ÎCCJ, Decizia nr. 82/2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul secției pentru procurori în materie disciplinară sub nr. x/2021, Inspecția Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre acțiunile disciplinare prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004, față de pârâtul procuror A., prim-procuror militar adjunct al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) și b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin Hotărârea nr. 11P din 10 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a admis excepția nulității absolute a Rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare nr. 2456/B din 23 august 2021 dată în Lucrarea nr. x la data de 23 august 2021 și a constatat nulitatea acțiunii disciplinare formulată de Inspecția Judiciară împotriva pârâtului A., prim-procuror militar adjunct al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, cercetat sub aspectul săvârșirii abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) și b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În esență, nulitatea reținută s-a întemeiat pe două împrejurări:

(i) încălcarea principiului repartizării aleatorii;

(ii) starea de incompatibilitate a inspectorului-șef B..

Sub primul aspect, s-a reținut că, în fața instanței disciplinare, pârâtul procuror, prin întâmpinare, dar și în susținerea excepției, prin avocat, a invocat încălcarea principiului repartizării aleatorii, întrucât repartizarea lucrării s-a făcut fără constituirea pentru anul 2021 a echipelor de inspectori, cunoscând că pentru anul 2021 nu există un ordin de desemnare al echipelor inspectorilor judiciari, repartizarea aleatorie fiind astfel încălcată și, pe cale de consecință, fiind afectată independența inspectorului judiciar desemnat în cauză.

De asemenea, s-a reținut că Inspecția Judiciară, prin reprezentant, nu a contestat acest aspect, dar a precizat că un astfel de ordin nu mai era necesar din moment ce repartizarea lucrării s-a făcut în sistem ECRIS, iar constituirea echipelor de inspectori se impunea a fi făcută doar dacă repartizarea se realiza prin sistemul ciclic.

Secția pentru procurori în materie disciplinară a arătat că, indiferent de faptul că repartizarea lucrării ce face obiectul acțiunii disciplinare s-a făcut în sistem informatic, inspectorul-șef trebuia în primul rând să procedeze la emiterea unui ordin pentru constituirea echipelor de inspectori pentru că aceasta este o premisă a respectării principiului repartizării aleatorii a lucrărilor.

Deoarece sistemul de repartizare ECRISIJ nu era implementat printr-un act legal sau infralegal la momentul înregistrării și repartizării lucrării ce face obiectul prezentei acțiuni disciplinare, s-a considerat că nu putea fi aplicat. Sistemul informatic ECRISIJ a fost introdus ca sistem pentru repartizarea aleatorie a sesizărilor și dosarelor disciplinare abia prin Ordinul nr. 49 din 11 iunie 2021 al inspectorului-șef al Inspecției Judiciare, publicat în M. Of. nr. 591/11.06.2021, care a aprobat noul Regulament de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare.

Astfel, prin nerespectarea dispozițiilor care obligau inspectorul-șef să emită un ordin pentru constituirea echipelor de inspectori, repartizarea Lucrării nr. 21-1813 s-a făcut cu încălcarea principiului repartizării aleatorii a cauzelor, prevăzut expres de dispozițiile art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, dar și de dispozițiile art. 69 și art. 73 din Regulamentul pentru organizarea și funcționarea Inspecției Judiciare, având drept consecință vicierea procesului de repartizare aleatorie, inclusiv a lucrării ce face obiectul acțiunii disciplinare și afectarea principiului imparțialității inspectorilor judiciari.

Sub al doilea aspect, secția pentru procurori în materie disciplinară a constatat că inspectorul-șef al Inspecției Judiciare, B., a semnat și a avizat procesul-verbal de sesizare din oficiu din data de 10 mai 2021, Rezoluția nr. x/A din 13 mai 2021 de începere a cercetării disciplinare și a confirmat Rezoluția nr. 2456/B din 23 august 2021 de exercitare a acțiunii disciplinare, în condițiile în care se afla în stare de incompatibilitate față de pârâtul A..

S-a reținut că starea de incompatibilitate decurgea din însăși declarația de abținere formulată de inspectorul-șef în Lucrarea nr. 19-1863/2019, care a apreciat că nu mai poate fi imparțial, în condițiile în care a formulat o plângere penală împotriva numitului A..

Motivul de incompatibilitate invocat se circumscrie cazului reglementat de art. 42 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., referitor la existența unui proces penal între inspectorul-șef și pârât cu cel puțin 5 ani înainte, caz care implică existența unei relații de dușmănie prezumată de lege.

Secția pentru procurori în materie disciplinară a reținut, contrar apărărilor Inspecției Judiciare, că soluționarea plângerii penale de către secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție nu are nicio relevanță sub aspectul stabilirii existenței cazului de incompatibilitate în sarcina inspectorului-șef, din moment ce legiuitorul a instituit o prezumție legală cu privire la existența unei stări de dușmănie, prin simplul fapt al existenței unui proces penal, în ultimii cinci ani, declanșat ca urmare a formulării la data de 11 aprilie 2019 a unei plângeri penale de către inspectorul-șef împotriva pârâtului A..

Pe cale de consecință, raportat la dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și la momentul formulării plângerii penale de către inspectorul-șef împotriva pârâtului A., respectiv 11 aprilie 2019, secția pentru procurori în materie disciplinară a constatat că domnul B. se afla în stare de incompatibilitate la momentul dispunerii, prin proces-verbal, a sesizării din oficiu a Inspecției Judiciare la data de 10 mai 2021, al avizării rezoluției de începere a cercetării disciplinare și al confirmării Rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare nr. 2456/B din 23 august 2021.

