ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 706/2023

Ședința publică din data de 9 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată data de 15.03.2022 sub nr. x/2022 pe rolul Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Premostratens a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Bihor, să se constate refuzul nejustificat al pârâtului Tribunalul Bihor de a răspunde integral, efectiv și punctual la cererea sa formulată în temeiul Legii nr. 544/2001 și înregistrată cu numărul x/42/A/24.02.2022.

Prin sentința civilă nr. 660, pronunțată la 12 mai 2022 în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Tulcea a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu, cu privire la cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, și a declinat competența în favoarea Tribunalului Cluj.

2.1. Prin sentința civilă nr. 2287/2022 pronunțată la data de 30 septembrie 2022, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Premostratens în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Bihor, în favoarea Tribunalului Bihor.

În motivarea soluției, a reținut că, în cauză, fiind incidente și dispozițiile art. 127 alin. (2) și (2)

1

C. proc. civ., față de calitatea pârâtului de instanță judecătorească - Tribunalul Bihor, care este chiar instanța competentă să soluționeze cauza în temeiul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, se reține că reclamanta avea posibilitatea, nu și obligația, de a sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad - tribunal, aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă - Curtea de Apel Oradea, respectiv oricare tribunal din raza Curților de Apel Cluj, Alba Iulia sau Timișoara.

2.2. Prin sentința nr. 727/CA/2022 pronunțată în data de 10 noiembrie 2022, Tribunalul Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu; a declinat competența teritorială de soluționare a cererii formulată de reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu "Hramul Sfântului Ștefan Primul Martir "Din Promontoriu Oradea, în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Bihor, în favoarea Tribunalului Cluj; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

În motivarea soluției, a reținut că alegerea instanței, între două instanțe deopotrivă competente, este, însă, în mod neîndoielnic, atributul reclamantei, astfel cum dispun, imperativ, dispozițiile art. 116 C. proc. civ., iar acesta și-a manifestat în mod explicit intenția de a sesiza o altă instanță, diferită de Tribunalul Bihor, menționând în cuprinsul cererii sale, la pagina 9 că "Tribunalul Bihor nu este competent să judece prezenta cauză."

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că "există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior și-au declarat necompetența".

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței teritoriale de soluționare a cauzei.

Reclamanta Prepozitura Ordinul Canonic Premonstratens cu Hramul Sfântul Ștefan primul martir din Promotoriul Oradea, a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtului Tribunalul Bihor de a răspunde integral, efectiv și punctual la cererea sa înregistrată cu numărul x/42/A/24.02.2022.

Potrivit art. 127 alin. (1) din C. proc. civ.:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2) "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Dispozițiile art. 127 din C. proc. civ. trebuie avute în vedere prin raportare la Decizia Curții Constituționale nr. 290/2018, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a stabilit că:

"dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.".

Potrivit alin. (2)

1

din art. 127 din C. proc. civ.:

"Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Așadar, se reține că art. 127 din C. proc. civ. prevede o prorogare legală de competență în favoarea unei dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care calitatea de reclamant sau pârât, derogând, în mod expres, de la normele ce stabilesc competența teritorială în mod uzual pentru cauzele având un anumit obiect, din rațiuni ce privesc asigurarea imparțialității judecătorului chemat să soluționeze cauza, rațiuni ce au prioritate, potrivit noii reglementări procedurale.

Caracterul facultativ este dat de posibilitatea de a opta între mai multe instanțe, egale în grad, aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate, norma legală având însă caracter imperativ, sub aspectul obligației de a sesiza o altă instanță decât cea care are calitatea de reclamantă/pârâtă în cauză, în acord cu interpretarea dată prin Decizia Curții Constituționale nr. 290/2018.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiile imparțialității justiției și dreptului la un proces echitabil, având în vedere că Tribunalul Bihor are în litigiul pendinte o dublă calitate, atât calitatea de pârât, cât și calitatea de instanță învestită să soluționeze cererea de chemare în judecată, Înalta Curte apreciază că, în speță, competent să soluționeze cererea de chemare în judecată este Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Prepozitura Ordinul Canonic Premonstratens cu "Hramul Sfântul Ștefan primul martir" din Promotoriul Oradea, în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Bihor, în favoarea favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 9 februarie 2023.