ÎCCJ, Decizia nr. 150/2022

Asupra căii de atac formulate;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul secției pentru procurori în materie disciplinară sub nr. x/2021, Inspecția Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre acțiunile disciplinare prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004, față de pârâtul procuror A., prim-procuror militar adjunct al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin Hotărârea nr. 1P din 12 ianuarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a admis excepția nulității absolute a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare nr. x/B din 21 iulie 2021 dată în lucrarea nr. x la data de 21 iulie 2021 și a constatat nulitatea acțiunii disciplinare formulată de Inspecția Judiciară împotriva pârâtului A., prim-procuror militar adjunct al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, cercetat sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În esență, nulitatea reținută s-a întemeiat pe trei împrejurări:

(i) încălcarea principiului repartizării aleatorii;

(ii) starea de incompatibilitate a inspectorului-șef B. reținută ca "urmare a lipsei de imparțialitate declarată de către el însuși într-o lucrare anterioară ce-l viza pe procurorul A."

(iii) starea de incompatibilitate a inspectorului-șef adjunct C. care a avizat două referate din aprilie 2021 prin care s-a aprobat obținerea de înscrisuri administrate cauzei.

Sub primul aspect, s-a reținut că pârâtul procuror, prin întâmpinare, dar și în susținerea excepției, prin avocat, a invocat încălcarea principiului repartizării aleatorii, întrucât repartizarea lucrării s-a făcut fără constituirea pentru anul 2021 a echipelor de inspectori, cunoscând că pentru acest an nu există un ordin de desemnare al echipelor inspectorilor judiciari, repartizarea aleatorie fiind astfel încălcată și, pe cale de consecință, fiind afectată independența inspectorului judiciar desemnat în cauză.

De asemenea, s-a reținut că Inspecția Judiciară, prin reprezentant, nu a contestat acest aspect, dar a precizat că un astfel de ordin nu mai era necesar din moment ce repartizarea lucrării s-a făcut în sistem ECRIS, iar constituirea echipelor de inspectori se impunea a fi făcută doar dacă repartizarea se realiza prin sistemul ciclic.

Secția pentru procurori în materie disciplinară a arătat că, indiferent de faptul că repartizarea lucrării ce face obiectul acțiunii disciplinare s-a făcut în sistem informatic, inspectorul-șef trebuia în primul rând să procedeze la emiterea unui ordin pentru constituirea echipelor de inspectori pentru că aceasta este o premisă a respectării principiului repartizării aleatorii a lucrărilor.

Deoarece sistemul de repartizare ECRISIJ nu era implementat printr-un act legal sau infralegal la momentul înregistrării și repartizării lucrării ce face obiectul prezentei acțiuni disciplinare, s-a considerat că nu putea fi aplicat. Sistemul informatic ECRISIJ a fost introdus ca sistem pentru repartizarea aleatorie a sesizărilor și dosarelor disciplinare abia prin Ordinul nr. 49 din 11 iunie 2021 al inspectorului-șef al Inspecției Judiciare, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 591 din 11 iunie 2021, care a aprobat noul Regulament de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare.

Astfel, prin nerespectarea dispozițiilor care obligau inspectorul-șef să emită un ordin pentru constituirea echipelor de inspectori, repartizarea lucrării nr. x s-a făcut cu încălcarea principiului repartizării aleatorii a cauzelor, prevăzut expres de dispozițiile art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, dar și de dispozițiile art. 69 și art. 73 din Regulamentul pentru organizarea și funcționarea Inspecției Judiciare, având drept consecință vicierea procesului de repartizare aleatorie, inclusiv a lucrării ce face obiectul acțiunii disciplinare și afectarea principiului imparțialității inspectorilor judiciari.

Sub al doilea aspect, secția pentru procurori în materie disciplinară a constatat că inspectorul-șef al Inspecției Judiciare, B., a avizat rezoluția de începere a cercetării disciplinare din 21 iulie 2021 și a confirmat rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare nr. x/B din 21 iulie 2021, precum și că a avizat/confirmat/aprobat alte acte procedurale subsecvente, în condițiile în care se afla în stare de incompatibilitate față de pârâtul A.

S-a reținut că starea de incompatibilitate decurgea din însăși declarația de abținere formulată de inspectorul-șef în lucrarea nr. x, care a apreciat că nu mai poate fi imparțial, în condițiile în care a formulat o plângere penală împotriva numitului A.

Motivul de incompatibilitate invocat se circumscrie cazului reglementat de art. 42 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., referitor la existența unui proces penal între inspectorul-șef și pârât cu cel puțin 5 ani înainte, caz care implică existența unei relații de dușmănie prezumată de lege, aplicabil și în faza administrativă a procedurii disciplinare.

Secția pentru procurori în materie disciplinară a reținut, contrar apărărilor Inspecției Judiciare, că soluționarea plângerii penale de către secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție nu are nicio relevanță sub aspectul stabilirii existenței cazului de incompatibilitate în sarcina inspectorului-șef, din moment ce legiuitorul a instituit o prezumție legală cu privire la existența unei stări de dușmănie, prin simplul fapt al existenței unui proces penal, în ultimii cinci ani, declanșat ca urmare a formulării la data de 11 aprilie 2019 a unei plângeri penale de către inspectorul-șef împotriva pârâtului A.

Raportat la dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și la momentul formulării plângerii penale de către inspectorul-șef împotriva pârâtului A., respectiv la 11 aprilie 2019, secția pentru procurori în materie disciplinară a constatat că domnul B. se afla în stare de incompatibilitate în momentul avizării rezoluției de începere a cercetării disciplinare din 21 aprilie 2021 și al confirmării rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare nr. x/B din 21 iulie 2021, precum și a altor acte subsecvente.