În ceea ce privește avizarea rezoluției de începere a cercetării disciplinare, secția pentru procurori în materie disciplinară a reținut că acesta nu era o condiție de validitate a rezoluției respective, astfel că avizarea în stare de incompatibilitate nu a atras nulitatea acesteia și a actelor subsecvente.

În schimb, referitor la nulitatea rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare, s-a arătat că după finalizarea cercetării disciplinare, dispozițiile art. 47 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 prevăd că, atât rezoluția de respingere a sesizării, cât și cea prin care se dispune admiterea sesizării, exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare, sunt supuse confirmării inspectorului-șef.

Secția pentru procurori în materie disciplinară a constatat, astfel, că aceste dispoziții instituie o condiție de validitate a rezoluției prin care se dispune admiterea sesizării, exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare, nerespectarea acestei condiții atrăgând nulitatea absolută a acesteia în condițiile art. 174 și următoarele C. proc. civ.. secția a apreciat că actul de confirmare a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare nu reprezenta o simplă formalitate, ci presupunea o analiză a legalității și temeiniciei întregii proceduri disciplinare.

Pe cale de consecință, confirmarea de către inspectorul-șef al Inspecției Judiciare a rezoluției prin care s-a exercitat acțiunea disciplinară față de pârâtul A., s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale și regulamentare privind principiul imparțialității care trebuie să guverneze întreaga activitate desfășurată de către Inspecția Judiciară, actul fiind lovit de nulitate absolută.

Împotriva hotărârii anterior menționate, Inspecția Judiciară a formulat recurs prin care a solicitat casarea Hotărârii nr. 11P a secției pentru procurori în materie disciplinară pronunțată la 10 noiembrie 2021 în Dosarul nr. x/2021, cu trimiterea cauzei la instanța disciplinară, în vederea rejudecării.

Recurenta Inspecția Judiciară a apreciat că, în cauză, este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, în motivarea recursului se arată că hotărârea instanței disciplinare este nelegală și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile în cauză.

Inspecția Judiciară consideră că, instanța disciplinară, interpretând greșit dispozițiile art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată, ale art. 69 și art. 73 din Regulamentul pentru organizarea și funcționarea Inspecției Judiciare, aprobat prin Ordinul nr. 134 din 10 decembrie 2018 al inspectorului-șef al Inspecției Judiciare, a reținut că repartizarea Lucrării nr. 21-1813 s-a făcut cu încălcarea principiului repartizării aleatorii a cauzelor și, implicit, cu afectarea principiului imparțialității inspectorilor judiciari, prevăzut de art. 72 alin. (1) din Legea nr. 317/2004.

În acest sens, precizează că, la sfârșitul anului 2020, Inspecția Judiciară a implementat sistemul informatic ECRISIJ, moment de la care repartizarea aleatorie a sesizărilor și dosarelor disciplinare nu s-a mai efectuat prin metoda sistemului ciclic, prin cele două etape prevăzute de art. 73 alin. (1) lit. a) și b) din Regulament, respectiv unei echipe de inspecție în ordinea numerelor alocate acestora, și, apoi, unui inspector al echipei stabilite în prima etapă, în ordinea pozițiilor din echipă.

Astfel, împrejurarea că la începutul anului 2021 nu au mai fost constituite prin ordin al inspectorului-șef echipele de inspecție, potrivit art. 69 din Regulament, nu a afectat repartizarea aleatorie a Lucrării nr. 21-1813, formată în baza procesului-verbal de sesizare din oficiu din data de 10 mai 2021, care s-a efectuat prin intermediul sistemului informatic ECRISIJ.

Inspecția Judiciară consideră că nu se poate susține că a fost încălcat principiul repartizării aleatorii de vreme ce distribuirea aleatorie a lucrărilor în sistem informatic garantează o repartizare corectă, echilibrată și transparentă, net superioară metodei ciclice, care presupune repartizarea manuală de către o persoană desemnată.

Astfel, repartizarea Lucrării nr. 21-1813, contrar opiniei exprimate de instanța disciplinară, s-a efectuat în mod aleatoriu, cu respectarea dispozițiilor art. 72 alin. (1) și art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările ulterioare.

În al doilea rând, recurenta apreciază că hotărârea este nelegală, în sensul că instanța disciplinară a reținut în mod greșit că inspectorul-șef se afla în stare de incompatibilitate, "urmare a imparțialității declarate de către el însuși într-o lucrare anterioară ce-l viza pe procurorul A." și a aplicat greșit dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., considerând că inspectorul-șef se afla în stare de incompatibilitate circumscrisă existenței unei relații de dușmănie prezumată de lege, datorată unei plângeri penale formulate de acesta împotriva procurorului cercetat disciplinar, A..

Recurenta precizează că, la data de 12 aprilie 2019, inspectorul-șef al Inspecției Judiciare a întocmit un referat în cuprinsul căruia a arătat că se abține de la soluționarea unei cereri formulate în Lucrarea nr. 19-1863 întrucât la data de 11 aprilie 2019 a formulat o plângere penală împotriva procurorului A. pe care a adresat-o secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În Lucrarea nr. 21-1813/x, inspectorul șef nu a formulat nicio declarație de abținere, procedând la avizarea rezoluției de începere a cercetării disciplinare nr. 1463 din 13 mai 2021 și la confirmarea Rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare nr. 2456/B din 23 august 2021.

