ÎCCJ, Decizia nr. 148/2022

Ședința publică din data de 15 iunie 2022

Asupra căii de atac formulate;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul secției pentru procurori în materie disciplinară sub nr. x/2021, Inspecția Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre sancțiunile disciplinare prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004, față de pârâții A., prim-procuror militar adjunct al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, B., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor și C., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin Hotărârea nr. 12P din 10 noiembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021, secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a admis excepția nulității absolute a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare nr. 2267/B din 22 iulie 2021 dată în lucrarea nr. 21-1240/al la data de 22 iulie 2021 și a constatat nulitatea acțiunii disciplinare formulate de Inspecția Judiciară împotriva pârâților A., prim-procuror militar adjunct al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, B., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor și C., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, cercetați sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În esență, nulitatea reținută s-a întemeiat pe următoarele împrejurări:

(i) încălcarea principiului repartizării aleatorii;

(ii) starea de incompatibilitate a inspectorului-șef D. reținută ca "urmare a lipsei de imparțialitate declarată de către el însuși într-o lucrare anterioară ce-l viza pe procurorul A.".

Sub primul aspect, s-a reținut că pârâții, prin întâmpinare, au invocat încălcarea principiului repartizării aleatorii, întrucât repartizarea lucrării s-a făcut fără constituirea pentru anul 2021 a echipelor de inspectori, cunoscând că pentru acest an nu există un ordin de desemnare al echipelor inspectorilor judiciari, repartizarea aleatorie fiind astfel încălcată și, pe cale de consecință, fiind afectată independența inspectorului judiciar desemnat în cauză.

Secția pentru procurori în materie disciplinară a arătat că, indiferent de faptul că repartizarea lucrării ce face obiectul acțiunii disciplinare s-a făcut în sistem informatic, inspectorul-șef trebuia în primul rând să procedeze la emiterea unui ordin pentru constituirea echipelor de inspectori pentru că aceasta este o premisă a respectării principiului repartizării aleatorii a lucrărilor.

Deoarece sistemul de repartizare ECRISIJ nu era implementat printr-un act legal sau infralegal la momentul înregistrării și repartizării lucrării ce face obiectul prezentei acțiuni disciplinare, s-a considerat că nu putea fi aplicat. Sistemul informatic ECRISIJ a fost introdus ca sistem pentru repartizarea aleatorie a sesizărilor și dosarelor disciplinare abia prin Ordinul nr. 49 din 11 iunie 2021 al inspectorului-șef al Inspecției Judiciare, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 591 din 11 iunie 2021, care a aprobat noul Regulament de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare.

Astfel, prin nerespectarea dispozițiilor care obligau inspectorul-șef să emită un ordin pentru constituirea echipelor de inspectori, repartizarea lucrării nr. 21-1240 s-a făcut cu încălcarea principiului repartizării aleatorii a cauzelor, prevăzut expres de dispozițiile art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, dar și de dispozițiile art. 69 și art. 73 din Regulamentul pentru organizarea și funcționarea Inspecției Judiciare, având drept consecință vicierea procesului de repartizare aleatorie, inclusiv a lucrării ce face obiectul prezentei acțiuni disciplinare și afectarea principiului imparțialității inspectorilor judiciari.

De asemenea, s-a reținut că un alt aspect care a condus la vicierea procesului de repartizare aleatorie este redistribuirea lucrării ce face obiectul sesizării din cauză, urmare a cererii formulate de inspectorul judiciar E., către un alt inspector judiciar.

Instanța disciplinară a apreciat că, deși inspectorul judiciar E. apărea în organigrama Parchetului de pe lângă Tribunalul București dar fără să fi funcționat efectiv vreodată în cadrul acestei din urmă unități de parchet, nu a atras incompatibilitatea prevăzută de art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, de esența acesteia fiind prezumția lipsei de obiectivitate și de imparțialitate, pornind de la premisa funcționării în cadrul aceleiași unități.

Sub al doilea aspect, secția pentru procurori în materie disciplinară a constatat că inspectorul-șef al Inspecției Judiciare, D., raportat la dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și la momentul formulării plângerii penale de către inspectorul-șef împotriva pârâtului A., respectiv 11 aprilie 2019, se afla în stare de incompatibilitate în prezenta speță în raport de intimatul A..

Astfel, în speță, inspectorul-șef a dispus prin proces-verbal sesizarea din oficiu a Inspecției Judiciare la data de 29 martie 2021, în condițiile în care se afla în stare de incompatibilitate în raport cu pârâtul A..

Secția pentru procurori în materie disciplinară a constatat că inspectorul-șef a aprobat referatul întocmit la data de 28 mai 2021 prin care inspectorul judiciar a solicitat obținerea unor copii de pe înscrisuri aflate într-o lucrare a Direcției de inspecție pentru judecători, acte care au fost avute în vedere la soluționarea acestei lucrări.

Totodată, s-a reținut că inspectorul-șef a aprobat, în stare de incompatibilitate, referatul întocmit la data de 15 iunie 2021 privind prelungirea termenului de efectuare a cercetării disciplinare cu încă 30 de zile.

Or, nulitatea acestor acte a avut consecințe asupra validității celorlalte acte întocmite în cursul verificărilor prealabile și a cercetării disciplinare.