Totuși, în ceea ce privește avizul dat pentru începerea cercetării disciplinare, s-a constatat că acesta nu este o condiție de validitate a rezoluției de începere a cercetării disciplinare, nefiind prevăzut de Legea nr. 317/2004 și neavând nicio consecință asupra cercetării disciplinare.

După finalizarea cercetării disciplinare, însă, conform dispozițiilor art. 47 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, atât rezoluția de respingere a sesizării, cât și cea prin care se dispune admiterea sesizării, exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare, sunt supuse confirmării inspectorului-șef.

Secția pentru procurori în materie disciplinară a constatat că actul de confirmare a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare nu reprezintă o simplă formalitate, ci presupune o analiză a legalității și temeiniciei întregii proceduri disciplinare.

Pe cale de consecință, confirmarea de către inspectorul-șef al Inspecției Judiciare a rezoluției prin care s-a exercitat acțiunea disciplinară față de pârâtul A., s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale și regulamentare privind principiul imparțialității care trebuie să guverneze întreaga activitate desfășurată de către Inspecția Judiciară, actul fiind lovit de nulitate absolută.

În același context, întărind urmarea mai sus-menționată, inspectorul-șef a avizat/aprobat și alte acte procedurale subsecvente în procedura disciplinară, după cum urmează: a dispus prin rezoluția din data de 15 aprilie 2021 reducerea termenului de efectuare a verificărilor prealabile, a aprobat referatul din data de 14 iunie 2021, prin care s-a solicitat prelungirea termenului de efectuare a cercetării disciplinare, și referatul din data de 8 iunie 2021, prin care s-a solicitat aprobarea obținerii unor copii de pe înscrisuri din alte lucrări ale Inspecției Judiciare.

În cauză, s-a reținut și că nulitatea rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare nr. x/B din 21 iulie 2021 și a rezoluției de începere a cercetării disciplinare nr. x/A/21 iulie 2021 decurg din acte procedurale subsecvente avizate/aprobate de către inspectorul-șef adjunct C. care se află în stare de incompatibilitate, urmare a lipsei de imparțialitate declarată de către ea însăși într-o lucrare anterioară ce-l viza pe procurorul A.

Secția pentru procurori în materie disciplinară a constatat că mijloacele de probă administrate în cauză, relevante în reținerea situației de fapt, au fost obținute cu avizul/aprobarea inspectorului-șef adjunct C., aflat într-o stare de incompatibilitate declarată și asumată prin referatul din data de 4 august 2020 din lucrarea Inspecției judiciare nr. x, prin care a declarat că se abține de la efectuarea verificărilor, invocând o atitudine ostilă a procurorului cercetat disciplinar în acea cauză.

Așadar, chiar dacă în prezenta cauză inspectorul-șef adjunct C. a considerat că circumstanțele expuse anterior nu mai există, secția pentru procurori a considerat că administrarea mijloacelor de probă la dosar s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale și regulamentare privind principiul imparțialității care trebuie să guverneze întreaga activitate desfășurată de către Inspecția Judiciară, încălcat atât din punct de vedere subiectiv cât și obiectiv, actele fiind lovite de nulitate.

În conformitate cu dispozițiile art. 179 alin. (3) din C. proc. civ., secția pentru procurori în materie disciplinară a constatat că nulitatea acestor acte, necondiționată de existența unei vătămări, are consecințe asupra validității celorlalte acte întocmite în cursul verificărilor prealabile și a cercetării disciplinare, rezoluția de începere a cercetării disciplinare și rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare.

Având în vedere considerentele arătate, secția pentru procurori în materie disciplinară a constatat întemeiată excepția nulității absolute a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare formulată împotriva intimatului-pârât.

Împotriva hotărârii anterior menționate, Inspecția Judiciară a formulat recurs prin care a solicitat casarea Hotărârii nr. 1P a secției pentru procurori în materie disciplinară pronunțată la 12 ianuarie 2022 în Dosarul nr. x/2021, cu trimiterea cauzei la instanța disciplinară, în vederea rejudecării.

Recurenta Inspecția Judiciară a apreciat că, în cauză, este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, în motivarea recursului se arată că hotărârea instanței disciplinare este nelegală și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile în cauză.

Inspecția Judiciară consideră că, instanța disciplinară, interpretând greșit dispozițiile art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată, ale art. 69 și art. 73 din Regulamentul pentru organizarea și funcționarea Inspecției Judiciare, aprobat prin Ordinul nr. 134 din 10 decembrie 2018 al inspectorului-șef al Inspecției Judiciare, a reținut că repartizarea lucrării nr. x s-a făcut cu încălcarea principiului repartizării aleatorii a cauzelor și, implicit, cu afectarea principiului imparțialității inspectorilor judiciari, prevăzut de art. 72 alin. (1) din Legea nr. 317/2004.

În acest sens, precizează că, la sfârșitul anului 2020, Inspecția Judiciară a implementat sistemul informatic ECRISIJ, moment de la care repartizarea aleatorie a sesizărilor și dosarelor disciplinare nu s-a mai efectuat prin metoda sistemului ciclic, prin cele două etape prevăzute de art. 73 alin. (1) lit. a) și b) din Regulament, respectiv unei echipe de inspecție în ordinea numerelor alocate acestora, și, apoi, unui inspector al echipei stabilite în prima etapă, în ordinea pozițiilor din echipă.

Astfel, împrejurarea că la începutul anului 2021 nu au mai fost constituite prin ordin al inspectorului-șef echipele de inspecție, potrivit art. 69 din Regulament, nu a afectat repartizarea aleatorie a lucrării nr. x, înregistrată la data de 08 aprilie 2021, care s-a efectuat prin intermediul sistemului informatic ECRISIJ.

