Decizia nr. 1033/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva sentinței nr. 877/2020 a Tribunalului Alba

Pretenția dedusă judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Alba (ca urmare a declinării competenței materiale de către Judecătoria Aiud, prin sentința civilă nr. 1619 din 8 noiembrie 2019), astfel cum a fost restrânsă, reclamantul A. a solicitat obligarea, în solidar, a pârâților Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba, și Penitenciarul Aiud la plata daunelor morale în cuantum de 250.000 euro.

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 877 din 1 iulie 2020, Tribunalul Alba a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată prin întâmpinare de pârâtul Statul Român, prin Ministrul Finanțelor, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul Penitenciarul Aiud prin întâmpinare, și a respins cererea de chemare în judecată ca prescrisă.

Hotărârea pronunțată în apel Împotriva acestei sentințe civile, a declarat apel reclamantul. Prin decizia civilă nr. 1546 din 17 mai 2023, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a respins, ca tardiv, apelul declarat de către reclamant.

Recursul exercitat în cauză Împotriva acestei decizii civile, la 14 iunie 2023, a declarat recurs reclamantul, prin care a învederat că instanțele judecătorești au recunoscut că i-au fost încălcate mai multe drepturi, altele decât cele invocate, și că, nefiind informat, nu a putut să solicite la timp acordarea acelor drepturi.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinările depuse la dosar, intimații-pârâți au invocat excepția nulității recursului, în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., iar, în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de filtru Prin raportul întocmit la 19 februarie 2024, s-a reținut că decizia instanței de apel este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, că recursul este scutit de plata taxei de timbru și că este formulat în termen, completul de filtru urmând a aprecia asupra încadrării criticilor în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., inclusiv cu privire la excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinări. În condițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților, pentru a depune punct de vedere. La 26 martie 2024, recurentul-reclamant a depus punct de vedere la raport. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Având a soluționa cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de către intimații-pârâți prin întâmpinări, Înalta Curte o va admite și va constata nul recursul, pentru următoarele considerente de drept: Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 483 alin. (3) și ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformității sale cu regulile de drept material și/sau procesual aplicabile. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres și limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.. Scopul recursului transcede, așadar, interesului particular și constă în asigurarea unui cadru juridic coerent și unitar, printr-o interpretare și aplicare uniformă a legii materiale și/sau procesuale. Din această perspectivă, motivarea căii de atac a recursului presupune invocarea și argumentarea unor critici de nelegalitate care, pe de o parte, trebuie să privească soluția pronunțată de către instanța de apel, iar, pe de altă parte, trebuie să se circumscrie motivelor prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ. În cauză, se constată că memoriul de recurs nu respectă aceste exigențe legale, întrucât recurentul-reclamant nu formulează nicio critică care să privească soluția instanței de apel și/sau raționamentul juridic ce a stat la baza pronunțării acesteia. Astfel, deși prin decizia civilă recurată s-a respins, ca tardiv, apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 877/2020 pronunțate de Tribunalul Alba, totuși recurentul-reclamant nu critică această soluție, ci se rezumă a susține că "instanțele judecătorești au recunoscut că i-au fost încălcate mai multe drepturi, altele decât cele invocate, și că, nefiind informat, nu a putut să solicite la timp acordarea acelor drepturi". O atare atitudine procesuală ignoră faptul că, prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului, nu pot fi invocate orice fel de nemulțumiri, ci doar acelea care privesc decizia civilă recurată și care trebuie să îmbrace forma unor aspecte de nelegalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ. În absența unor argumente care să reflecte critici privitoare la decizia pronunțată în apel, instanța de recurs nu poate decela aspectele de nelegalitate pe care partea recurentă urmărește a le invoca și nici dacă acestea se pot circumscrie motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., context în care intervine sancțiunea nulității recursului, conform art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum corect au invocat ambii intimați-pârâți prin întâmpinări. Față de aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității, invocată de către intimații-pârâți prin întâmpinări, și va constata nul recursul.