ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2144/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș sub dosarul nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâților Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș și Penitenciarul Aiud la plata sumei de 200.000 euro, despăgubiri pentru fiecare zi de detenție petrecută în condiții necorespunzătoare, în perioadele 2009 - 2012 și 2012 - 2013.

Sentința pronunțată de prima instanță Prin sentința civilă nr. 611 din 12 mai 2022, Tribunalul Mureș a anulat, ca netimbrată, acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș și Penitenciarul Aiud.

Hotărârile pronunțate de instanța de apel Prin decizia nr. 910/A din 4 noiembrie 2022, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a admis apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 611 din 12 mai 2022, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. x/2021, a anulat hotărârea atacată și a stabilit termen pentru judecarea cauzei la 26 ianuarie 2023. Prin decizia nr. 83/A din 10 februarie 2023, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a respins, ca neîntemeiate, excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș, și excepția inadmisibilității/prematurității invocată de pârâtul Penitenciarul Aiud. A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și, pe cale de consecință, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș și Penitenciarul Aiud, ca fiind prescris dreptul material la acțiune.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 83/A din 10 februarie 2023 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a declarat recurs reclamantul A., formulând următoarele critici: Recurentul-reclamant a susținut că Statul Român s-a angajat să apere drepturile și libertățile fundamentale ale omului, consacrate prin jurisprudența CEDO, acesta fiind direct răspunzător de suferința și condițiile inumane la care a fost supus. De asemenea, a arătat că se consideră îndreptățit să fie despăgubit pentru perioada pe care a executat-o în condiții de detenție necorespunzătoare, pretențiile sale fiind justificate. A mai menționat că judecătorul delegat cu supravegherea privării de libertate nu are competența de a stabili despăgubirile datorate pentru condițiile inumane din penitenciare, ci instanței de judecată îi revine această competență. Recurentul-reclamant nu a indicat motivele de casare pe care se întemeiază recursul. Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Penitenciarul Aiud a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrare în motivele de nelegalitate. De asemenea, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că decizia recurată este legală. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Penitenciarul Aiud, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce urmează a fi expuse: Se reține că potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". În conformitate cu textele legale enunțate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca motivele formulate să se circumscrie cazurilor de nelegalitate expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate. Motivarea recursului conform exigențelor prevăzute de lege presupune ca în cuprinsul motivelor de recurs să fie expusă o argumentare juridică a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță. Cum recursul este o cale de atac extraordinară și nedevolutivă (nu are loc o rejudecare a fondului pricinii), susținerile referitoare la modul în care instanța de apel a stabilit situația de fapt și a interpretat probatoriul administrat în cauză nu se pot constitui în critici de nelegalitate, care să poată fi deduse judecății în recurs. Dimpotrivă, acestea pot constitui, eventual, critici de netemeinicie, însă nu pot fi cenzurate în recurs, deoarece prin intermediul acestei căi de atac se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate. În cuprinsul cererii de recurs formulate împotriva deciziei nr. 83/A din 10 februarie 2023 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, recurentul-reclamant și-a expus nemulțumirea față de soluția de respingere a acțiunii, fără a prezenta aspecte de nelegalitate susceptibile de încadrare în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Susținerile recurentului-reclamant relevă nemulțumirea acestuia față de soluția dispusă de instanța de apel, întrucât acesta se consideră îndreptățit să fie despăgubit de intimatul-pârât Statul Român pentru condițiile inumane în care a fost deținut în penitenciar. Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt formulate în mod imprecis, recurentul rezumându-se la expunerea unor afirmații pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, iar din analiza criticilor nu reiese relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția de respingere, ca prescrisă, a cererii de chemare în judecată. Prin urmare, susținerile prezentate în cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă motive de nelegalitate a deciziei recurate, care să permită încadrarea în vreunul dintre cazurile de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, reținând că în cauză nu este posibilă încadrarea criticilor în motivele de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv anularea recursului.