Se arată prin cererea de recurs că existența unei declarații de abținere într-o lucrare anterioară nu instituie automat o obligație pentru inspectorul-șef de a se abține în alte lucrări privind aceeași persoană fără a se constata efectiv că acestuia îi este opozabilă vreuna din situațiile de incompatibilitate prevăzute de lege.

Inspecția Judiciară face referire la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv a Completului de 5 judecători, care, prin Decizia nr. 23 din 1 februarie 2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2020, reține că simplul fapt al formulării unei plângeri penale nu reprezintă "eo ipso o cauză de incompatibilitate, întrucât o asemenea ipoteză prezintă riscul de a se transforma într-o modalitate, prin care părțile ar putea determina înlăturarea magistratului căruia îi este repartizată cauza".

Cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. presupune existența unui proces penal între judecător, soțul său ori rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, și una dintre părți, cu cel mult 5 ani înainte de a fi desemnat să judece pricina. Incompatibilitatea judecătorului pentru un asemenea motiv este condiționată de punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa.

Astfel, se arată că, având în vedere condițiile impuse de legiuitor pentru subzistența acestui caz de incompatibilitate, dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în speță.

Plângerea penală formulată de inspectorul-șef al Inspecției Judiciare, domnul judecător B., împotriva procurorului militar A., a format obiectul Dosarului penal nr. x/2019 al secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, soluționat prin ordonanța de clasare din 11 iunie 2021, anterior confirmării rezoluției nr. 2456/B/25 august 2021, cu privire la care instanța disciplinară a constatat nulitatea absolută.

În fine, recurenta a mai susținut că, în mod greșit, instanța disciplinară a apreciat că sancțiunea pentru confirmarea acțiunii disciplinare cu presupusa încălcare a dispozițiilor legale și regulamentare privind principiul imparțialității este nulitatea absolută.

În raport de dispozițiile art. 176 C. proc. civ., care enumeră cazurile de nulitate necondiționată de existența unei vătămări, ce constituie excepția, Inspecția Judiciară a apreciat că pretinsa nulitate a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare privind activitatea de confirmare, s-ar circumscrie unei nulități condiționate prevăzute de art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., care impune existența unei vătămări determinate de nerespectarea condițiilor legale ale actului de procedură.

Pentru argumentele anterior expuse, recurenta solicită admiterea recursului, casarea Hotărârii nr. 11P din 10 noiembrie 2021 și trimiterea cauzei la secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii pentru continuarea judecății în Dosarul nr. x/2021.

La data de 2 martie 2022, intimatul a transmis la dosar, note scrise prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului.

Astfel, arată că unul dintre principiile care caracterizează procedura disciplinară cu privire la abaterile disciplinare ale magistraților este principiul imparțialității și independenței inspectorului judiciar, care este asigurat prin repartizarea aleatorie a sesizărilor și dosarelor disciplinare către inspectorii judiciari potrivit dispozițiilor art. 73 alin. (1) din Legea 317/2004 și a dispozițiilor art. 9 alin. (4) din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de Inspecție.

Având în vedere că, de la începutul anului 2021 până în prezent, inspectorul-șef al Inspecției Judiciare nu a emis niciun ordin prin care să se fi constituit în cadrul direcțiilor Inspecției Judiciare echipe de inspecție compuse din 3 inspectori judiciari, repartizarea Lucrării nr. x inspectorului judiciar C. încalcă principiul repartizării aleatorii reglementate de dispozițiile art. 73 din Legea nr. 317/2004 și de dispozițiile art. 69 din Regulamentul din 2018 de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare.

Intimatul arată că desemnarea echipelor de inspectori de către inspectorul șef la începutul fiecărui an, prin ordin, are loc în vederea repartizării aleatorii, indiferent de forma acesteia, ciclică sau informatică.

Intimatul susține că superioritatea distribuirii aleatorii a lucrărilor de inspecție prin metoda repartizării informatice față de repartizarea ciclică poate fi importantă din perspectivă statistică, dar în niciun caz nu poate reprezenta un argument pentru încălcarea sau nerespectarea dispozițiilor regulamentare aplicabile. Mai arată că, de facto, recurenta Inspecția Judiciară a susținut că repartizarea informatică exclude actul de desemnare a echipelor de inspectori a inspectorului șef, fapt neprevăzut de vreo normă juridică ce izvorăște dintr-o lege sau regulament.

De asemenea, observă că Dosarul nr. x nu cuprinde fișa în care se consemnează modul de efectuare a repartizării așa cum este prevăzut de dispozițiile art. 72 teza întâi din Regulamentul din 2018 de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare.

Consideră că imparțialitatea inspectorului judiciar nu mai poate fi prezumată, întrucât repartizarea lucrării s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale și regulamentare care reprezintă garanții ale imparțialității inspectorului judiciar care efectuează cercetarea disciplinară și, deci, actele întocmite de către inspectorul judiciar C. sunt lovite de nulitate absolută.

În ceea ce privește starea de incompatibilitate și lipsa de imparțialitate a inspectorului șef B. ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 46 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., intimatul arată că aceasta a fost reținută în mod corect de către secția pentru procurori în materie disciplinară.

