ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1053/2024

Ședința publică din data de 16 aprilie 2024

Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin decizia civilă nr. 509/2023 din 14 septembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 153/A din data de 13 martie 2023, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă.

Prin decizia nr. 585 din 29 februarie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2022, s-a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 509/2023 din 14 septembrie 2023 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Împotriva deciziei nr. 585 din 29 februarie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, recurentul A. a formulat contestație în anulare.

În motivarea căii de atac, a arătat că "a depus taxa de timbru aferentă" recursului și poate prezenta duplicatul.

Intimata Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. București-Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara a depus întâmpinare prin care a invocat excepția de netimbrare, respinsă la termenul de astăzi, 16.04.2024, având în vedere că la dosarul cauzei se află dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente contestației în anulare.

De asemenea, intimata a invocat și inadmisibilitatea căii de atac, având în vedere că motivele invocate de către contestator nu se circumscriu celor prevăzute de art. 503 C. proc. civ., iar acesta nu a probat îndeplinirea obligației de timbrare a recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Având a soluționa cu prioritate, în conformitate cu art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității, Înalta Curte urmează să o respingă.

Obiectul prezentei căi extraordinare de atac este reprezentat de decizia nr. 585 din 29 februarie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care, s-a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de contestatorul A..

Contestatorul apreciază că se impune "repunerea pe rol" a recursului, întrucât "a depus taxa de timbru aferentă" și poate prezenta duplicatul.

Înalta Curte reține că, deși demersul juridic nu este motivat în drept, se invocă, de fapt, existența unei erori materiale care ar conduce la retractarea hotărârii supuse controlului judiciar, respectiv greșita anulare a recursului, ca netimbrat, în condițiile în care recurentul ar fi depus taxa judiciară de timbru.

Din perspectiva naturii contestației în anulare specială de cale extraordinară de atac, de retractare, prin raportare la dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., noțiunea de eroare materială are în vedere erorile săvârșite de instanță în legătură cu aspectele de natură formală ale judecății, pentru a căror verificare nu este necesară reaprecierea probelor sau reexaminarea fondului cauzei.

Ipoteza prevăzută la art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. vizează doar erorile materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cum ar fi, cu titlu de exemplu, respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat ori făcut de o persoană fără calitate, deși la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen, a fost legal timbrat ori formulat de o persoană îndreptățită a-l declara, pentru verificarea cărora nu este însă necesară o reexaminare, o reapreciere a probelor administrate în cauză sau o verificare a modului de interpretare și de aplicare a legii de drept procesual civil.

Or, din motivarea căii extraordinare de atac, reiese că susținerile contestatorului se încadrează în dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. de asemenea, contestatorul are posibilitatea de a uza de mijlocul procesual ales și din perspectiva ipotezei art. 503 alin. (2) C. proc. civ., fiind atacată o hotărâre a instanței de recurs, astfel că excepția inadmisibilității invocată de către intimată nu poate fi primită.

Examinând contestația în anulare, prin raportare la motivele invocate și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Astfel cum s-a arătat anterior, în cadrul contestației în anulare contestatorul a indicat faptul că ar fi depus la dosarul de recurs dovada achitării taxei judiciare de timbru și că poate prezenta duplicatul acesteia instanței învestite cu soluționarea căii extraordinare de atac.

Din verificările efectuate în dosarul nr. x/2022 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, se constată că, prin rezoluția din data de 02 noiembrie 2023, s-a stabilit că recurentul A. datorează, pentru soluționarea recursului, o taxă de timbru în cuantum de 50 RON, în conformitate cu dispozițiile art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și s-a dispus citarea acestuia cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată.

Prin adresa comunicată la 13 noiembrie 2023, recurentul A. a fost înștiințat despre sancțiunea anulării cererii de recurs în caz de neplată a taxei judiciare de timbru, precum și despre posibilitatea formulării unei cereri de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru sau a unei cereri de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru.

Cum la dosarul de recurs nu există niciun document care să ateste plata taxei judiciare de timbru, nu se verifică susținerea contestatorului în sensul că a depus dovada achitării sumei de 50 de RON.

De asemenea, deși acesta a învederat instanței învestite cu contestația în anulare că va prezenta duplicatul taxei judiciare de timbru aferente recursului, Înalta Curte constată că dovada îndeplinirii obligației nu a fost transmisă la dosarul cauzei prin registratura sau arhiva secției I civile a instanței supreme, iar contestatorul nu s-a prezentat la termenul de astăzi, 16 aprilie 2024, pentru a prezenta vreun înscris în sensul transmiterii taxei judiciare de timbru și neînregistrării/ignorării acesteia de către instanța de recurs.

Așadar, aspectele evocate de către contestator, deși se circumscriu ipotezei reglementate de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., nu sunt fondate, având în vedere că raționamentul instanței de recurs nu a avut ca situație premisă o împrejurare ce poate fi calificată drept o eroare materială, ci a a avut în vedere faptul neachitării taxei judiciare de timbru.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 585 din 29 februarie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimații BEJ B. și Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. București-Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată de intimata Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. București-Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara.

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 585 din 29 februarie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimații BEJ B. și Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. București-Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 aprilie 2024.