Astfel, repartizarea lucrării nr. x, contrar opiniei exprimate de instanța disciplinară, s-a efectuat în mod aleatoriu, cu respectarea dispozițiilor art. 72 alin. (1) și art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările ulterioare.

În al doilea rând, recurenta apreciază că hotărârea este nelegală, în sensul că instanța disciplinară a reținut în mod greșit că inspectorul-șef se afla în stare de incompatibilitate, "urmare a imparțialității declarate de către el însuși într-o lucrare anterioară ce-l viza pe procurorul A." și a aplicat greșit dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., considerând că inspectorul-șef se afla în stare de incompatibilitate circumscrisă existenței unei relații de dușmănie prezumate de lege, datorată unei plângeri penale formulate de acesta împotriva procurorului cercetat disciplinar, A.

Recurenta precizează că la data de 12 aprilie 2019 inspectorul-șef al Inspecției Judiciare a întocmit un referat în cuprinsul căruia a arătat că se abține de la soluționarea unei cereri formulate în lucrarea nr. 19-1863 întrucât la data de 11 aprilie 2019 a formulat o plângere penală împotriva procurorului A. pe care a adresat-o secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În lucrarea nr. x, inspectorul șef nu a formulat nicio declarație de abținere, procedând la aprobarea unor referate, la avizarea rezoluției de începere a cercetării disciplinare din 21 aprilie 2021 și la confirmarea rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare nr. x/B din 21 iulie 2021.

Se arată prin cererea de recurs că existența unei declarații de abținere într-o lucrare anterioară nu instituie automat o obligație pentru inspectorul-șef de a se abține în alte lucrări privind aceeași persoană fără a se constata efectiv că acestuia îi este opozabilă vreuna din situațiile de incompatibilitate prevăzute de lege.

Inspecția Judiciară face referire la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv a Completului de 5 judecători, care, prin Decizia nr. 23 din 1 februarie 2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2020, reține că simplul fapt al formulării unei plângeri penale nu reprezintă "eo ipso o cauză de incompatibilitate, întrucât o asemenea ipoteză prezintă riscul de a se transforma într-o modalitate, prin care părțile ar putea determina înlăturarea magistratului căruia îi este repartizată cauza".

Cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. presupune existența unui proces penal între judecător, soțul său ori rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, și una dintre părți, cu cel mult 5 ani înainte de a fi desemnat să judece pricina. Incompatibilitatea judecătorului pentru un asemenea motiv este condiționată de punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa.

Astfel, se arată că, având în vedere condițiile impuse de legiuitor pentru subzistența acestui caz de incompatibilitate, dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în speță.

Plângerea penală formulată de inspectorul-șef al Inspecției Judiciare, domnul judecător B., împotriva procurorului militar A., a format obiectul dosarului penal nr. x/2019 al secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, soluționat prin ordonanța de clasare din 11 iunie 2021, anterior confirmării rezoluției nr. x/22 iulie 2021, cu privire la care instanța disciplinară a constatat nulitatea absolută.

În ceea ce privește al treilea motiv de recurs, recurenta Inspecția Judiciară arată că, în mod greșit, instanța disciplinară a reținut că inspectorul-șef adjunct se afla în stare de incompatibilitate "urmare a lipsei de imparțialitate declarată de către ea însăși într-o lucrare anterioară ce-l viza pe procurorul A."

Se precizează că la data de 04 august 2020, inspectorul-șef adjunct C. a întocmit un referat în lucrarea nr. x a Inspecției Judiciare în cuprinsul căruia a arătat că se abține de la efectuarea verificărilor în lucrarea nr. x și a solicitat redistribuirea lucrării unui alt inspector judiciar. În prezenta lucrare, inspectorul judiciar desemnat pentru efectuarea verificărilor prealabile a solicitat prin referatul din data de 09 aprilie 2021 "aprobarea obținerii comunicatului D. postat la data de 17 martie 2021 pe pagina de E. a Asociației, precum și a eventualelor articole de presă apărute în perioada următoare conținând referiri cu privire la acest comunicat, iar prin referatul din data de 21 aprilie 2021 a solicitat "aprobarea obținerii unor copii de pe înscrisuri aflate în lucrarea nr. x".

Referatul din data de 09 aprilie 2021 a fost avizat de către inspectorul-șef adjunct C., iar Serviciul secretariat și relații publice a comunicat materialele de presă identificate.

Referatul din data de 21 aprilie 2021 a fost aprobat de către inspectorul-șef adjunct C.

Astfel, ca urmare a aprobării celor două referate, la prezenta lucrare au fost atașate atât comunicatul, cât și materialele de presă care reluaseră conținutul acestuia, precum și documentele aflate în lucrarea nr. 21-1240, documente care atestă calitatea pârâtului procuror în cadrul organizației care a emis comunicatul respectiv.

Secția a constatat că mijloacele de probă, relevante în reținerea situației de fapt, au fost administrate cu avizul/aprobarea inspectorului-șef adjunct C., aflat într-o stare de incompatibilitate declarată și asumată prin referatul din data de 04 august 2020 din lucrarea Inspecției Judiciare nr. x, și, în consecință cu încălcarea dispozițiilor regulamentare privind principiul imparțialității care trebuie să guverneze activitatea desfășurată de Inspecția Judiciară, actele fiind lovite de nulitate.

Contrar celor reținute, recurenta susține că inspectorul șef adjunct nu a validat administrarea probelor de către inspectorul judiciar, ci a aprobat accesul acestuia la informațiile gestionate de două dintre structurile organizatorice ale Inspecției Judiciare.

În fine, recurenta a mai susținut că, în mod greșit, instanța disciplinară a apreciat că sancțiunea pentru confirmarea acțiunii disciplinare cu presupusa încălcare a dispozițiilor legale și regulamentare privind principiul imparțialității este nulitatea absolută.

