ÎCCJ, Decizia nr. 121/2024

Ședința publică din data de 13 mai 2024

Asupra recursului de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 2364 din 15 noiembrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023 a fost respinsă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 2082A din 14 iulie 2023 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2019.

În motivare, Înalta Curte a reținut că în litigiul finalizat cu decizia a cărei revizuire s-a solicitat, a fost analizată și reținută autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1401 din 21 martie 2019 pronunțate în dosarul nr. x/2015 de Curtea de apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, revizuenta A. a declarat recurs înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, sub nr. x/2024.

A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecare.

Prin memoriul de recurs, recurenta-revizuentă susține că decizia recurată este nelegală, în cauză fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta consideră că instanța de revizuire a reținut în mod eronat în decizia recurată, faptul că "în litigiul finalizat prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, Tribunalul București, secția a V-a civilă, examinând apelul declarat de apelanta METROREX S.A. a ținut cont de problemele de drept dezlegate prin decizia nr. 1401 din 21 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2015, de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ si Fiscal".

Arată că, în realitate, Tribunalul București nu a ținut cont de decizia nr. 1401 din 21 martie 2019, ci a reinterpretat-o într-o maniera proprie, a adăugat la aceasta propriile concluzii, schimbând efectele pe care Curtea de Apel București le-a urmărit a le produce prin pronunțarea deciziei anterior menționate, astfel ca nu se poate concluziona că aceasta instanță s-a pronunțat asupra autorității de lucru judecat a deciziei pronunțate de Curtea de Apel București.

Tribunalul București s-a limitat doar la a afirma ca a reținut autoritatea de lucru judecat a deciziei Curții de Apel București, însă în cadrul soluționării dosarului având ca obiect contestație la executare a schimbat sensul celor reținute prin decizia anterior menționată, a adăugat deciziei data de 21 martie 2019, încercând să își justifice raționamentul profund nelegal adoptat, fiind încălcată autoritatea de lucru judecat invocată.

Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în decizia recurată că "în litigiul finalizat cu decizia a cărei revizuire se solicită, a fost analizată și reținută autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1401 din 21 martie 2019", fără sa observe faptul ca principiul autorității lucrului judecat trebuia aplicat în mod efectiv și fără a schimba sensul aspectelor intrate in puterea lucrului judecat printr-o maniera de interpretare proprie, străina de aspectele reținute in decizia Curții de Apel București.

Intimata Metrorex S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Prin întâmpinare, intimata arată că în mod legal și temeinic instanța de revizuire a apreciat că decizia atacată nu întrunește condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., pentru a fi incidente dispozițiile referitoare la revizuire.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

Analizând recursul dedus judecății, în limitele controlului de legalitate, raportat la criticile formulate și la prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru cele ce urmează:

Prin criticile formulate în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a arătat, în esență, că instanța de fond a interpretat/aplicat greșit dispozițiile legale incidente în cauză.

Examinând criticile dezvoltate în susținerea recursului, în sensul că instanța de revizuire a interpretat în mod greșit prevederile art. 431 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 430 alin. (2) și prin raportate la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea se circumscriu în realitate motivului de casare statuat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. și vor fi înlăturate pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 din C. proc. civ., potrivit căruia:,,(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre".

Rațiunea reglementării acestui caz de revizuire o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, atât sub aspectul efectului negativ, cât și al celui pozitiv al lucrului judecat, astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 431 din C. proc. civ.

Înalta Curte mai reține că, potrivit art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., "Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".

Astfel cum rezultă din textul art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat este prevăzută în mod expres ca atașându-se și considerentelor hotărârii, nu doar a celor decisive, care susțin dispozitivul, ci și considerentelor decizorii.

În acest mod legiuitorul a consacrat în mod explicit, in terminis, pe plan normativ și efectul pozitiv al lucrului judecat prin care o chestiune litigioasă, dedusă judecății în mod incidental și dezlegată în cadrul unui proces, a cărei rezolvare nu se va regăsi în dispozitivul hotărârii, este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi nesocotită, contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părți (res iudicata pro veritate habetur).

Într-o astfel de situație, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat presupune existența unui proces în desfășurare, în cadrul căruia se impun ca un "dat" dezlegările anterioare ale instanței, spre deosebire de efectul negativ, reglementat de art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., care oprește o nouă judecată în fond (bis de eadem re ne sit actio), doar dacă există tripla identitate de elemente (părți, obiect, cauză).

Se reține că, în cauză, revizuenta a solicitat revizuirea deciziei nr. 2082A din data de 14 iulie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de recurs; revizuenta a solicitat revizuirea considerând că hotărârile puse în discuție sunt contrare din perspectiva datei de la care trebuie să se calculeze actualizarea debitului la care societatea Metrorex S.A. a fost obligat.

Înalta Curte, realizând propria verificare a celor două hotărâri pretins contrare, constată că în considerentele deciziei civile nr. 2082 A din 14 iulie 2023 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă au fost analizate, raportându-se la decizia nr. 1401 din 21 martie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2015, de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, aspectele pe care recurenta-revizuentă le susține ca fiind contrare, respectiv cele referitoare la data de la care se calculează dobânda legală și actualizarea debitului cu indicele de inflație.

Înalta Curte, așa cum a reținut și instanța de revizuire, constată că hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat nu a încălcat autoritatea de lucru judecat a primei decizii, ci dimpotrivă, a valorificat-o, în condițiile în care aspectul litigios (data de la care se aplică creanței actualizarea cu inflația) a fost consemnat și rezolvat în actul jurisdicțional anterior, ceea ce înseamnă că el nu mai poate constitui obiect al analizei ulterioare proprii din partea instanței, impunându-se noii judecăți ca un "dat" ce nu poate fi ignorat.

Așadar, instanța de revizuire, în mod judicios a constatat că, în litigiul finalizat cu decizia a cărei revizuire se solicită, a fost analizată și reținută autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1401 din 21 martie 2019 pronunțate în dosarul nr. x/2015, de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În acest context, nu se poate susține că există posibilitatea reverificării dezlegărilor date în cea de-a doua cauză și prin intermediul revizuirii întemeiate pe contrarietate de hotărâri.

De altfel, cerința ca a doua instanță să nu fi fost sesizată cu existența primei hotărâri și să nu se fi pronunțat ea însăși asupra autorității de lucru judecat izvorăște chiar din natura juridică a instituției revizuirii, care este o cale extraordinară de atac de retractare și nu o cale de reformare, instanța de revizuire neputând efectua un control judiciar asupra dezlegării date autorității de lucru judecat de către cea de-a doua instanță în fața căreia s-a invocat acest aspect.

Cu alte cuvinte, instanței de revizuire nu îi este permis să se transforme în instanță de recurs și să cenzureze modalitatea în care o altă instanță a valorificat autoritatea de lucru judecat în forma sa pozitivă. Odată ce o instanță s-a pronunțat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluții se poate face exclusiv într-o cale de atac de reformare, iar nu pe calea unei revizuiri formulate în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în cadrul căreia instanța de revizuire nu este chemată să cenzureze o judecată anterioară, astfel cum se solicită în cauză.

În caz contrar, s-ar încălca tocmai autoritatea de lucru judecat rezultând din cea de-a doua hotărâre, ceea ce nu poate fi primit.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 2364 din 15 noiembrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ.