art. 26 alin. (3) teza a II a, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, prevede că "Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel " .

Rezultă deci, că potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2011, hotărârea tribunalului de soluționare a contestației împotriva deciziei sau a dispoziției motivate de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură este supusă recursului de competența curții de apel.

De asemenea, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare, în primă instanță, dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în cauză până la data de 25 noiembrie 2010.

Or, în cauză hotărârea tribunalului a fost pronunțată ulterior acestei date, respectiv la 30 octombrie 2019. Ca atare, prezentei cauze, îi sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în forma modificată de Legea nr. 202/2010.

În cauză, sunt însă incidente și dispozițiile tranzitorii ale art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., intrată în vigoare ulterior Legii nr. 202/2010, care a modificat Legea nr. 10/2001, potrivit cărora " Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs, ori, după caz, legea folosește o altă expresie similară."

Față de cele sus-menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. cu art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2012 rezultă că hotărările recurate, atacate în speță, nu sunt susceptibile de recurs, fiind pronunțate de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În consecință, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 933A din 9 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 mai 2022.