Secția pentru procurori în materie disciplinară a constatat că, după finalizarea cercetării disciplinare, atât rezoluția de respingere a sesizării, cât și cea prin care s-a dispus admiterea sesizării, exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare, au fost supuse confirmării inspectorului-șef. Aceste dispoziții instituiau o condiție de validitate a rezoluției prin care se dispunea admiterea sesizării, exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare, nerespectarea acestei condiții atrăgând nulitatea absolută a acesteia în condițiile art. 175 C. proc. civ.. Actul de confirmare a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare nu reprezintă o simplă formalitate, ci presupune o analiză a legalității și temeiniciei întregii proceduri disciplinare.

În cauză, a rezultat că rezoluția prin care s-a dispus admiterea sesizării din oficiu și exercitarea acțiunii disciplinare a fost confirmată de inspectorul-șef al Inspecției Judiciare, D..

Pe cale de consecință, confirmarea de către inspectorul-șef al Inspecției Judiciare a rezoluției prin care s-a exercitat acțiunea disciplinară față de pârâții A., B. și F., s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale și regulamentare privind principiul imparțialității care trebuie să guverneze întreaga activitate desfășurată de către Inspecția Judiciară, actul fiind lovit de nulitate absolută.

Acțiunea disciplinară, fiind un act procesual civil emis de o parte din proces (reclamantă), este supusă sancțiunii anulării dacă a fost întocmită cu încălcarea dispozițiilor legale, fiind aplicabile dispozițiile art. 174 și următoarele din C. proc. civ. privind nulitatea actelor de procedură.

Astfel, secția pentru procurori în materie disciplinară a constatat nulitatea absolută a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare formulată împotriva pârâților A., prim-procuror militar adjunct al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, B., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor și C., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov,

Împotriva hotărârii anterior menționate, Inspecția Judiciară a formulat recurs prin care a solicitat casarea Hotărârii nr. 12P a secției pentru procurori în materie disciplinară pronunțată la 10 noiembrie 2021, cu trimiterea cauzei la instanța disciplinară, pentru continuarea judecății în dosarul nr. x/2021.

Recurenta Inspecția Judiciară a apreciat că, în cauză, este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Astfel, în motivarea recursului se arată că hotărârea instanței disciplinare este nelegală și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile în cauză.

Inspecția Judiciară consideră că, instanța disciplinară, interpretând greșit dispozițiile art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată, ale art. 69 și art. 73 din Regulamentul pentru organizarea și funcționarea Inspecției Judiciare, aprobat prin Ordinul nr. 134 din 10 decembrie 2018 al inspectorului-șef al Inspecției Judiciare, a reținut că repartizarea lucrării nr. 21-1240 s-a făcut cu încălcarea principiului repartizării aleatorii a cauzelor și, implicit, cu afectarea principiului imparțialității inspectorilor judiciari, prevăzut de art. 72 alin. (1) din Legea nr. 317/2004.

În acest sens, precizează că, la sfârșitul anului 2020, Inspecția Judiciară a implementat sistemul informatic ECRISIJ, moment de la care repartizarea aleatorie a sesizărilor și dosarelor disciplinare nu s-a mai efectuat prin metoda sistemului ciclic, prin cele două etape prevăzute de art. 73 alin. (1) lit. a) și b) din Regulament, respectiv unei echipe de inspecție în ordinea numerelor alocate acestora, și, apoi, unui inspector al echipei stabilite în prima etapă, în ordinea pozițiilor din echipă.

Astfel, împrejurarea că la începutul anului 2021 nu au mai fost constituite prin ordin al inspectorului-șef echipele de inspecție, potrivit art. 69 din Regulament, nu a afectat repartizarea aleatorie a lucrării nr. 21-1240, formată pe baza procesului-verbal din data de 29 martie 2021, care s-a efectuat prin intermediul sistemului informatic ECRISIJ.

Inspecția Judiciară consideră că nu se poate susține că a fost încălcat principiul repartizării aleatorii de vreme ce distribuirea aleatorie a lucrărilor în sistem informatic garantează o repartizare corectă, echilibrată și transparentă, net superioară metodei ciclice, care presupune repartizarea manuală de către o persoană desemnată.

De asemenea, consideră că nu se poate susține că procesul de repartizare a lucrării nr. 21-1240 a fost viciat prin redistribuirea lucrării ca urmare a cererii formulate de inspectorul judiciar E., motivat de faptul că deși figurează în organigrama Parchetului de pe lângă Tribunalul București, nu și-a desfășurat activitatea în cadrul acestei unități de parchet. Apreciază că instanța disciplinară a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004.

Astfel, recurenta concluzionează că repartizarea lucrării nr. 21-1240, contrar opiniei exprimate de instanța disciplinară, s-a efectuat în mod aleatoriu, cu respectarea dispozițiilor art. 72 alin. (1) și art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările ulterioare.

În al doilea rând, recurenta arată că hotărârea este nelegală, în sensul că instanța disciplinară a reținut în mod greșit că inspectorul-șef se afla în stare de incompatibilitate și a aplicat greșit dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., considerând că inspectorul-șef se afla în stare de incompatibilitate circumscrisă existenței unei relații de dușmănie prezumată de lege, datorată unei plângeri penale formulate de acesta împotriva procurorului cercetat disciplinar, A..

Recurenta precizează că la data de 12 aprilie 2019 inspectorul-șef al Inspecției Judiciare a întocmit un referat în cuprinsul căruia a arătat că se abține de la soluționarea unei cereri formulate în lucrarea nr. 19-1863 întrucât la data de 11 aprilie 2019 a formulat o plângere penală împotriva procurorului A. pe care a adresat-o secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În lucrarea nr. 21-1240/21-1240/a1, inspectorul șef nu a formulat nicio declarație de abținere, procedând la aprobarea unor referate, la avizarea rezoluției de începere a cercetării disciplinare nr. 1227/A din 23 aprilie 2021 și la confirmarea rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare nr. 2267/B din 22 iulie 2021.