În raport de dispozițiile art. 176 C. proc. civ., care enumeră cazurile de nulitate necondiționată de existența unei vătămări, ce constituie excepția, Inspecția Judiciară a apreciat că pretinsa nulitate a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare privind activitatea de confirmare, s-ar circumscrie unei nulități condiționate prevăzute de art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., care impune existența unei vătămări determinate de nerespectarea condițiilor legale ale actului de procedură.

Pentru argumentele anterior expuse, recurenta solicită admiterea recursului, casarea Hotărârii nr. 1P din 12 ianuarie 2022 și trimiterea cauzei la secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii pentru continuarea judecății în Dosarul nr. x/2021.

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

La data de 2 iunie 2022, intimatul a transmis la dosar o cerere prin care solicită amânarea cauzei pentru lipsă de apărare. Arată că apărătorul său i-a comunicat că este plecat din țară și nu au avut timp să încheie contractul de asistență juridică.

În temeiul dispozițiilor art. 222 C. proc. civ., instanța a respins cererea de amânare și a reținut dosarul în pronunțare, dispunând amânarea pronunțării pentru depunerea de concluzii scrise.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători:

Examinând hotărârea recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile formulate de recurentă și cu dispozițiile legale incidente în cauză, cu majoritate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că recursul este nefondat, pentru motivele și argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Cu referire la primul motiv de nulitate, în mod corect, secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat că sancțiunea pentru exercitarea acțiunii disciplinare cu încălcarea dispozițiilor legale și regulamentare privind repartizarea aleatorie, este nulitatea absolută.

În acest sens, este de reținut că rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare reprezintă, pe de o parte, actul prin care se finalizează procedura disciplinară administrativă și, pe de altă parte, actul de sesizare a jurisdicției disciplinare.

Prin urmare, fiind un act formal esențial în derularea procedurii privind cercetarea disciplinară a magistraților trebuie avute în vedere condițiile de valabilitate ale acestuia, elementul central reprezentându-l legalitatea în raport cu cerințele instituite de Legea nr. 317/2004, de Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare și de Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție. Deopotrivă, reprezentând un act de învestire a instanței disciplinare, regularitatea sa este supusă exigențelor C. proc. civ., ca o garanție a unei corecte derulări a procedurii jurisdicționale. În aceste condiții, rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare poate fi cenzurată sub aspectul nulității, validitatea acțiunii disciplinare înseși depinzând de validitatea acestui act procesual.

În funcție de aspectul la care se referă, condițiile de validitate sunt de fond (numite și condiții intrinseci) și de formă (numite și condiții extrinseci). Condițiile de fond sunt cele care privesc conținutul actului juridic, iar condițiile de formă sunt cele care se referă la exteriorizarea voinței, printre condițiile de "formă exterioară", numărându-se și respectarea dispozițiilor legale și regulamentare cu privire la distribuirea aleatorie a lucrărilor. Încălcarea prevederilor legale referitoare la cerințele legale extrinseci actului atrage nulitatea necondiționată a acestuia în condițiile art. 176 din C. proc. civ.

Verificând dispozițiile legale incidente în cauză, în ceea ce privește respectarea principiului repartizării aleatorii, se reține că acesta a fost instituit ca garanție a obligației de imparțialitate recunoscută de legiuitor și în materia cercetării disciplinare exercitate de Inspecția Judiciară potrivit art. 72 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii care dispune în sensul că "Inspectorii judiciari își desfășoară activitatea în mod independent și imparțial."

Astfel, potrivit art. 73 alin. (1) din lege, "Modul de repartizare a sesizărilor și dosarelor disciplinare către inspectorii judiciari se face cu respectarea principiului repartizării aleatorii."

Principiul repartizării aleatorii nu funcționează in abstracto, ci se concretizează prin anumite proceduri menite să îl facă operațional la nivelul fiecărei instituții judiciare în raport de specificul acesteia, proceduri care, pentru a funcționa în regim de legalitate, trebuie să fie statuate prin actele normative infralegale care reglementează funcționarea respectivei instituții, respectiv prin regulamentele de organizare și funcționare care conferă suportul legal de aplicare a unui algoritm de repartizare aleatorie, în mod concret, în funcție de activitățile în raport de care aceasta este competentă.

Or, la nivelul Inspecției Judiciare, principiul repartizării aleatorii era reglementat prin dispozițiile art. 69 - 78 din Ordinul nr. 134 din 10 decembrie 2018 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare emis de Inspectorul-șef, potrivit cărora, în esență, "în vederea repartizării aleatorii a lucrărilor de inspecție, la începutul fiecărui an calendaristic se constituie în cadrul fiecărei direcții de inspecție, prin ordin al inspectorului-șef, echipe de inspecție, compuse din câte 3 inspectori judiciari, la propunerea directorilor de direcții" (art. 69), "Lucrările de inspecție cu grad de complexitate standard se repartizează prin metoda sistemului ciclic sau în sistem informatic, după cum urmează: a) în prima etapă, lucrările se repartizează unei echipe de inspecție în ordinea numerelor alocate acestora; b) în etapa a doua, lucrările se repartizează unui inspector al echipei care a fost stabilită în prima etapă. Desemnarea se face ciclic, în ordinea pozițiilor din echipă."(art. 73), "Lucrările de inspecție cu grad de complexitate ridicat se repartizează după cum urmează: a) în prima etapă, lucrările se repartizează unei echipe de inspecție stabilite în ordinea numerelor alocate echipelor; b) în etapa a doua, lucrările se repartizează către doi dintre membrii echipei stabilite potrivit lit. a), desemnați ciclic, în ordinea pozițiilor ocupate în cadrul echipei. (2) În cazul în care echipa stabilită potrivit alin. (1) lit. a) este alcătuită dintr-un singur inspector, aceasta se completează, pentru fiecare lucrare repartizată, cu un inspector desemnat aleatoriu, dintre ceilalți inspectori de la direcția de inspecție competentă."(art. 77); "Lucrările de inspecție având ca obiect verificările prevăzute la art. 741 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 96 alin. (8) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se efectuează de toți membrii unei echipe de inspectori constituite potrivit art. 69 alin. (1). (2) Lucrările prevăzute la alin. (1) se repartizează aleatoriu prin metoda ciclică, în ordinea numărului alocat echipelor de inspecție" (art. 78).

