ÎCCJ, Decizia nr. 244/2023

Ședința publică din data de 6 noiembrie 2023

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 987 din 4 mai 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.A. prin administrator special B., împotriva deciziei civile nr. 774/A din 17 decembrie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Înalta Curte a constatat că revizuirea a fost promovată la 22 februarie 2022, după împlinirea termenului legal, intervenind decăderea revizuentei din dreptul de a exercita această cale de atac, potrivit art. 185 din C. proc. civ.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, a declarat recurs S.C. A. S.A., cauza fiind înregistrată pe rolul Completului de 5 judecători, sub nr. x/2023.

Prin cererea de recurs, în temeiul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Susține recurenta că cererea de revizuire a fost formulată în termenul legal, respectiv în termen de o lună de la publicarea în BPI (nr. 1182/21 ianuarie 2022) a hotărârii a cărei revizuire s-a solicitat. Mai arată că pretinsa încălcare a autorității de lucru judecat a deciziei nr. 774/A din 17 decembrie 2021 a vizat considerentele pe care această hotărâre se sprijină, iar existența motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. presupune cu necesitate cunoașterea considerentelor dezvoltate de instanța care a pronunțat ultima hotărâre.

În susținerea cererii de recurs și pentru aceleași motive, recurenta a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. coroborat cu prevederile art. 513 alin. (4) din C. proc. civ. arătând că prin exercitarea căii de atac extraordinare de retractare de la momentul rămânerii definitive a hotărârii care face obiectul cererii de revizuire, respectiv de la data pronunțării hotărârii, nu se pot analiza de către instanța de judecată învestită cu soluționarea cererii de revizuire toate condițiile de admisibilitate ale promovării acestei căi de atac. Consideră că părților interesate le este încălcat dreptul de acces la justiție, consacrat de art. 21 din Constituția României, ca urmare a respingerii cererii de revizuire ca tardiv formulate și ca urmare a neanalizării motivelor reprezentând încălcarea autorității de lucru judecat sub aspectul său pozitiv, respectiv în cazul existenței unei hotărâri judecătorești care încalcă aspectele litigioase tranșate prin considerentele unei hotărâri judecătorești definitive anterioare.

Intimata Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat (RA-APPS) a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității cererii de recurs, pentru că recursul nu a fost formulat în termen și pentru că motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.. De asemenea, a invocat excepția lipsei de interes a recursului formulat, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Prin întâmpinare, intimata a formulat și punct de vedere asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale a României prin care a invocat, în principal, excepția inadmisibilității acesteia și, în subsidiar, respingerea cererii ca neîntemeiată.

Conform art. 24 din C. proc. civ., în cauză, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din același cod, întrucât procesul a fost început anterior datei de 21 decembrie 2018, nefiindu-i aplicabile dispozițiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a concluzionat că acesta este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 8 mai 2023, completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către toate părțile

S.C. A. S.A. a depus la dosar punct de vedere asupra raportului întocmit în cauză, dar susținerile vizează fondul cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

Luând în examinare, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. excepția nulității recursului invocată de intimată prin întâmpinare, motivat de faptul că susținerile din cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că prin memoriul de recurs au fost formulate critici de nelegalitate susceptibile de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.. Prin urmare, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare.

De asemenea, referitor la excepția lipsei de interes a recursului formulat, invocată de intimată, prin întâmpinare, Înalta Curte urmează a o respinge. Se reține că excepția lipsei de interes este o excepție de fond, absolută și peremptorie. Interesul, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, reprezintă folosul pe care îl are o persoană, pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare, iar în cvasitotalitatea doctrinei, s-a statuat că interesul trebuie să fie legitim, respectiv corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale; actual, respectiv să existe la momentul la care a fost formulată cererea și, nu în ultimul rând, direct și personal, respectiv să aparțină celui care a formulat cererea.

Interesul procesual este o condiție de exercițiu a acțiunii civile, în timp ce apelul și/sau recursul sunt forme de manifestare a acțiunii civile ce presupun exercitarea dreptului de a face uz de căile de atac și se înscriu în ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege, prin care se urmărește protecția unui drept subiectiv ori a unui interes legitim și pentru a căror realizare recurgerea la instanță este obligatorie.

Ca atare, interesul procesual actual, legitim și personal este o condiție de exercițiu ce trebuie să se justifice în fiecare etapă procesuală, așadar, și în recurs.

În aceste condiții, legitimare procesuală activă are numai partea care a pierdut procesul, întrucât cel care a avut câștig de cauză nu are interes procesual, în absența unor drepturi procesuale sau în planul dreptului substanțial care să îi fi fost lezate prin hotărârea cu privire la care intenționează să declanșeze controlul judiciar.

Având în vedere aceste considerații teoretice, dar și împrejurarea că cererea de revizuire formulată de S.C. A. S.A. a fost respinsă ca tardivă, se constată justificat interesul recurentei în promovarea căii de atac declarate. Prin urmare, Înalta Curte va respinge excepția lipsei de interes, ca fiind neîntemeiată.