Se arată prin cererea de recurs că existența unei declarații de abținere într-o lucrare anterioară nu instituie automat o obligație pentru inspectorul-șef de a se abține în alte lucrări privind aceeași persoană fără a se constata efectiv că acestuia îi este opozabilă vreuna din situațiile de incompatibilitate prevăzute de lege.

Inspecția Judiciară face referire la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv a Completului de 5 judecători, care, prin Decizia nr. 23 din 1 februarie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020, reține că simplul fapt al formulării unei plângeri penale nu reprezintă "eo ipso o cauză de incompatibilitate, întrucât o asemenea ipoteză prezintă riscul de a se transforma într-o modalitate, prin care părțile ar putea determina înlăturarea magistratului căruia îi este repartizată cauza".

Cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. presupune existența unui proces penal între judecător, soțul său ori rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, și una dintre părți, cu cel mult 5 ani înainte de a fi desemnat să judece pricina. Incompatibilitatea judecătorului pentru un asemenea motiv este condiționată de punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa.

Astfel, se arată că, având în vedere condițiile impuse de legiuitor pentru subzistența acestui caz de incompatibilitate, dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în speță.

Plângerea penală formulată de inspectorul-șef al Inspecției Judiciare, domnul judecător D., împotriva procurorului militar A., a format obiectul dosarului penal nr. x/2019 al secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, soluționat prin ordonanța de clasare din 11 iunie 2021, anterior confirmării rezoluției nr. 2267/B/22 iulie 2021, cu privire la care instanța disciplinară a constatat nulitatea absolută.

În ceea ce privește al treilea motiv de recurs, recurenta Inspecția Judiciară arată că, în mod greșit, instanța disciplinară a apreciat că sancțiunea pentru confirmarea acțiunii disciplinare cu presupusa încălcare a dispozițiilor legale și regulamentare privind principiul imparțialității este nulitatea absolută.

În raport de dispozițiile art. 176 C. proc. civ., care enumeră cazurile de nulitate necondiționată de existența unei vătămări, ce constituie excepția, Inspecția Judiciară a apreciat că pretinsa nulitate a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare privind activitatea de confirmare, s-ar circumscrie unei nulități condiționate prevăzute de art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., care impune existența unei vătămări determinate de nerespectarea condițiilor legale ale actului de procedură.

Pentru argumentele anterior expuse, recurenta solicită admiterea recursului, casarea Hotărârii nr. 12P din 10 noiembrie 2022 și trimiterea cauzei la secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii pentru continuarea judecății în dosarul nr. x/2021.

La data de 8 februarie 2022, intimatul C. a transmis la dosar, prin poșta electronică, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului declarat de Inspecția Judiciară cu menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate al hotărârii vizând repartizarea lucrării nr. 21-1240 cu încălcarea principiului repartizării aleatorii a cauzelor și, implicit, a afectării principiului imparțialității inspectorilor judiciari, intimatul arată că, în cauză, nu s-a făcut dovada repartizării inițiale către echipa de 3 inspectori, potrivit art. 69 alin. (1) din Ordinul nr. 134/2018, din care ar fi făcut parte inspectorul prim învestit. Faptul că lucrarea se repartizează inițial unei echipe este susținut atât de prevederile Ordinului nr. 134/2018, precum și de faptul că nicio altă prevedere suplimentară nu mai reglementează modul în care s-ar constitui o atare echipă, ulterior etapei de repartizare aleatorie.

În ceea ce privește vicierea procesului de repartizare a lucrării nr. 21-1240 prin redistribuire, ca urmare a admiterii cererii de abținere formulate de inspectorul judiciar E., motivat de faptul că doar figurează în organigrama Parchetului de pe lângă Tribunalul București, deși niciodată nu "a funcționat" în cadrul acestei unități de parchet, astfel cum prevăd dispozițiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, învederează că hotărârea de admitere a cererii de abținere nu e motivată, arătându-se exclusiv și speculativ procesele intelective ce au determinat inspectorul să formuleze cererea, respectiv:

"cererea a fost fundamentată pe o interpretare amplificată a înțelesului verbului "a funcționa" și bazată pe convingerea subiectivă a autorului cererii, cel mai probabil justificată de necesitatea plasării pe o poziție de imparțialitate în raport cu persoanele vizate de actul de sesizare".

Observă că Inspecția Judiciară nu motivează decizia de admitere a cererii de abținere a inspectorului judiciar, ci speculează asupra motivelor subiective ce l-au determinat pe acesta să se abțină, fapt fără nicio semnificație legală sub aspectul temeiurilor care au condus la admiterea cererii, care rămâne, astfel, nemotivată și nesusceptibilă de a înlătura vicierea procedurii de repartizare.

În ceea ce privește motivul de recurs vizând greșita apreciere a stării de incompatibilitate în care se afla inspectorul-șef raportat la procurorul A., consideră că acesta subzistă potrivit art. 42 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.. Starea vădită de incompatibilitate între inspectorul-șef și numitul A., cauzată de formularea unei plângeri penale a celui dintâi la adresa celui de al doilea și care a determinat o cerere de abținere în cauza ce a format obiectul deciziei nr. 111/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost stabilită cu putere de lucru judecat prin aceeași decizie. Prin urmare, apreciază că inspectorul-șef nu se putea sesiza în mod valabil în această cauză, sesizarea nefiind dispusă distinct, ci în mod global, față de toate "aspectele semnalate în referatul purtătorului de cuvânt", aspect de natură a atrage nulitatea procesului-verbal de sesizare din oficiu.