Prin urmare, procedura de repartizare aleatorie reglementată la nivelul Inspecției Judiciare în perioada 2018-2021 presupunea numirea unor echipe de inspectori, repartizarea făcându-se la nivelul acestor echipe, apoi, în funcție de complexitatea lucrării, desemnându-se unul sau doi inspectori în vederea soluționării lucrării.

Potrivit celor rezultate din dosarul cauzei, începând cu sfârșitul anului 2020, la nivelul instituției a fost dezvoltată și implementată aplicația ECRISIJ în baza căreia lucrările au început a fi repartizate pe fiecare inspector, astfel că, la începutul anului 2021, nu s-au mai alcătuit echipele de trei inspectori prevăzute de regulamentul în vigoare.

Ulterior, prin Ordinul nr. 49 din 11 iunie 2021 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare emis de Inspectorul-șef a fost reglementată la nivel normativ și astfel formalizată, utilizarea aplicației ECRISIJ. Astfel, potrivit art. 46 din ordinul menționat, "(1) Repartizarea aleatorie a sesizărilor și dosarelor disciplinare se efectuează prin sistemul ECRISIJ. (2) Orice incident privind repartizarea aleatorie se comunică, de îndată, Compartimentului pentru tehnologia informației prin intermediul șefului direct al utilizatorului care a constatat incidentul. După constatarea incidentului, coordonatorul IT va informa, de îndată, inspectorul-șef și va propune modalitatea de remediere. (3) Pentru evidența incidentelor în utilizarea aplicației ECRISIJ se constituie la nivelul Compartimentului pentru tehnologia informației mapa de incidente în utilizarea ECRISIJ. (4) Incidentele în operarea ECRISIJ, altele decât cele prevăzute la alin. (2), care nu pot fi remediate din aplicație, vor fi consemnate de utilizatorii care le-au produs în procese-verbale, avizate de coordonatorul Compartimentului pentru tehnologia informației și depuse în mapa de incidente. (5) Constatarea și soluționarea incidentelor sau problemelor tehnice de funcționare ale ECRISIJ se realizează de personalul Compartimentului pentru tehnologia informației și se consemnează într-un proces-verbal care va fi depus în mapa de incidente. (6) În caz de avarie a ECRISIJ, atribuirea numărului dosarului se face prin alocarea unei plaje de numere care să pornească de la un număr mai mare decât ultimul număr atribuit electronic. Fiecare dosar înregistrat se notează într-un registru de avarie. (7) Înregistrarea de noi dosare în ECRISIJ se realizează numai după preluarea în sistemul electronic a tuturor numerelor din registrul de avarie. (8) În ipoteza prevăzută la alin. (6), repartizarea sesizărilor și dosarelor disciplinare se face în sistem ciclic, pe direcții de inspecție, în ordinea alfabetică a inspectorilor judiciari."

Este evident, în aceste condiții, că utilizarea aplicației ECRISIJ a dobândit temei legal doar la momentul adoptării regulamentului prin care se suplimenta procedura de repartizare aleatorie computerizată, în perioada ianuarie- iunie acesta fiind utilizată fără acoperire în plan normativ și cu încălcarea legislației anterioare care prevedea o altă modalitate de funcționare a principiului repartizării aleatorii.

Ca atare, nu se poate aprecia că principiul repartizării aleatorii a fost respectat de facto pe motiv că legea nu distinge cu privire la modalitățile în care acesta este implementat, câtă vreme regulamentul în vigoare la momentul sesizării Inspecției Judiciare reglementa o altă modalitate de implementare a acestui principiu, neregăsit în algoritmul în baza căruia aplicația informatică funcționează în prezent, iar utilizarea aplicației, în forma în care aceasta a fost concepută, nu avea, la rândul său, suport legal. Doar formalizarea aplicării ei printr-o normă legală are ca efect recunoașterea și garantarea că algoritmul utilizat pune în aplicare, la nivelul instituției judiciare, principiul repartizării aleatorii.

Față de aceste considerente, cu opinie majoritară, se constată că, în mod corect, prin hotărârea atacată, secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că încălcarea dispozițiilor privind repartizarea aleatorie a lucrării răstoarnă prezumția de legalitate a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare și, reținându-se existența unei încălcări a unei dispoziții legale cu privire la o condiție extrinsecă a unui act, sancțiunea aplicabilă este nulitatea absolută a rezoluției anterior menționate.

În legătură cu natura sancțiunii juridice aplicabile, potrivit jurisprudenței în materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare este un act procesual a cărui regularitate este supusă cenzurii instanței sesizate, împreună cu actele anterioare din procedura administrativă disciplinară, instanța disciplinară fiind competentă să examineze validitatea actului de sesizare a instanței și validitatea actelor anterioare pe care acesta se întemeiază, aplicarea dispozițiilor art. 174 și art. 176 din C. proc. civ. fiind corect constatată, raportat la natura actului examinat și la dispozițiile de trimitere ale art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată (a se vedea Decizia nr. 150 din 10 septembrie 2018).