Analizând recursul dedus judecății, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Astfel cum s-a arătat anterior, Înalta Curte reține că prin cererea de recurs au fost formulate critici de nelegalitate susceptibile de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., deși prin cererea de recurs, recurenta a indicat incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Acest motiv de recurs vizează situația în care, prin hotărârea pronunțată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, care reprezintă principala sancțiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispozițiilor legale.

Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. se pot include mai multe neregularități de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părți, nesemnarea cererii reconvenționale, etc.

Dispozițiile art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. constituie dreptul comun în materia actelor de procedură, iar textul vizează o singură ipoteză de nulitate: încălcarea formelor procedurale; cu toate acestea, nulitatea prevăzută în art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. este condiționată de producerea unei vătămări.

Înalta Curte reține că, în speță, revizuenta a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 774/A/2021 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, despre care a susținut că este contrară deciziei nr. 333/A din 21.07.2020 pronunțată de aceeași instanță.

În cauză, ultima hotărâre, dintre cele pretins potrivnice, în sensul dispozițiilor legale anterior redate, este decizia civilă nr. 774/A/2021 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă care a fost pronunțată la 17 decembrie 2021.

În consecință, data pronunțării deciziei nr. 774/A/2021 de la 17 decembrie 2021 este data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă și momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii.

În aplicarea art. 181 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează calculul termenelor procedurale, termenul de o lună a curs de la 17 decembrie 2021 și s-a împlinit la 17 ianuarie 2022, care a fost o zi lucrătoare.

Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de revizuent la 22 februarie 2022, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de lege, sens în care Înalta Curte constată că în mod legal instanța de revizuire a reținut incidența în cauză a sancțiunii decăderii revizuentului din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.

Înalta Curte mai notează că termenul de formulare a căii de atac extraordinare nu curge de la comunicarea ultimei hotărâri, ci de la data rămânerii definitive a acesteia, prin raportare la dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care nu fac nicio precizare referitoare la comunicarea și luarea la cunoștință a considerentelor.

De altfel, ceea ce invocă, în realitate, revizuenta, este faptul că termenul de formulare a căii de atac extraordinare ar fi curs de la comunicarea ultimei hotărâri, întrucât formularea revizuirii este condiționată de însăși motivarea deciziei atacate, pentru a putea aprecia asupra motivelor respectivei hotărâri judecătorești și asupra incidenței autorității de lucru judecat.

Acest susțineri sunt, de asemenea, nefondate.

Înalta Curte arată că sancțiunea anulării, ca tardivă, a cererii de revizuire a intervenit ca urmare a nedeclarării în termenul legal imperativ a căii extraordinare de atac, potrivit art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. Or, recurenta-revizuentă nu se poate prevala de faptul că nu și-a îndeplinit o anumită obligație procesuală - formularea în termenul legal a cererii de revizuire - motivat de faptul că ar fi avut nevoie să cunoască și considerentele hotărârii, în condițiile în care textul de lege care reglementează termenul este clar și nu face distincțiile de care se prevalează aceasta.

Instanța supremă reamintește prevederile art. 511 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora:

"revizuirea se motivează prin însăși cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de exercitare a acesteia sub sancțiunea nulității".

Deși este reală împrejurarea necunoașterii considerentelor hotărârii a cărei revizuire se solicită, la data pronunțării acesteia, Înalta Curte notează, deopotrivă, prevederile art. 513 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora:

"cererea de revizuire se soluționează potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată".

Or, în cauză, hotărârea supusă revizuirii s-a pronunțat și a rămas definitivă în calea de atac a apelului, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 470 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora:

"În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii".

Această împrejurare nu înlătura însă obligația revizuentei de a declara calea de atac a revizuirii până la data limită de 17 ianuarie 2022 inclusiv, ci doar facilita posibilitatea acesteia de a învedera și prezenta instanței de revizuire motivele pentru care a înțeles să exercite calea extraordinară de retractare în termen de o lună de la comunicarea hotărârii, iar nu de la pronunțarea acesteia care, în speță, potrivit naturii litigiului, coincide cu data rămânerii definitive, după cum s-a arătat anterior.

Din aceasta perspectivă, instanța supremă consemnează faptul că aspectele învederate de recurenta-revizuentă și circumscrise unei imposibilități obiective de adresare a motivelor cererii de revizuire în termen legal ar fi putut face și obiectul unei cereri de repunere în termen, formulată în condițiile art. 186 C. proc. civ., împrejurare care însă în cauză nu a intervenit.

Înalta Curte reține că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională (cu titlu de exemplu: Deciziile nr. 766/2011, nr. 470/2012 și nr. 655/2014) a constatat că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

De asemenea, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (e.g. Cauza Ashingdane c. Regatului Unit, Cauza Golder c. Regatului Unit) s-a decis, în mod constant, că statele dispun de o marjă de apreciere care cuprinde și reglementarea regimului căilor de atac, esențial fiind ca accesul la un tribunal și dreptul la un proces echitabil să nu fie afectate în substanța lor.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului și excepția lipsei de interes în formularea recursului invocate de intimata Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolulului de Stat.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A. prin administrator judiciar C.I.I. C. împotriva deciziei nr. 987 din 4 mai 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 noiembrie 2023.