Arată că la momentul sesizării din oficiu inspectorul-șef deținea date concrete vizând identitatea procurorului A. ca fiind unul dintre presupușii protagoniști ai mesajelor dezvăluite de presă în această cauză.

Pentru toate argumentele expuse în întâmpinare, solicită respingerea recursului declarat de Inspecția Judiciară.

La data de 28 februarie 2022, intimatul B. a transmis la dosar, prin poșta electronică, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului declarat de Inspecția Judiciară și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică.

Apreciază că procesul de repartizare a lucrării nr. 21-1240 a fost viciat prin încălcarea principiului repartizării aleatorii a cauzelor și, implicit, a principiului imparțialității inspectorilor judiciari.

Arată că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă fără putință de tăgadă că doamna inspector judiciar E. nu și-a desfășurat vreodată activitatea la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, astfel că cererea de abținere nu are suport faptic.

Totodată, intimatul B. învederează că inspectorul șef era în stare de incompatibilitate în raport cu A., deoarece inspectorul-șef deținea indicii concrete, chiar la momentul sesizării, cu privire la corespondența de identitate dintre G. și procurorul A., față de care s-a sesizat din oficiu.

Având în vedere toate susținerile din întâmpinare, intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat.

La data de 2 martie 2022, recurentul-intimat A., prin avocat, a transmis la dosar, prin poșta electronică, note scrise prin care arată că repartizarea lucrării s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale și regulamentare care reprezintă garanții ale imparțialității inspectorului judiciar care efectuează cercetarea disciplinară. Apreciază că actele întocmite de către inspectorul judiciar H. sunt lovite de nulitate absolută.

Menționează că desemnarea echipelor de inspectori de către inspectorul șef la începutul fiecărui an, prin ordin, avea loc în vederea repartizării aleatorii, indiferent de forma acesteia, ciclică sau informatică.

Precizează că superioritatea distribuirii aleatorii a lucrărilor de inspecție prin metoda repartizării informatice față de repartizarea ciclică poate fi importantă din perspectivă statistică, dar în nici un caz nu poate reprezenta un argument pentru încălcarea sau nerespectarea dispozițiilor regulamentare aplicabile.

Intimatul consideră că, de facto, recurenta Inspecția Judiciară susține că repartizarea informatică exclude actul de desemnare a echipelor de inspectori a inspectorului șef. Acest fapt neprevăzut de vreo normă juridică ce izvorăște dintr-o lege sau regulament.

Având în vedere că din cv-ul doamnei inspector E. rezultă că nu a funcționat în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, consideră că nu sunt incidente dispozițiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004.

În concluzie, față de toate susținerile din întâmpinare, intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat.

La data de 4 martie 2022, recurentul-intimat A., prin avocat, a transmis la dosar o cerere de renunțare la judecata recursului pe care l-a promovat.

Se reține că cererea de renunțare la judecata recursului nu are atașat mandatul titularului recursului oferit apărătorului său pentru a semna această cerere.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători:

II.1 În ceea ce privește recursul formulat de recurenta Inspecția judiciară:

Examinând hotărârea recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile formulate de recurentă și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că recursul este nefondat, pentru motivele și argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Cu referire la primul motiv de nulitate, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, instanța disciplinară a constatat că sancțiunea pentru exercitarea acțiunii disciplinare cu încălcarea dispozițiilor legale și regulamentare privind repartizarea aleatorie, este nulitatea absolută.

Rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare reprezintă, pe de o parte, actul prin care se finalizează procedura disciplinară administrativă și, pe de altă parte, actul de sesizare a jurisdicției disciplinare.

Prin urmare, fiind un act formal esențial în derularea procedurii privind cercetarea disciplinară a magistraților trebuie avute în vedere condițiile de valabilitate ale acestuia, elementul central reprezentându-l legalitatea în raport cu cerințele instituite de Legea nr. 317/2004, de Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare și de Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție. Pe de altă parte, reprezentând un act de învestire a instanței disciplinare, regularitatea sa este supusă exigențelor C. proc. civ., ca o garanție a unei corecte derulări a procedurii judiciare. În aceste condiții, rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare poate fi cenzurată sub aspectul nulității, validitatea acțiunii disciplinare înseși depinzând de validitatea acestui act procesual.

În funcție de aspectul la care se referă, condițiile de validitate sunt de fond (numite și condiții intrinseci) și de formă (numite și condiții extrinseci). Condițiile de fond sunt cele care privesc conținutul actului juridic, iar condițiile de formă se referă la exteriorizarea voinței, printre condițiile de "formă exterioară", numărându-se și respectarea dispozițiilor legale și regulamentare cu privire la distribuirea aleatorie a lucrărilor. Încălcarea prevederilor legale referitoare la cerințele legale extrinseci actului atrage nulitatea necondiționată a acestuia în condițiile art. 176 din C. proc. civ.

Verificând dispozițiile legale incidente în cauză, în ceea ce privește respectarea principiului repartizării aleatorii, se reține că acesta a fost instituit ca garanție a obligației de imparțialitate recunoscută de legiuitor și în materia cercetării disciplinare exercitate de Inspecția Judiciară potrivit art. 72 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii care dispune în sensul că "Inspectorii judiciari își desfășoară activitatea în mod independent și imparțial."

