Decizia nr. 868/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs

Obiectul cauzei: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 12 martie 2020 pe rolul Tribunalului Cluj, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea parțială a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 96/15.04.2019 și a procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. x/11.04.2019, a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 97/15.04.2019 și a procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. x/1 1.04.2019, toate emise de Comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real constituită în baza Legii nr. 255/2010, în temeiul căruia au fost formulate cereri de acordare a despăgubirilor pentru imobilele supuse exproprierii de lucrarea de utilitatea publică de interes național "Realizare-infrastructură-zonă operațională-în cazarma 1833 Câmpia Turzii", cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate reclamantului, A., în urma exproprierii pentru utilitate publică, stabilind că în realitate acestea sunt mai mari. Să oblige pârâtul la plata în favoarea reclamantului A., cu titlu de despăgubiri, a prețului de piață al imobilului expropriat, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective.

Sentința pronunțată de tribunal: Prin sentința civilă nr. 339 din 21 mai 2021 a Tribunalului Cluj, secția civilă, s-a admis în parte acțiunea civilă și în consecință: S-a dispus anularea parțială a Hotărârii de stabilire a despăgubirii nr. 96/15.04.2019 și a procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. x/11.04.2019 în ce privește cuantumul despăgubirii pentru terenul situat în localitatea Luna, jud. Cluj, având număr cadastral x, tarla x parcela x în suprafață de 3.500 mp. A fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.295 RON cu titlu de despăgubiri pentru terenul situat în localitatea Luna, jud. Cluj, având număr cadastral x, tarla x parcela x în suprafață de 3.500 mp. A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a dobânzii legale aferente sumei de 175 RON, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la plata efectivă. S-a dispus anularea parțială a Hotărârii de stabilire a despăgubirii nr. 97/15.04.2019 și a procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. x/11.04.2019 în ce privește cuantumul despăgubirii pentru terenul situat în localitatea Luna, jud. Cluj, având număr cadastral x, tarla x parcela x în suprafață de 6.300 mp. A fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 2.331 RON cu titlu de despăgubiri pentru terenul situat în localitatea Luna, jud. Cluj, având număr cadastral x, tarla x parcela x în suprafață de 6.300 mp. A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a dobânzii legale aferente sumei de 315 RON, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la plata efectivă. A fost obligat pârâtul Ministerul Apărării Naționale la plata în favoarea reclamantului A., a sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu avocațial.

Decizia pronunțată de curtea de apel: Prin decizia civilă nr. 301/A din 20 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a fost admis în parte apelul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței civile nr. 339 din 21 mai 2021 a Tribunalului Cluj. De asemenea, a fost admis în parte apelul declarat de reclamantul A. împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o în parte, astfel: A fost obligat pârâtul Ministerul Apărării Naționale să plătească reclamantului A. suma de 4.750 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale aferente fondului cauzei, în loc de suma de 1.000 RON, cu același titlu. Au fost înlăturate dispozițiile din sentința apelată referitoare la obligarea pârâtului la plata către reclamant a dobânzii legale aferente sumelor de 175 RON, respectiv, de 315 RON, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata efectivă și, pe cale de consecință, a fost obligat pârâtul la plata dobânzii legale aferente acestor sume, în favoarea reclamantului, începând cu data formulării de către reclamant a cererii prevăzută de art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010 republicată și până la data plății efective. Au fost menținute restul dispozițiilor din sentința apelată. A fost respinsă cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată în apel, ca nedovedită.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 301/A din 20 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivare, recurentul-reclamant a arătat că decizia recurată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010, apreciind că valorile la care trebuie să se raporteze instanța sunt cele care privesc valoarea de circulație a terenurilor. Valoarea stabilită prin decizia de expropriere și de către instanțele de fond este una derizorie raportat la valoarea de circulație a terenului. A solicitat acordarea în întregime a cheltuielilor de judecată efectuate în fața instanței de fond, în cuantum total de 9.250 RON, din care 8250 RON onorariu experți și 1000 RON onorariu avocat.

Înregistrarea recursului la Înalta Curte și apărările formulate: Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 15 decembrie 2021. Intimatul-pârât a depus întâmpinare, în termen legal, comunicată, invocând excepția inadmisibilității și excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești (12 martie 2020), în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând recursul sub aspectul admisibilității căii de atac, având în vedere excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară în considerarea dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive "hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs." Litigiul inițiat de reclamant are ca obiect stabilirea despăgubirilor reprezentând contravaloarea imobilului supus procedurii exproprierii, așa cum este aceasta reglementată prin Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național. Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j) 3 , în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului." În considerarea dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că, raportat la criteriul materiei - acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, reiese că decizia nr. 301/A din 20 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă este definitivă, nefiind supusă prin lege căii de atac a recursului. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o "hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta." Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată nu este supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca inadmisibil. PENTRU ACESTE MOTIVE,