Incompatibilitatea inspectorului-șef raportată la persoana intimatului A. își are izvorul în faptul că inspectorul șef B. a formulat o plângere penală împotriva intimatului A.. De asemenea, în altă lucrare, inspectorul șef B. a întocmit referatul din 12 aprilie 2019 prin care a declarat că se abține de la soluționarea unei cereri "întrucât la data de 11 aprilie 2019 a formulat plângere penală împotriva numitului A.".

Având în vedere lipsa de imparțialitate a acestuia și recunoașterea explicită prin cererea de abținere formulată în dosarele anterioare, inspectorul-șef B., în conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. (2) C. proc. civ., era obligat să se abțină și în prezenta cauză.

Intimatul face referire la Decizia nr. 23 din 01 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2020 și precizează că raționamentul Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate fi luat în considerare în cauza pendinte, întrucât nu intimatul A. a formulat plângere împotriva inspectorului șef al Inspecției Judiciare, ci tocmai invers, inspectorul șef a formulat plângere penală împotriva intimatului A.. Arată că, în cauză, nu este vorba de situația în care, prin formularea unei plângeri penale de către o parte din dosar, se tinde spre nașterea unei stări de incompatibilitate a magistratului.

Intimatul apreciază că incompatibilitatea în care se afla inspectorul șef al Inspecției Judiciare se încadrează în dispozițiile art. 42 pct. (6) teza întâi C. proc. civ.

Mai arată intimatul că orice act din procedura disciplinară întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 72 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 este lovit de nulitate absolută conform dispozițiilor art. 176 pct. 4 și 6 din C. proc. civ., și nu de cea relativă, astfel cum greșit indică recurenta.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători:

Examinând hotărârea recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile formulate de recurentă și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că recursul este fondat, pentru motivele și argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Cu referire la primul motiv de nulitate, întemeiat pe faptul neconstituirii echipelor de inspectori la începutul anului 2021, Înalta Curte apreciază că această neregularitate de ordin regulamentar nu poate conduce, în speță, la concluzia încălcării principiului repartizării aleatorii prevăzut de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 și a garanțiilor de imparțialitate a inspectorilor judiciari prevăzute la art. 72 alin. (1) din Legea nr. 317/2004.

Modul de repartizare a sesizărilor și dosarelor disciplinare către inspectorii judiciari este reglementat de dispozițiile art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, care prevăd că această repartizare se face cu respectarea principiului repartizării aleatorii, fără a individualiza o metodă anumită, respectiv ciclică sau în sistem informatic.

Potrivit art. 73 din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, aprobat prin Ordinul nr. 134/2018 al inspectorului-șef, în vigoare la momentul repartizării dosarului disciplinar în cauză:

"Lucrările de inspecție cu grad de complexitate standard se repartizează prin metoda sistemului ciclic sau în sistem informatic, după cum urmează: a) în prima etapă, lucrările se repartizează unei echipe de inspecție în ordinea numerelor alocate acestora; b) în etapa a doua, lucrările se repartizează unui inspector al echipei care a fost stabilită în prima etapă. Desemnarea se face ciclic, în ordinea pozițiilor din echipă."

De asemenea, art. 69 alin. (1) din Regulament prevede că:

"În vederea repartizării aleatorii a lucrărilor de inspecție, la începutul fiecărui an calendaristic se constituie în cadrul fiecărei direcții de inspecție, prin ordin al inspectorului-șef, echipe de inspecție, compuse din câte 3 inspectori judiciari, la propunerea directorilor de direcții."

Sistemul informatic ECRIS este conceput pentru gestionarea documentelor și informațiilor aferente cauzelor la nivelul instanțelor și parchetelor. Totodată, ECRIS este un instrument de management al informației în sistemul judiciar, oferind o serie de date agregate și sistematizate pentru practicienii din justiție și persoanele fizice și juridice care apelează la serviciile justiției. În prezent, ECRIS este implementat la nivel național, fiind utilizat de către instanțele judecătorești, inclusiv Înalta Curte de Casație și Justiție, parchetele de pe lângă acestea, Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii. Sistemul ECRIS reprezintă un instrument electronic ce oferă funcționalități cheie care susțin fluxul dosarelor la nivelul instanțelor și parchetelor, colectarea datelor statistice și generarea anumitor rapoarte statistice predefinite, precum și transferul electronic de date între instanțe, precum și între acestea și parchete.

Începând cu anul 2021, Inspecția Judiciară a implementat sistemul informatic ECRISIJ, moment de la care repartizarea aleatorie a sesizărilor și dosarelor disciplinare s-a efectuat în sistem informatic, renunțându-se, astfel, la sistemul ciclic care prezuma existența echipelor de 3 inspectori.

Prin Ordinul nr. 49 din 11 iunie 2021 al inspectorului-șef al Inspecției Judiciare, publicat în M. Of. nr. 591/11.06.2021, care a aprobat noul Regulament de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, ECRISIJ a fost reglementat ca sistem pentru repartizarea aleatorie a sesizărilor și dosarelor disciplinare.

Este adevărat că, la momentul repartizării prezentului dosar disciplinar, sistemul informatic ECRISIJ nu era reglementat prin Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare.

De asemenea, este adevărat că, în cauză, repartizarea nu s-a făcut prin metoda sistemului ciclic, cu respectarea întocmai a prevederilor art. 69 alin. (1) și art. 73 din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, aprobat prin Ordinul nr. 134/2018.