Astfel, potrivit art. 73 alin. (1) din lege, "Modul de repartizare a sesizărilor și dosarelor disciplinare către inspectorii judiciari se face cu respectarea principiului repartizării aleatorii."

Principiul repartizării aleatorii nu funcționează in abstracto, ci se concretizează prin anumite proceduri menite să îl facă operațional la nivelul fiecărei instituții judiciare în raport de specificul acesteia, proceduri care, pentru a funcționa în regim de legalitate, trebuie să fie statuate prin actele normative infralegale care reglementează funcționarea respectivei instituții, respectiv prin regulamentele de organizare și funcționare care conferă suportul legal de aplicare a unui algoritm de repartizare aleatorie, în mod concret, în funcție de activitățile în raport de care aceasta este competentă.

Or, la nivelul Inspecției Judiciare, principiul repartizării aleatorii era reglementat prin dispozițiile art. 69-78 din Ordinul nr. 134 din 10 decembrie 2018 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare emis de Inspectorul-șef, potrivit cărora, în esență, "în vederea repartizării aleatorii a lucrărilor de inspecție, la începutul fiecărui an calendaristic se constituie în cadrul fiecărei direcții de inspecție, prin ordin al inspectorului-șef, echipe de inspecție, compuse din câte 3 inspectori judiciari, la propunerea directorilor de direcții" (art. 69), "Lucrările de inspecție cu grad de complexitate standard se repartizează prin metoda sistemului ciclic sau în sistem informatic, după cum urmează: a) în prima etapă, lucrările se repartizează unei echipe de inspecție în ordinea numerelor alocate acestora; b) în etapa a doua, lucrările se repartizează unui inspector al echipei care a fost stabilită în prima etapă. Desemnarea se face ciclic, în ordinea pozițiilor din echipă."(art. 73), "Lucrările de inspecție cu grad de complexitate ridicat se repartizează după cum urmează: a) în prima etapă, lucrările se repartizează unei echipe de inspecție stabilite în ordinea numerelor alocate echipelor; b) în etapa a doua, lucrările se repartizează către doi dintre membrii echipei stabilite potrivit lit. a), desemnați ciclic, în ordinea pozițiilor ocupate în cadrul echipei. (2) În cazul în care echipa stabilită potrivit alin. (1) lit. a) este alcătuită dintr-un singur inspector, aceasta se completează, pentru fiecare lucrare repartizată, cu un inspector desemnat aleatoriu, dintre ceilalți inspectori de la direcția de inspecție competentă."(art. 77); "Lucrările de inspecție având ca obiect verificările prevăzute la art. 74

1

din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii,republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 96 alin. (8) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se efectuează de toți membrii unei echipe de inspectori constituite potrivit art. 69 alin. (1). (2) Lucrările prevăzute la alin. (1) se repartizează aleatoriu prin metoda ciclică, în ordinea numărului alocat echipelor de inspecție" (art. 78).

Prin urmare, procedura de repartizare aleatorie reglementată la nivelul Inspecției Judiciare în perioada 2018-2021 presupunea numirea unor echipe de inspectori, repartizarea făcându-se la nivelul acestor echipe, apoi, în funcție de complexitatea lucrării, desemnându-se unul sau doi inspectori în vederea soluționării lucrării. Repartizarea ciclică era reglementată în mod expres în cazul procedurii de evaluare a erorii judiciare.

Potrivit celor rezultate din dosarul cauzei, începând cu sfârșitul anului 2020, la nivelul instituției a fost dezvoltată și implementată aplicația ECRISIJ în baza căreia lucrările au început a fi repartizate pe fiecare inspector, astfel că, la începutul anului 2021, nu s-au mai alcătuit echipele de trei inspectori prevăzute de regulamentul în vigoare.

Ulterior, prin Ordinul nr. 49 din 11 iunie 2021 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare emis de Inspectorul-șef a fost reglementată la nivel normativ și astfel formalizată, utilizarea aplicației ECRISIJ. Astfel, potrivit art. 46 din ordinul menționat, "(1) Repartizarea aleatorie a sesizărilor și dosarelor disciplinare se efectuează prin sistemul ECRISIJ. (2) Orice incident privind repartizarea aleatorie se comunică, de îndată, Compartimentului pentru tehnologia informației prin intermediul șefului direct al utilizatorului care a constatat incidentul. După constatarea incidentului, coordonatorul IT va informa, de îndată, inspectorul-șef și va propune modalitatea de remediere. (3) Pentru evidența incidentelor în utilizarea aplicației ECRISIJ se constituie la nivelul Compartimentului pentru tehnologia informației mapa de incidente în utilizarea ECRISIJ. (4) Incidentele în operarea ECRISIJ, altele decât cele prevăzute la alin. (2), care nu pot fi remediate din aplicație, vor fi consemnate de utilizatorii care le-au produs în procese-verbale, avizate de coordonatorul Compartimentului pentru tehnologia informației și depuse în mapa de incidente. (5) Constatarea și soluționarea incidentelor sau problemelor tehnice de funcționare ale ECRISIJ se realizează de personalul Compartimentului pentru tehnologia informației și se consemnează într-un proces-verbal care va fi depus în mapa de incidente. (6) În caz de avarie a ECRISIJ, atribuirea numărului dosarului se face prin alocarea unei plaje de numere care să pornească de la un număr mai mare decât ultimul număr atribuit electronic. Fiecare dosar înregistrat se notează într-un registru de avarie. (7) Înregistrarea de noi dosare în ECRISIJ se realizează numai după preluarea în sistemul electronic a tuturor numerelor din registrul de avarie. (8) În ipoteza prevăzută la alin. (6), repartizarea sesizărilor și dosarelor disciplinare se face în sistem ciclic, pe direcții de inspecție, în ordinea alfabetică a inspectorilor judiciari."

