ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3096/2024

Ședința publică din data de 5 iunie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 30.05.2022 sub nr. x/2022, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară a formulat contestație împotriva rezoluției C22-798 din 17 mai 2022.

Prin sentința civilă nr. 218/08.02.2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Reclamantul A. a introdus cerere de revizuire împotriva acestei sentințe, solicitând anularea acesteia.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 1742 din 8 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția nulității cererii de revizuire, invocată de intimată.

S-a anulat cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca nemotivată.

Împotriva sentinței civile menționate la pct. 2, a declarat recurs revizuentul A., fără a fi încadrat în cazurile de casare prevăzute de lege, solicitând admiterea căii de atac.

Acesta a susținut că soluția atacată a fost pronunțată cu nerespectarea hotărârilor judecătorești dispuse cu autoritate de lucru judecat, cum ar fi încheierea nr. 343 din dosarul nr. x/2018 a secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a arătat că instanța de fond a refuzat să constate nulitatea hoătărârii judecătorești, fiindu-i incălcat dreptul garantat prin art. 21 alin. (3) din Constituție.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 25 mai 2024, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a invocat excepția nulității recursului, în raport de prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Analizând, cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Inspecția Judiciară, Înalta Curte constată că excepția în discuție este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din același act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părților.

Astfel, deși există formal o declarație de recurs, nu se indică explicit niciun motiv de casare prevăzut la art. 488 C. proc. civ. și nici care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanței de fond fiind astfel imposibil de realizat.

Or, exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie și prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nu poate echivala cu motivarea recursului.

Așa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenței actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere la apărările de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunțării hotărârii atacate, ele reprezintă poziția părții față de drepturile și obligațiile în discuție, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunțată.

Înalta Curte reține că sunt date în competența instanței de control judiciar exclusiv chestiunile care țin de legalitatea soluției instanței de fond, iar în aceste condiții, instanța de recurs nu este îndreptățită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greșite de către instanța de fond a unor dispoziții legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forța probantă a unor asemenea mijloace administrate.

Conform art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greșeli de judecată anume imputate de recurent prin prisma motivelor de casare expres și limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt și criticile în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.

Înalta Curte constată că, în speță, prin cererea de recurs nu se formulează critici raportat la conținutul concret al hotărârii atacate. Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, în speță find vorba despre neîndeplinirea condiției motivării cererii de revizuire prin prisma dispozițiilor art. 509 din C. proc. civ.. Or, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual.

Prin urmare, întrucât recurentul-revizuent nu s-a conformat exigențelor impuse de dispozițiile legale mai sus menționate și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. prin raportare la hotărârea recurată, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de recurentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinței nr. 1742 din 8 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 iunie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.