ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 475/2022

Ședința publică din data de 3 martie 2022

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția civilă la 12 martie 2020, inițial sub nr. x/2020 și apoi sub nr. x/2020, urmare disjungerii dispuse prin încheierea din 23 iulie 2020, reclamanții A., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, anularea parțială a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 370 din 10 mai 2019 și a procesului-verbal nr. x din 8 mai 2019, emise de Comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real constituită în baza Legii nr. 255/2010, în temeiul cărora au fost formulate cereri de acordare a despăgubirilor pentru imobilele supuse exproprierii, afectate de lucrarea de utilitatea publică de interes național "Realizare-infrastructură-zonă operațională în cazarma 1833 Câmpia Turzii"; obligarea pârâtului la plata, în favoarea reclamanților, cu titlu de despăgubiri, a prețului de piață al imobilului expropriat, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată, până la data plății efective.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 22 și următ. din Legea nr. 255/2010, ale art. 26 din Legea nr. 33/1994 și ale art. 44 din Constituția României.

Prin sentința nr. 340 din 21 mai 2021, Tribunalul Cluj, secția civilă a admis în parte acțiunea civilă și a dispus anularea parțială a hotărârii de stabilire a despăgubirii nr. 370 din 10 mai 2019 și a procesului-verbal aferent, nr. x din 8 mai 2019, în ceea ce privește cuantumul despăgubirii pentru terenul situat în localitatea Luna, jud. Cluj, având număr cadastral x, tarlaua x, parcela x, în suprafață de 4.500 mp. L-a obligat pe pârât la plata, în favoarea reclamanților A., B. și C., a sumei de 1.665 RON, cu titlu de despăgubiri pentru terenul menționat. L-a obligat pe pârât să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 225 RON, începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la plata efectivă. L-a obligat pe pârât la plata, în favoarea reclamantei A., a sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu de avocat.

Prin decizia nr. 303 din 20 octombrie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a admis în parte apelurile declarate de pârâtul Ministerul Apărării Naționale și de reclamanții A., B. și C. împotriva sentinței nr. 340 din 21 mai 2021 a Tribunalului Cluj, secția civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că l-a obligat pe pârât să plătească reclamanților suma de 4.625 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale la fond, în loc de suma de 1.000 RON, cu același titlu. A înlăturat din sentința apelată dispoziția referitoare la obligarea pârâtului la plata către reclamanți a dobânzii legale aferente sumei de 225 RON, de la data rămânerii definitive a sentinței, până la plata efectivă și a dispus obligarea acestuia la plata dobânzii legale aferente acestei sume, în favoarea reclamanților, începând cu data formulării de către reclamanți a cererii întemeiate pe dispozițiile art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010, republicată, până la data plății efective. A menținut restul dispozițiilor din sentința apelată.

Împotriva deciziei nr. 303 din 20 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă au declarat recurs reclamanții A., B. și C., invocând incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și susținând că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții au arătat că aceste din urmă prevederi legale se interpretează extensiv, în senul că, la stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ține seama atât de expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici la momentul transferului dreptului de proprietate, cât și de criteriile legale conținute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 78 din 15 noiembrie 2021.

Reținând valoarea de circulație a terenurilor, recurenții au solicitat acordarea unor despăgubiri care să reflecte o evaluare corectă a terenului preluat de stat, precum și, integral, cheltuielile de judecată efectuate în etapa procesuală a fondului, reprezentând onorariile experților și al avocatului.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 15 decembrie 2021, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 8.

Prin rezoluția de primire a dosarului din 21 decembrie 2021, s-a dispus comunicarea cererii de recurs către intimat, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termenul legal.

Prin întâmpinarea depusă la 21 ianuarie 2022, intimatul-pârât a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și excepția nulității căii de atac pentru neîncadrarea motivelor în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.. Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Prin rezoluția din 10 februarie 2022, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la 3 martie 2022.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a pus în discuție, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale prin întâmpinare, asupra căreia a rămas în pronunțare, în raport în baza art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Potrivit prevederilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Litigiul de față are ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B. și C. prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, anularea parțială a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 370 din 10 mai 2019 și a procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. x din 8 mai 2019, emise de Comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real constituită în baza Legii nr. 255/2010, în temeiul cărora au fost formulate cereri de acordare a despăgubirilor pentru imobilele supuse exproprierii, afectate de lucrarea de utilitatea publică de interes național "Realizare-infrastructură-zonă operațională în cazarma 1833 Câmpia Turzii"; obligarea pârâtului la plata, în favoarea reclamanților, a despăgubirilor reprezentând prețul de piață al imobilului expropriat și a dobânzii legale aferente, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată, până la data plății efective.

Demersul judiciar a fost inițiat ca urmare a exproprierii și ocupării în întregime a terenului în suprafață de 4.500 mp aparținând reclamanților și a faptului că aceștia au apreciat că, prin hotărârea nr. 370 din 10 mai 2019 și a procesului-verbal aferent, nr. x din 8 mai 2019, Comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real constituită în baza Legii nr. 255/2010 a stabilit o valoare a despăgubirilor inferioară valorii reale a terenului, fără a acorda și daunele cauzate prin expropriere, deși terenul a produs recolte considerabile.

Înalta Curte, în raport de obiectul acțiunii civile, de pretențiile exhibate de părți prin intermediul acesteia și de dispozițiile legale invocate, respectiv dispozițiile art. 22 și următ. din Legea nr. 255/2010 și ale art. 26 din Legea nr. 33/1994, constată că cererea dedusă judecății se circumscrie instituției exproprierii pentru cauză de utilitate publică, din perspectiva căreia a fost soluționată în etapele procesuale anterioare.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte reține că, prin dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. s-a stabilit că "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite."

Din perspectiva Legii nr. 33/1994, Înalta Curte reține că, la art. 23, acest act normativ prevede că hotărârile pronunțate urmare soluționării cererilor de expropriere sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.

Potrivit art. 34 din Legea nr. 255/2010, dispozițiile acestui act normativ se completează, corespunzător, cu prevederile Legii nr. 33/1994, precum și cu cele ale C. civ. și ale C. proc. civ., în măsura în care nu contravin prevederilor acestei legi.

Astfel, în materia exproprierilor, decizia curții de apel prin care a fost soluționat apelul declarat împotriva sentinței tribunalului, este definitivă, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În acest sens sunt relevante dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stabilesc caracterul definitiv al hotărârilor date în apel, fără drept de recurs, precum și a celor neatacate cu recurs.

Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A., B. și C. împotriva deciziei nr. 303 din 20 octombrie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

În raport de soluția ce se va pronunța asupra cererii de recurs, Înalta Curte, va respinge cererea recurenților-reclamanți privind obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A., B. și C. împotriva deciziei nr. 303 din 20 octombrie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Respinge cererea recurenților-reclamanți privind obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 martie 2022.