Deși este criticabil, din punct de vedere organizatoric-administrativ, faptul că sistemul ECRISIJ a fost implementat în fapt anterior modificării corespunzătoare la nivelul Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, în circumstanțele cauzei, neregularitățile de ordin infralegal constatate nu sunt de natură a afecta caracterul aleatoriu al repartizării efectuate prin sistemul informatic care funcționează și în prezent.

Rațiunea instituirii principiului repartizării aleatorii a lucrărilor înregistrate pe rolul Inspecției Judiciare, similar repartizării aleatorii a dosarelor înregistrate pe rolul instanțelor judecătorești, rezidă în preocuparea de a înlătura orice posibilitate reprobabilă de direcționare a cauzelor către anumite persoane în considerarea unor interese incompatibile cu scopul procedurii disciplinare.

În acord cu susținerile din memoriul de recurs, Înalta Curte consideră că nu a fost încălcat principiul repartizării aleatorii de vreme ce distribuirea aleatorie a lucrărilor în sistem informatic garantează o repartizare corectă, echilibrată și transparentă. Înalta Curte apreciază, de asemenea, că repartizarea lucrărilor printr-un sistem informatic este o modalitate net superioară metodei ciclice, care presupune repartizarea manuală de către o persoană. Repartizarea dosarului disciplinar prin sistemul informatic asigură un standard mai ridicat decât repartizarea ciclică, operațiunea concretă de repartizare fiind înregistrată în sistem și poate fi verificată ulterior.

Aplicarea strictă a prevederilor art. 69 alin. (1) și art. 73 din Regulament ar fi presupus, repartizarea, în prima etapă, prin metoda sistemului ciclic sau în sistem informatic, către o echipă de 3 inspectori, iar în a doua etapă, repartizarea ciclică unui inspector al echipei care a fost stabilită în prima etapă.

Așadar, respectarea literei Regulamentului presupunea, în etapa a doua, utilizarea în mod limitativ a metodei ciclice, fiind incompatibilă cu repartizarea în sistem informatic, ceea ce înseamnă că repartizarea prin sistemul ECRISIJ s-ar fi limitat la prima etapă.

Or, o asemenea soluție nu este justificată de rațiuni care ar asigura un standard mai ridicat de aplicare în concret a principiului repartizării aleatorii prevăzut de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004.

În consecință, Înalta Curte constată că repartizarea aleatorie a lucrărilor de inspecție judiciară în sistem informatic nu a adus nicio vătămare drepturilor sau intereselor legitime ale intimatului A..

Contrar celor reținute în considerentele hotărârii atacate, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 175 alin. (2) C. proc. civ. nu sunt aplicabile în cauză deoarece nu există nicio dispoziție legală sau infralegală care să prevadă în mod expres sancțiunea nulității pentru nerespectarea prevederilor art. 69 alin. (1) și art. 73 din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, aprobat prin Ordinul nr. 134/2018.

Înalta Curte mai reține că nici dispozițiile art. 176 pct. 6 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în cauză deoarece utilizarea repartizării aleatorii a lucrării în sistem informatic sau ciclic nu poate fi considerată o condiție extrinsecă rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare.

Toate aceste considerente conduc la concluzia că simpla nerespectare a literei normelor infralegale prevăzute de art. 69 alin. (1) și art. 73 din Regulament nu constituie un caz de nulitate expresă (art. 175 alin. (2) C. proc. civ.) și nici nulitate necondiționată de vătămare prevăzut de art. 176 pct. 4 sau 6 din C. proc. civ., care să atragă nulitatea actelor întocmite de inspectorul judiciar și subsecvent, nulitatea acțiunii disciplinare.

Se impune a fi menționat, în acest context, că atât intimatul-pârât, cât și secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii nu au constatat vreun viciu al repartizării efectuate prin sistemul informatic ECRISIJ, care să pună la îndoială caracterul aleatoriu al repartizării, astfel că, în privința imparțialității inspectorului judiciar care a efectuat cercetarea disciplinară, nu planează niciun dubiu.

Cu referire la cel de-al doilea motiv de nulitate, constând în pretinsa incompatibilitate a inspectorului-șef al Inspecției Judiciare la momentul întocmirii procesului-verbal de sesizare din oficiu și al confirmării rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare.

Secția pentru procurori în materie disciplinară a reținut că inspectorul-șef se afla în cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., întrucât între acesta și pârâtul procuror A. ar fi existat un proces penal cu cel puțin 5 ani anterior confirmării rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare.

S-a avut în vedere că, la 11 aprilie 2019, inspectorul-șef ar fi formulat o plângere penală împotriva procurorului A., pe care a adresat-o secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 6 teza I din C. proc. civ., singurul reținut de instanța disciplinară, presupune existența unui proces penal între judecător, soțul său ori rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, și una dintre părți, cu cel mult 5 ani înainte de a fi desemnat să judece pricina.

Ipoteza existenței unui "proces penal între judecător și una dintre părți" presupune că aceștia au o calitate procesuală în respectiva cauză, pe poziții de adversitate, ceea ce ar justifica prezumția de dușmănie care ar afecta imparțialitatea magistratului.

Potrivit art. 29 din C. proc. pen., participanții în procesul penal sunt: organele judiciare, avocatul, părțile, subiecții procesuali principali, precum și alți subiecți procesuali.

