ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 689/2023

Ședința publică din data de 9 februarie 2023

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea formulată la data de 18 noiembrie 2015 și completată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Sanatoriul de Pneumoftiziologie Brad a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Program operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" și Ministerul Pentru Societatea Informațională, Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale:

- anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 1611/03.02.2016 emisă de Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru POS CCE.

- anularea notei de constatare a neregulilor si de stabilire a corecțiilor financiare înregistrata sub nr. x/16.04.2015 emisă de Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice".

Prin sentința nr. 208/2016 pronunțată la 20 septembrie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale, a respins acțiunea formulată și completată de reclamantul Sanatoriul de Pneumoftiziologie Brad în contradictoriu cu acest pârât, a admis acțiunea formulată și completată de reclamantul Sanatoriul de Pneumoftiziologie Brad în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și a anulat Decizia privind soluționarea contestației nr. 1611/03.02.2016 și Nota nr. x/08.04.2015 emise de Ministerul Fondurilor Europene.

Împotriva sentinței nr. 208/2016 pronunțate la 20 septembrie 2016 de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs Sanatoriul de Pneumoftiziologie Brad și Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene/fost Ministerul Dezvoltării, Administrației Publice și Fondurilor Europene).

Reclamantul Sanatoriul de Pneumoftiziologie Brad a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și a solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea dosarului spre rejudecare aceleiași instanțe.

În cuprinsul motivelor de recurs a menționat că actele administrativ fiscale sunt lovite de nulitate absoluta, prin prisma cauzei ilicite si a puterii de lucru judecat si, de asemenea a arătat ca s-a utilizat un temei juridic eronat în raport cu data obținerii finanțării, în virtutea activitații legii, ca urmare a Deciziei Curtii Constitutionale 66/2011.

Instanța fondului a admis cererea de chemare in judecata însă, s-a pronunțat doar cu privire la excepția puterii de lucru judecat si a inadmisibilității cercetării unei persoane de două ori, pentru aceeași fapta in cadrul mai multor proceduri paralele.

Consideră că hotărârea pronunțată de către instanța de fond este nemotivată și nelegală întrucât, a omis să se pronunțe cu privire la: - nulitatea Notei de constatare a neregulilor si de stabilire a corecțiilor financiare raportat la baza juridică eronată utilizată pentru aplicarea corecției financiare, pentru cauză ilicită, pentru nemotivare; - inexistența în speta a unei nereguli in sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 fata de lipsa unei abateri din partea beneficiarului si respectiv, a unui prejudiciu creat bugetului UE si/sau fondurilor publice nationale printr-o suma plătita necuvenit; - sancțiunea este disproporționată și nejustificată.

Reclamantul apreciază că, neanalizând aceste critici, instanța fondului nu a procedat la o cercetare efectiva a fondului, motiv pentru care se impune casarea hotărârii atacate, cu consecința trimiterii acesteia spre rejudecare instanței fondului.

Prin motivele de recurs pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene/fost Ministerul Dezvoltării, Administrației Publice și Fondurilor Europene), după expunerea pe larg a situației de fapt, a istoricului speței și a legislației incidente, a adus următoarele critici.

În mod eronat instanța fondului reținut că, față de soluția Curții de Apel Alba Iulia dată prin sentința definitivă nr. 301/18.12.2014 pronunțată în dosarul nr. x/2014 (a fost anulată nota nr. x/12.02.2013 și decizia nr. 302255/11.09.2013), prin emiterea actelor contestate, reclamantul a fost pus în situația în care pentru aceleași fapte i s-au aplicat două măsuri administrative constând fiecare într-o corecție de 25% din valoarea contractului de prestări servicii nr. x/02.11.2010.

Susține că această interpretare dată situatiei de fapt este greșită, întrucât prin activitatea de verificare a aspectelor cu posibile implicații financiare a fost demarată prin suspiciunea de fraudă nr. 232670 comunicată beneficiarului (reclamantului-intimat) prin nota nr. x/12.02.2013 de stabilire a corecției financiare de 25% din valoarea contractului nr. x/02.11.2010 și finalizată, astfel după cum reclamă dispozițiile art. 6 alin. (1) și (3) și art. 21 alin. (13) din O.U.G. nr. 66/2011, prin nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/08.04.2015.

Mai mult, nu poate fi legitimată constatarea potrivit căreia prin emiterea notei de constatare nr. x.04.2015 s-au aplicat reclamantului-intimat pentru aceleași fapte două măsuri administrative constând fiecare într-o corectie financiară de 25% din valoarea contractului nr. x/02.11.2010, în condițiile în care, prin nota de constatare se menționează la punctul 11: că valoarea creanței bugetare rezultate din aplicarea corecției financiare este 0 RON, suma fiind reținută deja cu ocazia verificărilor administrative asupra cererilor de rambursare.