În același sens, s-a statuat că: Acțiunea disciplinară, fiind un act procesual civil emis de o parte din proces (reclamantă), este supusă sancțiunii anulării, dacă a fost întocmită cu încălcarea dispozițiilor legale; în cazul de față, dispozițiile art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 și art. 174 și următoarele din C. proc. civ. privind nulitatea actelor de procedură sunt aplicabile pe deplin. Legalitatea acțiunii disciplinare depinde de legalitatea actelor premergătoare, acte ce jalonează procedura administrativă prealabilă (procedura verificării prealabile și procedura disciplinară). Dacă acestea din urmă, în tot sau în parte, sunt lovite de nulitate absolută și nu mai pot fi refăcute, evident că însăși acțiunea disciplinară (veritabilă cerere de chemare în judecată), ca act de procedură administrativă și civilă, în același timp, este nulă absolut. Cu referire la susținerile reprezentantului Inspecției Judiciare, potrivit cărora pârâtul nu a dovedit existența unei urmări vătămătoare, se constată că această nulitate nu este condiționată de existența unei vătămări, fiind o nulitate expresă [art. 176 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ..]. Cerințele legale extrinseci actului de procedură (rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare), a cărui nulitate a fost constatată, sunt prevăzute de dispozițiile legale și regulamentare ce au fost indicate în precedent, iar potrivit dispozițiilor art. 175 alin. (2) din C. proc. civ., în cazul nulităților expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrarie. Or, o astfel de dovadă nu a fost făcută de către Inspecția Judiciară. Instanța disciplinară constată că încălcarea principiului repartizării aleatorii a lucrărilor ce fac obiectul acțiunii disciplinare în dosarul analizat a condus la constatarea nulității acțiunii disciplinare pentru încălcarea dispozițiilor legale menționate (a se vedea Decizia nr. 170 din septembrie 2020 pronunțată de Completul de 5 judecători).

Având în vedere cele expuse anterior, se constată că încălcarea normelor legale cu privire la repartizarea aleatorie a lucrărilor de cercetare disciplinară reprezintă un caz de nulitate necondiționată de existența unei vătămări, având în vedere că rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare efectuată în astfel de circumstanțe și confirmată de Inspectorul Șef, reprezintă actul de sesizare a instanței de disciplină, iar efectele asupra carierei magistratului în cauză nu pot fi altfel înlăturate decât prin constatarea nulității absolute a acesteia, fiind încălcată o normă imperativă care vizează un interes general, acela al desfășurării activității unei entități publice cu atribuții de analiză, verificare și control, în ceea ce privește activitatea și conduita magistraților, respectiv a instanțelor și parchetelor.

Din această perspectivă, hotărârea atacată prin care s-a constatat nulitatea acțiunii disciplinare este legală și temeinică.

Cu referire la cel de-al doilea motiv de nulitate, constând în pretinsa incompatibilitate a inspectorului-șef al Inspecției Judiciare la momentul confirmării rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare, acesta nu poate fi reținut.

Astfel, secția pentru procurori în materie disciplinară a reținut că inspectorul-șef se afla în cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., întrucât între acesta și pârâtul procuror A. ar fi existat un proces penal cu cel puțin 5 ani anterior confirmării rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare.

S-a avut în vedere că, la 11 aprilie 2019, inspectorul-șef ar fi formulat o plângere penală împotriva procurorului A., pe care a adresat-o secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 6 teza I din C. proc. civ., singurul reținut de instanța disciplinară, presupune existența unui proces penal între judecător, soțul său ori rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, și una dintre părți, cu cel mult 5 ani înainte de a fi desemnat să judece pricina.

Ipoteza existenței unui "proces penal între judecător și una dintre părți" presupune că aceștia au o calitate procesuală în respectiva cauză, pe poziții de adversitate, ceea ce ar justifica prezumția de dușmănie care ar afecta imparțialitatea magistratului.

Potrivit art. 29 din C. proc. pen., participanții în procesul penal sunt: organele judiciare, avocatul, părțile, subiecții procesuali principali, precum și alți subiecți procesuali.

Potrivit art. 32 alin. (2) din C. proc. pen., părțile din procesul penal sunt inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente, iar conform art. 33 alin. (1) din același cod, subiecții procesuali principali sunt suspectul și persoana vătămată.

Astfel cum rezultă din Ordonanța de clasare din 11 iunie 2021, în cauza penală ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019 al secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inspectorul-șef B. nu a avut calitatea de persoană vătămată sau parte civilă în sensul art. 79 și 84 din C. proc. pen., fiind doar autorul sesizării cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

De asemenea, pârâtul procuror A. nu a dobândit calitatea de suspect sau inculpat în dosarul anterior menționat, întrucât prin Ordonanța din 23 aprilie 2019 a fost începută urmărirea penală doar "in rem", conform art. 305 alin. (1) din C. proc. pen., pentru ca ulterior, la 11 iunie 2021, să se dispună clasarea cauzei.

Cazul de incompatibilitate prevăzut de 42 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. este de strictă interpretare, nefiindu-i asimilată situația sesizării prin denunț, atunci când nici autorul sesizării și nici persoana indicată ca autor al faptei nu dobândesc calitatea de părți sau subiecți procesuali principali.

În plus, Înalta Curte apreciază că formularea unei declarații de abținere într-o lucrare anterioară nu instituie automat o obligație pentru inspectorul-șef de a se abține în alte lucrări privind aceeași persoană fără a se constata efectiv că acestuia îi este incidentă vreuna dintre situațiile de incompatibilitate prevăzute de lege. De altfel, în cauza soluționată definitiv prin Decizia civilă nr. 111 din 13 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, invocată în hotărârea atacată în prezenta cauză, s-a reținut ca motiv de nulitate a sesizării împrejurarea că inspectorul șef a emis rezoluția după ce i se încuviințase cererea de abținere, fără ca instanța să examineze, printr-un raționament propriu, existența efectivă a situației de incompatibilitate menționate în acea cerere.