Potrivit art. 32 alin. (2) din C. proc. pen., părțile din procesul penal sunt inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente, iar conform art. 33 alin. (1) din același cod, subiecții procesuali principali sunt suspectul și persoana vătămată.

Astfel cum rezultă din Ordonanța de clasare din 11 iunie 2021, în cauza penală ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2019 al secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inspectorul-șef B. nu a avut calitatea de persoană vătămată sau parte civilă în sensul art. 79 și 84 din C. proc. pen., fiind doar autorul sesizării cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

De asemenea, pârâtul procuror A. nu a dobândit calitatea de suspect sau inculpat în dosarul anterior menționat, întrucât prin Ordonanța din 23 aprilie 2019 a fost începută urmărirea penală doar "in rem", conform art. 305 alin. (1) din C. proc. pen., pentru ca ulterior, la 11 iunie 2021, să se dispună clasarea cauzei.

Cazul de incompatibilitate prevăzut de 42 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. este de strictă interpretare, nefiind incident în situația sesizării prin denunț, atunci când nici autorul sesizării și nici persoana indicată ca autor al faptei nu dobândesc calitatea de părți sau subiecți procesuali principali.

Înalta Curte apreciază că formularea unei declarații de abținere într-o lucrare anterioară nu instituie automat o obligație pentru inspectorul-șef de a se abține în alte lucrări privind aceeași persoană fără a se constata efectiv că acestuia îi este incidentă vreuna dintre situațiile de incompatibilitate prevăzute de lege. În cauza soluționată definitiv prin Decizia civilă nr. 111 din 13 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, invocată în hotărârea atacată în prezenta cauză, s-a reținut ca motiv de nulitate a sesizării împrejurarea că inspectorul șef a emis rezoluția după ce i se încuviințase cererea de abținere, fără ca instanța să procedeze la un examen propriu cu privire la existența situației de incompatibilitate.

În concluzie, cazul de incompatibilitate reglementat de dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 6 teza I din C. proc. civ. nu este aplicabil în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, având în vedere și Decizia nr. 381/2018 a Curții Constituționale, cu majoritate de voturi, Înalta Curte va admite recursul declarat de Inspecția Judiciară, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza secției pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în vederea continuării judecării acțiunii disciplinare, în Dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate,

Admite recursul declarat de Inspecția Judiciară împotriva Hotărârii nr. 11P din 10 noiembrie 2021, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori în materie disciplinară, în Dosarul nr. x/2021.

Casează hotărârea atacată.

Trimite cauza secției pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii pentru continuarea judecății în Dosarul nr. x/2021

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 aprilie 2022.

Opinia separată vizează motivul de casare privitor la sancțiunea nulității absolute aplicate rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare emise cu încălcarea dispozițiilor legale și regulamentare referitoare la repartizarea aleatorie.

În esență, secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat nulitatea acțiunii disciplinare urmare a nulității rezoluției de exercitare a acesteia, confirmată de Inspectorul Șef al Inspecției Judiciare, pentru încălcarea principiului imparțialității sub două aspecte: nerespectarea principiului repartizării aleatorii și starea de incompatibilitate în care se afla acesta la momentul confirmării exercitării acțiunii disciplinare, raportat la persoana cercetată disciplinar.

Apreciem că, în mod corect, instanța disciplinară a constatat că sancțiunea pentru exercitarea acțiunii disciplinare cu încălcarea dispozițiilor legale și regulamentare privind repartizarea aleatorie, este nulitatea absolută.

Rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare reprezintă, pe de o parte, actul prin care se finalizează procedura disciplinară administrativă și, pe de altă parte, actul de sesizare a jurisdicției disciplinare.

Prin urmare, fiind un act formal esențial în derularea procedurii privind cercetarea disciplinară a magistraților trebuie avute în vedere condițiile de valabilitate ale acestuia, elementul central reprezentându-l legalitatea în raport cu cerințele instituite de Legea nr. 317/2004, de Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare și de Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție. Pe de altă parte, reprezentând un act de învestire a instanței disciplinare, regularitatea sa este supusă exigențelor C. proc. civ., ca o garanție a unei corecte derulări a procedurii judiciare. În aceste condiții, rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare poate fi cenzurată sub aspectul nulității, validitatea acțiunii disciplinare înseși depinzând de validitatea acestui act procesual.

În funcție de aspectul la care se referă, condițiile de validitate sunt de fond (numite și condiții intrinseci) și de formă (numite și condiții extrinseci). Condițiile de fond sunt cele care privesc conținutul actului juridic, iar condițiile de formă sunt cele care se referă la exteriorizarea voinței, printre condițiile de "formă exterioară", numărându-se și respectarea dispozițiilor legale și regulamentare cu privire la distribuirea aleatorie a lucrărilor. Încălcarea prevederilor legale referitoare la cerințele legale extrinseci actului atrage nulitatea necondiționată a acestuia în condițiile art. 176 din C. proc. civ.

Verificând dispozițiile legale incidente în cauză, în ceea ce privește respectarea principiului repartizării aleatorii, se reține că acesta a fost instituit ca garanție a obligației de imparțialitate recunoscută de legiuitor și în materia cercetării disciplinare exercitate de Inspecția Judiciară, potrivit art. 72 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii care dispune în sensul că "Inspectorii judiciari își desfășoară activitatea în mod independent și imparțial."