Pe cale de consecință nu se poate da eficiență considerentelor instanței prin care se reține că, nota de constatare nr. x/08.04.2015 este generată de comunicarea sentinței civile nr. 301/18.12.2014 (pronunțată în dosarul x/2014 - cu obiect anularea notei nr. x/12.02.2013), pentru că nota de constatare ce face obiectul cauzei reprezintă actul administrativ prin care s-a încheiat activitatea de "verificare în baza suspiciunii de fraudă nr. 232670/10.10.2012.

Astfel, în condițiile în care, nu sunt în ipoteza aplicării a două măsuri administrative identice pentru aceleași nereguli, instanța fondului în mod eronat a apreciat că o atare situatie implică o executare cumulată a corecției financiare și că este contrară principiului non bis in idem în materie administrativă.

În egală măsură, reținerea de către instanța fondului a incidentei dispozițiilor art. 27

1

din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 66/2011 aprobate prin H.G. nr. 875/2011 este fundamentată plecând de la o situație premiză ce nu se verifică în cauzul în speță și care ar presupune, anularea definitivă prin hotărâre judecătorească a notei de constatare nr. x/12.02.2013 pentru motive de formă sau nelegalitate a stabilirii debitorului, aspect care ar conferi autorității competente, în temeiul art. 20 din O.U.G. nr. 66/2011, obligația de a solicita structurii de control să întreprindă măsurile prevăzute în art. 21 din aceeași ordonanță, în vederea elaborării unui nou titlu de creantă.

Așadar, atâta vreme cât, din aspectele prezentate este evident faptul că reclamantul a încălcat normele legale în materia achizițiilor publice, motivele de nelegalitate invocate de aceasta în cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost completată, sunt total neîntemeiate.

Totodată, prin emiterea Notei de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare nr. x/08.04.2015 pârâte a respectat dispozițiile legale ce reglementează activitatea de verificare a suspiciunilor de fraudă.

Fată de cele ce preced, solicită admiterea recursului formulat, casarea sentinței recurate și reținerea cauzei spre rejudecarea fondului.

Recurenta-reclamantă a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat, în principal, respingerea recursului declarat de minister ca nemotivat și în subsidiar, respingerea căii de atac ca nefondată și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Recurenta-pârâtă a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat, în principal, admiterea recursului declarat de minister și constatarea nulității cererii de recurs formulată de reclamant și în subsidiar, respingerea căii de atac ca nefondată.

Recurentul pârât a depus răspuns la întâmpinare.

Recurentul-reclamant a depus note de sedință prin care invocă nulitatea recursului față de lipsa calității procesuale a M.F.P. în exercitarea recursului - lipsa de capacitate de folosință a drepturilor procesuale.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele.

Sanatoriul de Pneumoftiziologie Brad este beneficiarul proiectului "Sistem Medical Informatic Integrat", cod SMIS 6205, în cadrul POS-CCE, fiind încheiat Contractul de finanțare nr. x/05.10.2010.

În vederea realizării proiectului reclamantul a demarat procedura de achiziții publice, care s-a finalizat cu încheierea contractului de prestări servicii nr. x/02.11.2010 cu asocierea S.C. A. S.A. și S.C. B. S.R.L.

Ca urmare a aspectelor semnalate în Suspiciunea de fraudă nr. 232670/2012, potrivit căreia au fost sesizate încălcări ale legislației în materia achizițiilor publice, s-a procedat la o verificare documentară ce a avut drept scop analizarea aspectelor cu posibile implicații financiare.

În urma controlului demarat s-a încheiat Nota de Constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 8956/08.04.2015 prin care reclamantului i s-a aplicat o corecție de 25% din valoarea contractului de prestări servicii nr. x/02.11.2010.

Pârâtul Ministerul Fondurilor Europene a constatat că reclamantul în calitate de autoritate publică contractantă a stabilit prin documentația de atribuire criterii de calificare, respectiv cele privind experiența similară și experiența experților propuși care sunt discriminatorii și disproporționate în raport de serviciile ce urmau a fi prestate și nu sunt justificate corespunzător în nota justificativă de alegere a acestor criterii.

Împotriva acestei note de constatare a neregulilor reclamantul a formulat contestație administrativă care, prin Decizia nr. 1611/03.02.2016 a fost respinsă, apreciindu-se că Nota de Constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/08.04.2015 este temeinică și legală.