Este evident, în aceste condiții, că utilizarea aplicației ECRISIJ a devenit legală doar la momentul adoptării regulamentului care schimba procedura de repartizare aleatorie, în perioada ianuarie- iunie acesta fiind utilizată fără acoperire în plan normativ și cu încălcarea legislației anterioare care prevedea o altă modalitate de funcționare a principiului repartizării aleatorii.

Ca atare, nu se poate aprecia că principiul repartizării aleatorii a fost respectat de facto pe motiv că legea nu distinge cu privire la modalitățile în care acesta este implementat, câtă vreme regulamentul în vigoare la momentul sesizării Inspecției Judiciare reglementa o altă modalitate de implementare a acestui principiu, neregăsit în algoritmul de calcul în baza căruia aplicația informatică funcționează în prezent, iar utilizarea aplicației, în forma în care aceasta a fost concepută, nu avea, la rândul său, suport legal. Doar formalizarea aplicării ei printr-o normă legală are ca efect recunoașterea și garantarea că algoritmul utilizat pune în aplicare, la nivelul instituției judiciare, principiul repartizării aleatorii.

Înalta Curte consideră că, în mod corect, prin hotărârea atacată, secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat că încălcarea dispozițiilor privind repartizarea aleatorie a lucrării răstoarnă prezumția de legalitate a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare și, constatându-se existența unei încălcări a unei dispoziții legale cu privire la o condiție extrinsecă a unui act, sancțiunea aplicabilă este nulitatea absolută a rezoluției anterior menționate.

În legătură cu natura sancțiunii juridice aplicabile, potrivit jurisprudenței în materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare este un act procesual a cărui regularitate este supusă cenzurii instanței sesizate, împreună cu actele anterioare din procedura administrativă disciplinară, instanța disciplinară fiind competentă să examineze validitatea actului de sesizare a instanței și validitatea actelor anterioare pe care acesta se întemeiază, aplicarea dispozițiilor art. 174 și art. 176 din C. proc. civ. fiind corect constatată, raportat la natura actului examinat și la dispozițiile de trimitere ale art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004. (a se vedea decizia nr. 150 din 10 septembrie 2018).

În același sens, s-a statuat că: Acțiunea disciplinară, fiind un act procesual civil emis de o parte din proces (reclamantă), este supusă sancțiunii anulării, dacă a fost întocmită cu încălcarea dispozițiilor legale; în cazul de față, dispozițiile art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 și art. 174 și următoarele din C. proc. civ. privind nulitatea actelor de procedură sunt aplicabile pe deplin. Legalitatea acțiunii disciplinare depinde de legalitatea actelor premergătoare, acte ce jalonează procedura administrativă prealabilă (procedura verificării prealabile și procedura disciplinară). Dacă acestea din urmă, în tot sau în parte, sunt lovite de nulitate absolută și nu mai pot fi refăcute, evident că însăși acțiunea disciplinară (veritabilă cerere de chemare în judecată), ca act de procedură administrativă și civilă, în același timp, este nulă absolut. Cu referire la susținerile reprezentantului Inspecției Judiciare, potrivit cărora pârâtul nu a dovedit existența unei urmări vătămătoare, se constată că această nulitate nu este condiționată de existența unei vătămări, fiind o nulitate expresă [art. 176 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ..]. Cerințele legale extrinseci actului de procedură (rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare), a cărui nulitate a fost constatată, sunt prevăzute de dispozițiile legale și regulamentare ce au fost indicate în precedent, iar potrivit dispozițiilor art. 175 alin. (2) din C. proc. civ., în cazul nulităților expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrarie. Or, o astfel de dovadă nu a fost făcută de către Inspecția Judiciară. Instanța disciplinară constată că încălcarea principiului repartizării aleatorii a lucrărilor ce fac obiectul acțiunii disciplinare în dosarul analizat a condus la constatarea nulității acțiunii disciplinare pentru încălcarea dispozițiilor legale menționate (a se vedea decizia nr. 170 din septembrie 2020 pronunțată de Completul de 5 judecători).

Având în vedere cele expuse anterior, se constată că încălcarea normelor legale cu privire la repartizarea aleatorie a lucrărilor de cercetare disciplinară reprezintă un caz de nulitate necondiționată de existența unei vătămări, având în vedere că rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare, confirmată de inspectorul șef reprezintă actul de sesizare a instanței de disciplină, iar efectele asupra carierei magistratului în cauză nu pot fi altfel înlăturate decât prin constatarea nulității absolute a acesteia, fiind încălcată o normă imperativă care vizează un interes general, acela al desfășurării activității unei entități publice cu atribuții de analiză, verificare și control, în ceea ce privește activitatea și conduita magistraților, respectiv a instanțelor și parchetelor.

În ceea ce privește redistribuirea lucrării ce face obiectul sesizării în cauza de față, de la inspectorul judiciar E. către un alt inspector judiciar, Înalta Curte apreciază că a fost viciat procesul de repartizare aleatorie prevăzută de dispozițiile art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 având drept consecință afectarea principiului imparțialității inspectorilor judiciari.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 și art. 9 alin. (2) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție reglementează o ipoteză de imparțialitate obiectivă în cazul căreia, împrejurarea expres prevăzută - constând în funcționarea în cadrul aceleiași unități de parchet - este de natură a da naștere unei suspiciuni de lipsă de imparțialitate.

