ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1063/2022

Ședința publică din data de 17 mai 2022

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția civilă la 12 martie 2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, a solicitat instanței să dispună anularea parțială a: Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 98/17.04.2019 și a Procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. x/15.04.2019; a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 99/17.04.2019 și a Procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. x/15.04.2019; a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 100/17.04.2019 și a Procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. x/15.04.2019, toate emise de Comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real constituită în baza Legii nr. 255/2010, în temeiul căruia au fost formulate cereri de acordare a despăgubirilor pentru imobilele supuse exproprierii, afectate de lucrarea de utilitatea publică de interes național "Realizare-infrastructură-zonă operațională-în cazarma 1 833 Câmpia Turzii", cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate reclamantului, A., în urma exproprierii pentru utilitate publică, stabilind că în realitate acestea sunt mai mari; să oblige pârâtul la plata în favoarea reclamantului, A., cu titlu de despăgubiri, a prețului de piață al imobilului expropriat, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plătii efective; cu cheltuieli de judecată în măsura în care pârâtul se va opune cererii de chemare în judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 22 și următ. din Legea nr. 255/2010, ale art. 26 din Legea nr. 33/1994 și ale art. 44 din Constituția României.

Prin sentința civilă nr. 338 din 21 mai 2021 a Tribunalului Cluj, secția Civilă, pronunțată în dosar nr. x/2020 s-a admis în parte acțiunea civilă, și în consecință:

S-a dispus anularea parțială a Hotărârii de stabilire a despăgubirii nr. 98/17.04.2019 și a procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. x/15.04.2019 în ce privește cuantumul despăgubirii pentru terenul situat în localitatea Luna, jud. Cluj, având număr cadastral x, tarla x parcela x în suprafață de 3.800 mp.

Pârâtul Ministerul Apărării Naționale, a fost obligat la plata în favoarea reclamantului A., a sumei de 1.406 RON cu titlu de despăgubiri pentru terenul situat în localitatea Luna, jud. Cluj, având număr cadastral x, tarla x parcela x în suprafață de 3.800 mp.

Pârâtul a fost obligat la plata către reclamant a dobânzii legale aferente sumei de 190 RON, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la plata efectivă.

S-a dispus anularea parțială a Hotărârii de stabilire a despăgubirii nr. 99/17.04.2019 și a procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. x/15.04.2019 în ce privește cuantumul despăgubirii pentru terenul situat în localitatea Luna, jud. Cluj, având număr cadastral x, tarla x parcela x în suprafață de 20.300 mp.

Pârâtul a fost obligat la plata în favoarea reclamantului a sumei de 7.511 RON cu titlu de despăgubiri pentru terenul situat în localitatea Luna, jud. Cluj, având număr cadastral x, tarla x parcela x în suprafață de 20.300 mp.

Pârâtul a fost obligat la plata către reclamant a dobânzii legale aferente sumei de 1.015 RON, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la plata efectivă.

S-a dispus anularea parțială a Hotărârii de stabilire a despăgubirii nr. 100/17.04.2019 și a procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. x/15.04.2019 în ce privește cuantumul despăgubirii pentru terenul situat în localitatea Luna, jud. Cluj, având număr cadastral x, tarla x parcela x în suprafață de 3.000 mp.

Pârâtul a fost obligat la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.110 RON cu titlu de despăgubiri pentru terenul situat în localitatea Luna, jud. Cluj, având număr cadastral x, tarla x parcela x în suprafață de 3.000 mp.

Pârâtul a fost obligat la plata către reclamant a dobânzii legale aferente sumei de 150 RON, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la plata efectivă.

A fost obligat pârâtul Ministerul Apărării Naționale la plata în favoarea reclamantului A. a sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu avocațial.

Prin decizia nr. 305/A din 20 octombrie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a admis, în parte, apelurile declarate de reclamant și pârât împotriva sentinței civile nr. 338 din 21 mai 2021 a Tribunalului Cluj, secția Civilă, pronunțată în dosar nr. x/2020, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că l-a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 4.750 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale aferente fondului cauzei, în loc de suma de 1.000 RON, cu același titlu. A înlăturat din sentința apelată dispozițiile referitoare la obligarea pârâtului la plata de dobânzi legale aferente sumelor de 190 RON, 1.015 RON și 150 RON, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata efectivă și, pe cale de consecință, a obligat pârâtul la plata dobânzii legale aferente acestor sume, în favoarea reclamantului, începând cu data formulării de către reclamant a cererii prevăzută de art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010 republicată și până la data plății efective. A menținut restul dispozițiilor din sentința apelată.