În concluzie, cazul de incompatibilitate reglementat de dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 6 teza I din C. proc. civ. nu este aplicabil în prezenta cauză, așa încât acest motiv va fi înlăturat, fiind nefondat.

Cu referire la cel de-al treilea motiv de casare, constând în reținerea unui caz de incompatibilitate a inspectorului-șef adjunct al Inspecției Judiciare:

Conform art. 69 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, inspectorul-șef adjunct este înlocuitorul de drept al inspectorului-șef, ajută inspectorul-șef în activitatea de verificare și avizare a actelor și rezoluțiilor întocmite de către inspectorii judiciari și îndeplinește toate celelalte atribuții stabilite de inspectorul-șef.

Dispozițiile art. 72 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 prevăd, în mod clar și expres, că inspectorii judiciari "își desfășoară activitatea în mod independent și imparțial", fără a face distincție între diferitele etape ale activității lor. Prin urmare, aceste prevederi nu sunt aplicabile doar în etapa soluționării de către inspectorii judiciari a lucrărilor repartizate, adică doar în ceea ce privește fondul sesizării, ci și în ceea ce privește procedurile administrative, cum sunt cele de aprobare și avizare, de către inspectorul-șef și, respectiv, inspectorul-șef adjunct, a cererilor și rezoluțiilor dispuse în procedura cercetării disciplinare, fiind evident că, referindu-se la "inspectorii judiciari", textul legal îi vizează, deopotrivă, și pe cei învestiți cu funcții de conducere, supuși, și ei, în egală măsură, imperativului respectării obligației de "independență și imparțialitate" și cazului de incompatibilitate reglementat la alin. (2) al textului de lege menționat.

Acest argument este întărit de dispozițiile C. proc. civ. referitoare la "incompatibilitate" - art. 41 și urm., care, de asemenea, nu fac distincție între actele de procedură și cele de fond cu privire la care judecătorul care se consideră incompatibil trebuie să se abțină.

Prin urmare, instituția "abținerii" este aplicabilă, în cadrul cercetării disciplinare, indiferent de etapa în care se află aceasta, ori de câte ori inspectorul judiciar, indiferent dacă ocupă sau nu o funcție de conducere, știe că există un motiv care l-ar împiedica să-și desfășoare activitatea cu respectarea obligației de "independență și imparțialitate".

Se reține că, în privința inspectorului șef adjunct, secția pentru procurori a apreciat că acesta ar fi avizat, în stare de incompatibilitate, solicitarea de administrare a unor mijloace de probă relevante pentru cauza respectivă, respectiv referatele de obținere a comunicatului asociației conduse de intimat, ce a stat la baza sesizării, precum și a referințelor din presă cu referire la acest comunicat. Inspectorul șef adjunct a fost considerat în stare de incompatibilitate întrucât, într-o lucrare anterioară, a fost admisă o cerere de abținere a acestuia în care a invocat atitudinea ostilă a intimatului, la acel moment.

Raportat la această împrejurare, Înalta Curte reține, sub un prim aspect, că, în prezenta cauză, inspectorul șef adjunct nu a formulat vreo declarație de abținere, neidentificând, în legătură cu atribuția de a aviza administrativ referatele inspectorului de caz prin care acesta solicita accesul la anumite mijloace de probă deținute de alte departamente din cadrul Inspecției Judiciare, elemente obiective sau subiective de natură a afecta imparțialitatea sa.

Pe de altă parte, față de natura motivului invocat în precedenta cauză, ce vizează strict o circumstanță de ordin subiectiv, conjunctural și temporar, nu se poate prezuma, astfel cum a considerat secția pentru procurori, subzistența acestuia, în lipsa unei manifestări de voință a oricăreia dintre părțile implicate, concretizate prin formularea unei cereri de abținere, respectiv de recuzare, pentru a statua asupra posibilității existenței unui caz de incompatibilitate în prezenta cauză.

Prin urmare, din această perspectivă nu poate fi reținută nulitatea cercetării disciplinare pentru acest argument iar motivul de casare va fi înlăturat.

Pentru considerentele expuse mai sus, întrucât secția pentru procurori a reținut în mod corect existența unui caz de nulitate a cercetării disciplinare, în temeiul art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, cu majoritate de voturi, Înalta Curte va respinge recursul declarat de Inspecția Judiciară în Dosarul nr. x/2021, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate,

Respinge recursul declarat de Inspecția Judiciară împotriva Hotărârii 1P din 12 ianuarie 2022 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori în materie disciplinară, în Dosarul nr. x/2021, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2022.

Opinia separată vizează motivul de casare privitor la sancțiunea nulității absolute aplicate rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare emise cu încălcarea dispozițiilor legale și regulamentare referitoare la repartizarea aleatorie.

În esență, secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat nulitatea acțiunii disciplinare urmare a nulității rezoluției de exercitare a acesteia, confirmată de Inspectorul Șef al Inspecției Judiciare, pentru încălcarea principiului imparțialității sub două aspecte: nerespectarea principiului repartizării aleatorii și starea de incompatibilitate în care se aflau acesta și inspectorul șef adjunct.

Față de motivul de nulitate întemeiat pe faptul neconstituirii echipelor de inspectori la începutul anului 2021, Înalta Curte apreciază că această neregularitate de ordin regulamentar nu poate conduce, în speță, la concluzia încălcării principiului repartizării aleatorii prevăzut de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 și a garanțiilor de imparțialitate a inspectorilor judiciari prevăzute la art. 72 alin. (1) din Legea nr. 317/2004.