Astfel, potrivit art. 73 alin. (1) din lege, "Modul de repartizare a sesizărilor și dosarelor disciplinare către inspectorii judiciari se face cu respectarea principiului repartizării aleatorii."

Principiul repartizării aleatorii nu funcționează in abstracto, ci se concretizează prin anumite proceduri menite să îl facă operațional la nivelul fiecărei instituții judiciare în raport de specificul acesteia, proceduri care, pentru a funcționa în regim de legalitate, trebuie să fie statuate prin actele normative infralegale care reglementează funcționarea respectivei instituții, respectiv prin regulamentele de organizare și funcționare care conferă suportul legal de aplicare a unui algoritm de repartizare aleatorie, în mod concret, în funcție de activitățile în raport de care aceasta este competentă.

Or, la nivelul Inspecției Judiciare, principiul repartizării aleatorii era reglementat prin dispozițiile art. 69-78 din Ordinul nr. 134 din 10 decembrie 2018 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare emis de Inspectorul-șef, potrivit cărora, în esență, "în vederea repartizării aleatorii a lucrărilor de inspecție, la începutul fiecărui an calendaristic se constituie în cadrul fiecărei direcții de inspecție, prin ordin al inspectorului-șef, echipe de inspecție, compuse din câte 3 inspectori judiciari, la propunerea directorilor de direcții" (art. 69), "Lucrările de inspecție cu grad de complexitate standard se repartizează prin metoda sistemului ciclic sau în sistem informatic, după cum urmează: a) în prima etapă, lucrările se repartizează unei echipe de inspecție în ordinea numerelor alocate acestora; b) în etapa a doua, lucrările se repartizează unui inspector al echipei care a fost stabilită în prima etapă. Desemnarea se face ciclic, în ordinea pozițiilor din echipă. "(art. 73), "Lucrările de inspecție cu grad de complexitate ridicat se repartizează după cum urmează: a) în prima etapă, lucrările se repartizează unei echipe de inspecție stabilite în ordinea numerelor alocate echipelor; b) în etapa a doua, lucrările se repartizează către doi dintre membrii echipei stabilite potrivit lit. a), desemnați ciclic, în ordinea pozițiilor ocupate în cadrul echipei. (2) În cazul în care echipa stabilită potrivit alin. (1) lit. a) este alcătuită dintr-un singur inspector, aceasta se completează, pentru fiecare lucrare repartizată, cu un inspector desemnat aleatoriu, dintre ceilalți inspectori de la direcția de inspecție competentă. "(art. 77); "Lucrările de inspecție având ca obiect verificările prevăzute la art. 741 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 96 alin. (8) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se efectuează de toți membrii unei echipe de inspectori constituite potrivit art. 69 alin. (1). (2) Lucrările prevăzute la alin. (1) se repartizează aleatoriu prin metoda ciclică, în ordinea numărului alocat echipelor de inspecție" (art. 78).

Prin urmare, procedura de repartizare aleatorie reglementată la nivelul Inspecției Judiciare în perioada 2018-2021 presupunea numirea unor echipe de inspectori, repartizarea făcându-se la nivelul acestor echipe, apoi, în funcție de complexitatea lucrării, desemnându-se unul sau doi inspectori în vederea soluționării lucrării. Repartizarea ciclică era reglementată în mod expres în cazul procedurii de evaluare a erorii judiciare.

Potrivit celor rezultate din dosarul cauzei, începând cu sfârșitul anului 2020, la nivelul instituției a fost dezvoltată și implementată aplicația ECRISIJ în baza căreia lucrările au început a fi repartizate pe fiecare inspector, astfel că, la începutul anului 2021, nu s-au mai alcătuit echipele de trei inspectori prevăzute de regulamentul în vigoare.

Ulterior, prin Ordinul nr. 49 din 11 iunie 2021 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare emis de Inspectorul-șef a fost reglementată la nivel normativ și astfel formalizată, utilizarea aplicației ECRISIJ. Astfel, potrivit art. 46 din ordinul menționat, "(1) Repartizarea aleatorie a sesizărilor și dosarelor disciplinare se efectuează prin sistemul ECRISIJ. (2) Orice incident privind repartizarea aleatorie se comunică, de îndată, Compartimentului pentru tehnologia informației prin intermediul șefului direct al utilizatorului care a constatat incidentul. După constatarea incidentului, coordonatorul IT va informa, de îndată, inspectorul-șef și va propune modalitatea de remediere. (3) Pentru evidența incidentelor în utilizarea aplicației ECRISIJ se constituie la nivelul Compartimentului pentru tehnologia informației mapa de incidente în utilizarea ECRISIJ. (4) Incidentele în operarea ECRISIJ, altele decât cele prevăzute la alin. (2), care nu pot fi remediate din aplicație, vor fi consemnate de utilizatorii care le-au produs în procese-verbale, avizate de coordonatorul Compartimentului pentru tehnologia informației și depuse în mapa de incidente. (5) Constatarea și soluționarea incidentelor sau problemelor tehnice de funcționare ale ECRISIJ se realizează de personalul Compartimentului pentru tehnologia informației și se consemnează într-un proces-verbal care va fi depus în mapa de incidente. (6) În caz de avarie a ECRISIJ, atribuirea numărului dosarului se face prin alocarea unei plaje de numere care să pornească de la un număr mai mare decât ultimul număr atribuit electronic. Fiecare dosar înregistrat se notează într-un registru de avarie. (7) Înregistrarea de noi dosare în ECRISIJ se realizează numai după preluarea în sistemul electronic a tuturor numerelor din registrul de avarie. (8) În ipoteza prevăzută la alin. (6), repartizarea sesizărilor și dosarelor disciplinare se face în sistem ciclic, pe direcții de inspecție, în ordinea alfabetică a inspectorilor judiciari."