Împotriva deciziei nr. 305/A din 20 octombrie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a declarat recurs reclamantul, invocând incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și susținând că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că aceste din urmă prevederi legale se interpretează extensiv, în senul că, la stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ține seama atât de expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici la momentul transferului dreptului de proprietate, cât și de criteriile legale conținute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 78 din 15 noiembrie 2021.

Reținând valoarea de circulație a terenurilor, recurenții au solicitat acordarea unor despăgubiri care să reflecte o evaluare corectă a terenului preluat de stat, precum și, integral, cheltuielile de judecată efectuate în etapa procesuală a fondului, reprezentând onorariile experților și al avocatului.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 15 decembrie 2021, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 9.

Prin rezoluția de primire a dosarului din 20 decembrie 2021, s-a dispus comunicarea cererii de recurs către intimat, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termenul legal.

Prin întâmpinarea depusă la 21 ianuarie 2022, intimatul-pârât a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și excepția nulității căii de atac pentru neîncadrarea motivelor în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.. Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Prin rezoluția din 23 februarie 2022, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la 17 mai 2022.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a pus în discuție, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale prin întâmpinare, asupra căreia a rămas în pronunțare, în raport în baza art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Litigiul de față are ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, prin care a solicitat instanței să dispună anularea parțială a: Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 98/17.04.2019 și a Procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. x/15.04.2019; a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 99/17.04.2019 și a Procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. x/15.04.2019; a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 100/17.04.2019 și a Procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. x/15.04.2019, toate emise de Comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real constituită în baza Legii nr. 255/2010, în temeiul căruia au fost formulate cereri de acordare a despăgubirilor pentru imobilele supuse exproprierii, afectate de lucrarea de utilitatea publică de interes național "Realizare-infrastructură-zonă operațională-în cazarma 1 833 Câmpia Turzii", cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate reclamantului, A., în urma exproprierii pentru utilitate publică, stabilind că în realitate acestea sunt mai mari; să oblige pârâtul la plata în favoarea reclamantului, A., cu titlu de despăgubiri, a prețului de piață al imobilului expropriat, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plătii efective.

Demersul judiciar a fost inițiat ca urmare a exproprierii și ocupării în întregime unor terenuri aparținând reclamantului și a faptului că acesta a apreciat că, prin hotărârile nr. 98/17.04.2019, 99/17.04.2019 și nr. 100/17.04.2019 și a proceselor-verbale aferente, Comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real constituită în baza Legii nr. 255/2010 a stabilit o valoare a despăgubirilor inferioară valorii reale a terenurilor, fără a acorda și daunele cauzate prin expropriere, deși terenul a produs recolte considerabile.

Înalta Curte, în raport de obiectul acțiunii civile, de pretențiile exhibate de părți prin intermediul acesteia și de dispozițiile legale invocate, respectiv dispozițiile art. 22 și următ. din Legea nr. 255/2010 și ale art. 26 din Legea nr. 33/1994, constată că cererea dedusă judecății se circumscrie instituției exproprierii pentru cauză de utilitate publică, din perspectiva căreia a fost soluționată în etapele procesuale anterioare.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte reține că, prin dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1074/2018, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanței de fond, respectiv 12 martie 2020, s-a stabilit că "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Conform dispozițiilor legale enunțate, hotărârile judecătorești pronunțate în materia exproprierilor nu sunt supuse recursului, urmare modificării legislative introduse prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018.

Începând cu această dată, în materiile prevăzute expres la alin. (2) al art. 483, inclusiv în litigiile din materia asigurărilor, calea de atac a recursului a fost eliminată, noile reguli de procedură aplicându-se cererilor de chemare în judecată introduse ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 24 C. proc. civ., "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi (art. 25 din același cod).

Coroborând normele legale enunțate rezultă că pentru litigiile ce au ca obiect cereri formulate în materia exproprierilor, promovate după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, au fost instituite două grade de jurisdicție, anume fond și apel.

Din perspectiva Legii nr. 33/1994, Înalta Curte reține că, la art. 23, acest act normativ prevede că hotărârile pronunțate urmare soluționării cererilor de expropriere sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.

Potrivit art. 34 din Legea nr. 255/2010, dispozițiile acestui act normativ se completează, corespunzător, cu prevederile Legii nr. 33/1994, precum și cu cele ale C. civ. și ale C. proc. civ., în măsura în care nu contravin prevederilor acestei legi.

Astfel, în materia exproprierilor, decizia curții de apel prin care a fost soluționat apelul declarat împotriva sentinței tribunalului, este definitivă, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În acest sens sunt relevante dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stabilesc caracterul definitiv al hotărârilor date în apel, fără drept de recurs, precum și a celor neatacate cu recurs.

Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 305/A din 20 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 305/A din 20 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 mai 2022.