Anterior, în legătură cu aspectele constatate de pârât prin actele administrative menționate, reclamantul a mai făcut obiectul unui control similar care s-a finalizat prin emiterea Notei nr. x/12.02.2013 și Completarea nr. 1821/21.02.2013 prin care, reclamantului i s-a aplicat ca măsura administrativă o corecție de 25% din valoarea contractului de prestări servicii nr. x/02.11.2010.

Acțiunea în anulare a acestor acte administrative și a Deciziei de soluționare a contestației administrative nr. 302255/11.09.2013 a făcut obiectul dosarului nr. x/2014 de pe rolul Curții de Apel Alba Iulia care, în rejudecare după casare, prin sentința civilă nr. 171 din 19 iulie 2017 a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Sanatoriul de Pneumofiziologie Brad. Hotărârea a rămas definitivă prin perimarea recursului declarat de către reclamantă.

În acest context în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că până la rămânerea definitivă a soluției asupra contestației împotriva notei nr. x/12.02.2013, a completării nr. 1821/21.02.2013 și a Deciziei de soluționare a contestației administrative nr. 302255/11.09.2013, pârâtul a demarat o nouă reverificare documentară a reclamantului care s-a finalizat prin emiterea notei de constatare nr. x/08.04.2015, astfel că reclamantul se afla la momentul emiterii acestuia act administrativ în situația în care pentru aceleași fapte i s-au aplicat două măsuri administrative constând fiecare într-o corecție de 25% din valoarea contractului de prestări servicii nr. x/02.11.2010, conduită ce contravine principiului non bis in idem în materie administrativă.

Analizând criticile aduse de către pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene/fost Ministerul Dezvoltării, Administrației Publice și Fondurilor Europene), instanța de recurs reține că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Recurentul-pârât a susținut că instanța fondului a reținut eronat că ar fi aplicat pentru aceeași faptă două măsuri administrative constând fiecare într-o corecție de 25% din valoarea contractului de prestări servicii nr. x/02.11.2010, întrucât valoarea creanței bugetare rezultate din aplicarea celei de-a doua corecții financiare este 0 RON.

Instanța de recurs nu poate valida această critică, întrucât pârâtul prin cele arătate anterior recunoaște aplicarea a două sancțiuni pentru aceeași faptă, dar consideră că nu a încălcat legea, deoarece valoarea creanței bugetare zero.

Dincolo de împrejurarea că recurentul nu indică norma de drept material greșit aplicată, Înalta Curte apreciază că însăși faptul că valoarea zero a creanței bugetare stabilite este de natură a infirma susținerea referitoare la legalitatea notei de constatare atacate, în lipsa indicării unui temei concret care să fi impus emiterea acesteia.

Deși susține că nu au fost aplicate două măsuri administrative identice pentru aceeași neregulă, neexistând astfel o încălcare a principiului "non bis in idem", recurentul nu aduce nici o argumentație în sprijinul acestei susțineri.

Nu este întemeiată nici susținerea recurentului, potrivit căreia instanța fondului a reținut în mod eronat incidența în speță a dispozițiilor art. 27

1

din H.G. nr. 875/2011, atât timp cât din conținutul sentinței atacate rezultă contrariul - curtea de apel a argumentat în mod explicit că, în speță, autoritatea publică emitentă a notei de constatare nu putea face aplicarea textului legal menționat.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene/fost Ministerul Dezvoltării, Administrației Publice și Fondurilor Europene) ca nefondat.

Cu privire la recursul formulat de reclamantul Sanatoriul de Pneumoftiziologie Brad

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Înalta Curte are în vedere faptul că, interesul reclamantului Sanatoriul de Pneumoftiziologie Brad pentru exercitarea recursului împotriva sentinței recurate, prin care s-a admis cererea de chemare în judecată și s-au anulat actele contestate nu mai există, dat fiind că recursul instituției pârâte este nefondat. În acest context și în raport cu dispozițiile art. 32 coroborat cu art. 33 C. proc. civ., recursul reclamantului va fi respins ca lipsit de interes.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul declarat de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene/fost Ministerul Dezvoltării, Administrației Publice și Fondurilor Europene) împotriva sentinței nr. 208/2016 din 20 septembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat și recursul declarat de Sanatoriul de Pneumoftiziologie Brad, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene/fost Ministerul Dezvoltării, Administrației Publice și Fondurilor Europene) împotriva sentinței nr. 208/2016 din 20 septembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de Sanatoriul de Pneumoftiziologie Brad împotriva sentinței nr. 208/2016 din 20 septembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 09 februarie 2023.