Astfel, în urma verificării carierei profesionale a doamnei inspector judiciar E. a rezultat că, deși apare în organigrama Parchetului de pe lângă Tribunalul București, aceasta nu a funcționat niciodată efectiv în cadrul acestei unități de parchet.

Înalta Curte constată că, în cauză, nu este incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, prezumțiile de obiectivitate și de imparțialitate nefiind răsturnate.

Față de aceste considerente, hotărârea atacată prin care s-a constatat nulitatea acțiunii disciplinare este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins.

Cu referire la cel de-al doilea motiv de nulitate, constând în pretinsa incompatibilitate a inspectorului-șef al Inspecției Judiciare la momentul confirmării rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare.

Secția pentru procurori în materie disciplinară a reținut că inspectorul-șef se afla în cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., întrucât între acesta și pârâtul procuror A. ar fi existat un proces penal cu cel puțin 5 ani anterior confirmării rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare.

S-a avut în vedere că, la 11 aprilie 2019, inspectorul-șef a formulat o plângere penală împotriva procurorului A., pe care a adresat-o secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 6 teza I din C. proc. civ., singurul reținut de instanța disciplinară, presupune existența unui proces penal între judecător, soțul său ori rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, și una dintre părți, cu cel mult 5 ani înainte de a fi desemnat să judece pricina.

Ipoteza existenței unui "proces penal între judecător și una dintre părți" presupune că aceștia au o calitate procesuală în respectiva cauză, pe poziții de adversitate, ceea ce ar justifica prezumția de dușmănie care ar afecta imparțialitatea magistratului.

Potrivit art. 29 din C. proc. pen., participanții în procesul penal sunt: organele judiciare, avocatul, părțile, subiecții procesuali principali, precum și alți subiecți procesuali.

Potrivit art. 32 alin. (2) din C. proc. pen., părțile din procesul penal sunt inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente, iar conform art. 33 alin. (1) din același cod, subiecții procesuali principali sunt suspectul și persoana vătămată.

Astfel cum rezultă din Ordonanța de clasare din 11 iunie 2021, în cauza penală ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019 al secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inspectorul-șef D. nu a avut calitatea de persoană vătămată sau parte civilă în sensul art. 79 și 84 din C. proc. pen., fiind doar autorul sesizării cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

De asemenea, pârâtul procuror A. nu a dobândit calitatea de suspect sau inculpat în dosarul anterior menționat, întrucât prin Ordonanța din 23 aprilie 2019 a fost începută urmărirea penală doar "in rem", conform art. 305 alin. (1) din C. proc. pen., pentru ca ulterior, la 11 iunie 2021, să se dispună clasarea cauzei.

Cazul de incompatibilitate prevăzut de 42 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. este de strictă interpretare, nefiind incident în situația sesizării prin denunț, atunci când nici autorul sesizării și nici persoana indicată ca autor al faptei nu dobândesc calitatea de părți sau subiecți procesuali principali.

Înalta Curte apreciază că formularea unei declarații de abținere într-o lucrare anterioară nu instituie automat o obligație pentru inspectorul-șef de a se abține în alte lucrări privind aceeași persoană fără a se constata efectiv că acestuia îi este incidentă vreuna dintre situațiile de incompatibilitate prevăzute de lege. În cauza soluționată definitiv prin decizia civilă nr. 111 din 13 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, invocată în hotărârea atacată în prezenta cauză, s-a reținut ca motiv de nulitate a sesizării împrejurarea că inspectorul șef a emis rezoluția după ce i se încuviințase cererea de abținere, fără ca instanța să procedeze la un examen propriu cu privire la existența situației de incompatibilitate.

Așadar, cazul de incompatibilitate reglementat de dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 6 teza I din C. proc. civ. nu este aplicabil în prezenta cauză.

În consecință, se reține că argumentele invocate de recurentă nu au relevanța juridică ce li se atribuie prin motivele de recurs și, pe cale de consecință, nu sunt de natură să justifice casarea hotărârii atacate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II.2 În ceea ce privește recursul formulat de recurentul A., Înalta Curte constată că cererea de recurs este lipsită de interes, demersul judiciar inițiat nu are pentru recurent o finalitate practică din punct de vedere juridic, având în vedere că soluția dată litigiului îi este favorabilă, fiind admisă excepția nulității absolute a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare și constatată nulitatea acțiunii disciplinare formulate de Inspecția Judiciară împotriva sa.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurentul A. împotriva Hotărârii nr. 12P din 10 noiembrie 2021 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori în materie disciplinară, în dosarul nr. x/2021.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, cu majoritate de voturi, Înalta Curte va respinge recursul declarat de Inspecția Judiciară în dosarul nr. x/2021, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu opinie majoritară

Respinge recursul declarat de Inspecția Judiciară împotriva Hotărârii nr. 12P din 10 noiembrie 2021 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori în materie disciplinară, în dosarul nr. x/2021, ca nefondat.

Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurentul A. împotriva Hotărârii nr. 12P din 10 noiembrie 2021 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori în materie disciplinară, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 15 iunie 2022.

Cu opinie separată

Admite recursul declarat de Inspecția Judiciară împotriva Hotărârii nr. 12P din 10 noiembrie 2021 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori în materie disciplinară, în dosarul nr. x/2021.

Casează hotărârea atacată.

Trimite cauza secției pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii pentru continuarea judecății în dosarul nr. x/2021.