Modul de repartizare a sesizărilor și dosarelor disciplinare către inspectorii judiciari este reglementat de dispozițiile art. 73 alin. (1) din Legea 317/2004, care prevăd că această repartizare se face cu respectarea principiului repartizării aleatorii, fără a individualiza o metodă anumită, respectiv ciclică sau în sistem informatic.

Potrivit art. 73 din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, aprobat prin Ordinul nr. 134/2018 al inspectorului-șef, în vigoare la momentul repartizării dosarului disciplinar în cauză:

"Lucrările de inspecție cu grad de complexitate standard se repartizează prin metoda sistemului ciclic sau în sistem informatic, după cum urmează: a) în prima etapă, lucrările se repartizează unei echipe de inspecție în ordinea numerelor alocate acestora; b) în etapa a doua, lucrările se repartizează unui inspector al echipei care a fost stabilită în prima etapă. Desemnarea se face ciclic, în ordinea pozițiilor din echipă."

De asemenea, art. 69 alin. (1) din Regulament prevede că:

"În vederea repartizării aleatorii a lucrărilor de inspecție, la începutul fiecărui an calendaristic se constituie în cadrul fiecărei direcții de inspecție, prin ordin al inspectorului-șef, echipe de inspecție, compuse din câte 3 inspectori judiciari, la propunerea directorilor de direcții."

Sistemul informatic ECRIS este conceput pentru gestionarea documentelor și informațiilor aferente cauzelor la nivelul instanțelor și parchetelor. Totodată, ECRIS este un instrument de management al informației în sistemul judiciar, oferind o serie de date agregate și sistematizate pentru practicienii din justiție și persoanele fizice și juridice care apelează la serviciile justiției. În prezent, ECRIS este implementat la nivel național, fiind utilizat de către instanțele judecătorești, inclusiv Înalta Curte de Casație și Justiție, parchetele de pe lângă acestea, Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii. Sistemul ECRIS reprezintă un instrument electronic ce oferă funcționalități cheie care susțin fluxul dosarelor la nivelul instanțelor și parchetelor, colectarea datelor statistice și generarea anumitor rapoarte statistice predefinite, precum și transferul electronic de date între instanțe, precum și între acestea și parchete.

Începând cu anul 2021, Inspecția Judiciară a implementat sistemul informatic ECRISIJ, moment de la care repartizarea aleatorie a sesizărilor și dosarelor disciplinare s-a efectuat în sistem informatic, renunțându-se, astfel, la sistemul ciclic care prezuma existența echipelor de 3 inspectori.

Prin Ordinul nr. 49 din 11 iunie 2021 al inspectorului-șef al Inspecției Judiciare, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 591 din 11 iunie 2021, care a aprobat noul Regulament de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, ECRISIJ a fost reglementat ca sistem pentru repartizarea aleatorie a sesizărilor și dosarelor disciplinare.

Este adevărat că, la momentul repartizării prezentului dosar disciplinar, sistemul informatic ECRISIJ nu era reglementat prin Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare.

De asemenea, este adevărat că, în cauză, repartizarea nu s-a făcut prin metoda sistemului ciclic, cu respectarea întocmai a prevederilor art. 69 alin. (1) și art. 73 din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, aprobat prin Ordinul nr. 134/2018.

Deși este criticabil, din punct de vedere organizatoric-administrativ, faptul că sistemul ECRISIJ a fost implementat în fapt anterior modificării corespunzătoare la nivelul Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, în circumstanțele cauzei, neregularitățile de ordin infralegal constatate nu sunt de natură a afecta caracterul aleatoriu al repartizării efectuate prin sistemul informatic care funcționează și în prezent.

Rațiunea instituirii principiului repartizării aleatorii a lucrărilor înregistrate pe rolul Inspecției Judiciare, similar repartizării aleatorii a dosarelor înregistrate pe rolul instanțelor judecătorești, rezidă în preocuparea de a înlătura orice posibilitate reprobabilă de direcționare a cauzelor către anumite persoane în considerarea unor interese incompatibile cu scopul procedurii disciplinare.

În acord cu susținerile din memoriul de recurs, Înalta Curte consideră că nu a fost încălcat principiul repartizării aleatorii de vreme ce distribuirea aleatorie a lucrărilor în sistem informatic garantează o repartizare corectă, echilibrată și transparentă. Înalta Curte apreciază, de asemenea, că repartizarea lucrărilor printr-un sistem informatic este o modalitate net superioară metodei ciclice, care presupune repartizarea manuală de către o persoană. Repartizarea dosarului disciplinar prin sistemul informatic asigură un standard mai ridicat decât repartizarea ciclică, operațiunea concretă de repartizare fiind înregistrată în sistem și poate fi verificată ulterior.

Aplicarea strictă a prevederilor art. 69 alin. (1) și art. 73 din Regulament ar fi presupus, repartizarea, în prima etapă, prin metoda sistemului ciclic sau în sistem informatic, către o echipă de 3 inspectori, iar în a doua etapă, repartizarea ciclică unui inspector al echipei care a fost stabilită în prima etapă.

Așadar, respectarea literei Regulamentului presupunea, în etapa a doua, utilizarea în mod limitativ a metodei ciclice, fiind incompatibilă cu repartizarea în sistem informatic, ceea ce înseamnă că repartizarea prin sistemul ECRISIJ s-ar fi limitat la prima etapă.

Or, o asemenea soluție nu este justificată de rațiuni care ar asigura un standard mai ridicat de aplicare în concret a principiului repartizării aleatorii prevăzut de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004.

În consecință, Înalta Curte constată că repartizarea aleatorie a lucrărilor