Este evident, în aceste condiții, că utilizarea aplicației ECRISIJ a devenit legală doar la momentul adoptării regulamentului care schimba procedura de repartizare aleatorie, în perioada ianuarie- iunie acesta fiind utilizată fără acoperire în plan normativ și cu încălcarea legislației anterioare care prevedea o altă modalitate de funcționare a principiului repartizării aleatorii.

Ca atare, nu se poate aprecia că principiul repartizării aleatorii a fost respectat de facto pe motiv că legea nu distinge cu privire la modalitățile în care acesta este implementat, câtă vreme regulamentul în vigoare la momentul sesizării Inspecției Judiciare reglementa o altă modalitate de implementare a acestui principiu, neregăsit în algoritmul de calcul în baza căruia aplicația informatică funcționează în prezent, iar utilizarea aplicației, în forma în care aceasta a fost concepută, nu avea, la rândul său, suport legal. Doar formalizarea aplicării ei printr-o normă legală are ca efect recunoașterea și garantarea că algoritmul utilizat pune în aplicare, la nivelul instituției judiciare, principiul repartizării aleatorii.

Față de aceste considerente, în opinie minoritară, considerăm că, în mod corect, prin hotărârea atacată, secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat că încălcarea dispozițiilor privind repartizarea aleatorie a lucrării răstoarnă prezumția de legalitate a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare și, constatându-se existența unei încălcări a unei dispoziții legale cu privire la o condiție extrinsecă a unui act, sancțiunea aplicabilă este nulitatea absolută a rezoluției anterior menționate.

În legătură cu natura sancțiunii juridice aplicabile, potrivit jurisprudenței în materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare este un act procesual a cărui regularitate este supusă cenzurii instanței sesizate, împreună cu actele anterioare din procedura administrativă disciplinară, instanța disciplinară fiind competentă să examineze validitatea actului de sesizare a instanței și validitatea actelor anterioare pe care acesta se întemeiază, aplicarea dispozițiilor art. 174 și art. 176 din C. proc. civ. fiind corect constatată, raportat la natura actului examinat și la dispozițiile de trimitere ale art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată (a se vedea Decizia nr. 150 din 10 septembrie 2018).

În același sens, s-a statuat că: Acțiunea disciplinară, fiind un act procesual civil emis de o parte din proces (reclamantă), este supusă sancțiunii anulării, dacă a fost întocmită cu încălcarea dispozițiilor legale; în cazul de față, dispozițiile art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 și art. 174 și următoarele din C. proc. civ. privind nulitatea actelor de procedură sunt aplicabile pe deplin. Legalitatea acțiunii disciplinare depinde de legalitatea actelor premergătoare, acte ce jalonează procedura administrativă prealabilă (procedura verificării prealabile și procedura disciplinară). Dacă acestea din urmă, în tot sau în parte, sunt lovite de nulitate absolută și nu mai pot fi refăcute, evident că însăși acțiunea disciplinară (veritabilă cerere de chemare în judecată), ca act de procedură administrativă și civilă, în același timp, este nulă absolut. Cu referire la susținerile reprezentantului Inspecției Judiciare, potrivit cărora pârâtul nu a dovedit existența unei urmări vătămătoare, se constată că această nulitate nu este condiționată de existența unei vătămări, fiind o nulitate expresă [art. 176 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ..]. Cerințele legale extrinseci actului de procedură (rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare), a cărui nulitate a fost constatată, sunt prevăzute de dispozițiile legale și regulamentare ce au fost indicate în precedent, iar potrivit dispozițiilor art. 175 alin. (2) din C. proc. civ., în cazul nulităților expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrarie. Or, o astfel de dovadă nu a fost făcută de către Inspecția Judiciară. Instanța disciplinară constată că încălcarea principiului repartizării aleatorii a lucrărilor ce fac obiectul acțiunii disciplinare în dosarul analizat a condus la constatarea nulității acțiunii disciplinare pentru încălcarea dispozițiilor legale menționate (a se vedea Decizia nr. 170 din 5 octombrie 2020 pronunțată de Completul de 5 judecători).

Având în vedere cele expuse anterior, se constată că încălcarea normelor legale cu privire la repartizarea aleatorie a lucrărilor de cercetare disciplinară reprezintă un caz de nulitate necondiționată de existența unei vătămări, având în vedere că rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare, confirmată de Inspectorul Șef, reprezintă actul de sesizare a instanței de disciplină, iar efectele asupra carierei magistratului în cauză nu pot fi altfel înlăturate decât prin constatarea nulității absolute a acesteia, fiind încălcată o normă imperativă care vizează un interes general, acela al desfășurării activității unei entități publice cu atribuții de analiză, verificare și control, în ceea ce privește activitatea și conduita magistraților, respectiv a instanțelor și parchetelor.

Față de aceste considerente, hotărârea atacată prin care s-a constatat nulitatea acțiunii disciplinare este legală și temeinică, în opinia separată, recursul urmând a fi respins.

GGC - NN