Constată nul recursul declarat de recurentul A. împotriva Hotărârii nr. 12P din 10 noiembrie 2021 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori în materie disciplinară, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 15 iunie 2022.

Motivarea opiniei separate

În ceea ce privește recursul formulat de recurenta Inspecția judiciară, contrar opiniei majoritare din Completul de 5 judecători, consider că recursul formulat de către Inspecția Judiciară este fondat.

~Opinia separată vizează motivul de casare privitor la sancțiunea nulității absolute aplicate rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare emise cu încălcarea dispozițiilor legale și regulamentare referitoare la repartizarea aleatorie.

În esență, secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat nulitatea acțiunii disciplinare urmare a nulității rezoluției de exercitare a acesteia, confirmată de Inspectorul Șef al Inspecției Judiciare, pentru încălcarea principiului imparțialității sub două aspecte: nerespectarea principiului repartizării aleatorii și starea de incompatibilitate în care se afla acesta la momentul confirmării exercitării acțiunii disciplinare, raportat la persoana cercetată disciplinar.

În ceea ce privește motivul de nulitate întemeiat pe faptul neconstituirii echipelor de inspectori la începutul anului 2021, Înalta Curte apreciază că această neregularitate de ordin regulamentar nu poate conduce, în speță, la concluzia încălcării principiului repartizării aleatorii prevăzut de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 și a garanțiilor de imparțialitate a inspectorilor judiciari prevăzute la art. 72 alin. (1) din Legea nr. 317/2004.

Modul de repartizare a sesizărilor și dosarelor disciplinare către inspectorii judiciari este reglementat de dispozițiile art. 73 alin. (1) din Legea 317/2004, care prevăd că această repartizare se face cu respectarea principiului repartizării aleatorii, fără a stabili o anumită prioritate, respectiv ciclică sau în sistem informatic.

Potrivit art. 73 din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, aprobat prin Ordinul nr. 134/2018 al inspectorului-șef, în vigoare la momentul repartizării dosarului disciplinar în cauză:

"Lucrările de inspecție cu grad de complexitate standard se repartizează prin metoda sistemului ciclic sau în sistem informatic, după cum urmează: a) în prima etapă, lucrările se repartizează unei echipe de inspecție în ordinea numerelor alocate acestora; b) în etapa a doua, lucrările se repartizează unui inspector al echipei care a fost stabilită în prima etapă. Desemnarea se face ciclic, în ordinea pozițiilor din echipă."

De asemenea, art. 69 alin. (1) din Regulament prevede că:

"În vederea repartizării aleatorii a lucrărilor de inspecție, la începutul fiecărui an calendaristic se constituie în cadrul fiecărei direcții de inspecție, prin ordin al inspectorului-șef, echipe de inspecție, compuse din câte 3 inspectori judiciari, la propunerea directorilor de direcții."

Sistemul informatic ECRIS este conceput pentru gestionarea documentelor și informațiilor aferente cauzelor la nivelul instanțelor și parchetelor. Totodată, ECRIS este un instrument de management al informației în sistemul judiciar, oferind o serie de date agregate și sistematizate pentru practicienii din justiție și persoanele fizice și juridice care apelează la serviciile justiției. În prezent, ECRIS este implementat la nivel național, fiind utilizat de către instanțele judecătorești, inclusiv Înalta Curte de Casație si Justiție, parchetele de pe lângă acestea, Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii. Sistemul ECRIS reprezintă un instrument electronic ce oferă funcționalități cheie care susțin fluxul dosarelor la nivelul instanțelor și parchetelor, colectarea datelor statistice și generarea anumitor rapoarte statistice predefinite, precum și transferul electronic de date între instanțe, precum și între acestea și parchete.

Începând cu anul 2021, Inspecția Judiciară a implementat sistemul informatic ECRISIJ, moment de la care repartizarea aleatorie a sesizărilor și dosarelor disciplinare s-a efectuat în sistem informatic, renunțându-se, astfel, la sistemul ciclic care prezuma existența echipelor de 3 inspectori.

Prin Ordinul nr. 49 din 11 iunie 2021 al inspectorului-șef al Inspecției Judiciare, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 591 din 11 iunie 2021, care a aprobat noul Regulament de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, ECRISIJ a fost reglementat ca sistem pentru repartizarea aleatorie a sesizărilor și dosarelor disciplinare.

Este adevărat că, la momentul repartizării prezentului dosar disciplinar, sistemul informatic ECRISIJ nu era reglementat prin Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, însă trebuie remarcat faptul că numai acest sistem este utilizat în sistemul judiciar.

De asemenea, este adevărat că, în cauză, repartizarea nu s-a făcut prin metoda sistemului ciclic, ce presupunea respectarea prevederilor art. 69 alin. (1) și art. 73 din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, aprobat prin Ordinul nr. 134/2018.

Totuși, trebuie subliniat faptul că prima ipoteză prevăzută de art. 73 din Regulament prevede repartizarea în sistem informatic, ceea ce înseamnă că repartizarea aleatorie efectuată în această modalitate are suport regulamentar, astfel încât nu se poate reține că este lovită de nulitate operațiunea efectuată în cauză, mai ales că repartizarea efectuată prin sistemul informatic funcționează și în prezent de aceeași manieră. Or, nu se poate susține că dacă repartizarea aleatorie s-a realizat în sistem informatic, se impune aplicarea acelei dispoziții regulamentare care prevede constituirea echipelor de trei inspectori și repartizarea ciclică, întrucât cele două tipuri de repartizare sunt incompatibile și nu pot funcționa simultan.

Rațiunea instituirii principiului reparti