ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6145/2023

Ședința publică din data de 14 decembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 02.06.2022 sub nr. x/2022, reclamanta A. și reclamantul B., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României Prin Premier Ciucă Nicolae Ionel și pârâtul Ministerul Finanțelor prin Ministru Câciu Adrian arătat că obiectul cererii este cel al comunicării de informații de interes public de către pârâți.

Prin încheierea din data de 14 februarie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția nulității și a anulat cererea de recuzare formulată de petenții B. și A. față de președintele completului C 19 fond, dna jud. C..

Prin sentința civilă nr. 289 din data de 15 februarie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

A admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și reclamantul B., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României prin Premier Ciucă Nicolae Ionel și pârâtul Ministerul Finanțelor prin Ministru Câciu Adrian, în favoarea Tribunalului București.

Împotriva încheierii și sentinței menționate la pct. 2 au declarat recurs reclamanții A. și B..

Legal citați, intimații-pârâți Guvernul României prin Premier Ciucă Nicolae Ionel și Ministerul Finanțelor nu au formulat întâmpinare în dosarul de recurs.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs prin raportare la normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată inadmisibilitatea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 289 din data de 15 februarie 2023 pentru motivele în continuare arătate:

Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Conform art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. și art. 129 din Constituția României, presupune, așadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Hotărârea atacată cu recurs nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute de textul de lege sus-menționat, fiind o hotărâre prin care instanța de judecată și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București în raport de prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001.

În situația hotărârilor de declinare a competenței sunt incidente dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ. potrivit căruia "Dacă insatanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent".

Așadar, recurenții au formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispozițiilor menționate, nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin urmare, recursul declarat împotriva unei hotărâri care nu are cale de atac este inadmisibil.

Cât privește recursul formulat împotriva încheierii din 14 februarie 2023, prin care curtea de apel a anulat cererea de recuzare, acesta este nefondat.

Astfel, Înalta Curte apreciază că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. întrucât motivul de casare referitor la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești privește nerespectarea unor competențe jurisdicționale în cadrul organizării statale, potrivit principiului separației și echilibrului puterilor, respectiv săvârșirea, de către instanța de judecată, a unor acte aflate în sfera de competență a organelor puterii executive sau legislative, situație care nu se regăsește în speță. Recurenții au invocat, subsumat acestui caz de casare, argumente referitoare la încălcarea art. 396 alin. (1) C. proc. civ., din perspectiva depășirii termenului stabilit pentru amânarea pronunțării, critici care se circumscriu prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Totodată, motivele de nelegalitate crcumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care sancționează pronunțarea hotărârii cu încălcarea regulilor de procedură sunt neîntemeiate.

Din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei se constată că pentru soluționarea cererii de recuzare formulată de către reclamanți au fost emise adrese de către instanța de judecată în cuprinsul cărora li s-a pus în vedere părților, sub sancțiunea anulării, că au de îndeplinit următoarele obligații:

- de a depune un exemplat semnat în original al cererii de recuzare și de a achita taxă judiciară de timbru potrivit dispozițiilor art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, cu drept de reexaminare în trei zile de la comunicare și drept de ajutor public judiciar în 5 zile de la comunicare, sub sancțiunea anulării cererii.

Adresele au fost primite de recurenții reclamanți la data de 06.12.2022, dosar fond.

Prin încheierea de ședință din data de 15.12.2022 instanța a amânat soluționarea cererii de recuzare pentru termenul de judecată din data de 17.01.2023 ân vederea soluționării cererii de reexaminare formulată împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Prin încheierea de ședință din data de 17.01.2023 instanța a amânat soluționarea cererii de recuzare pentru termenul de judecată din data de 14.02.2023 pentru când s-a dispus citarea părților cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru de 100 RON în ce privește cererea de recuzare și de a depune cererea de recuzare semnată în original, sub sancțiunea anulării.

Părțile reclamante au fost citate cu aceste mențiuni, la dosar existând dovezile de comunicare primite în data de 23.01.2023.

Prin încheierea din data de 14 februarie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția nulității și a anulat cererea de recuzare formulată de petenții B. și A. constatând neîndeplinirea condițiilor impuse de instanța de judecată.

Referitor la susținerile reclamanților precum că nu au fost legal citați pentru termenul de judecată stabilit în vederea soluționăruii cererii de recuzare, Înalta Curte arată că potrivit dispozițiilor art. 51 alin. (1) C. proc. civ. "Instanța hotărăște de îndată, în camera de consiliu, fără prezența părților și ascultându-l pe judecătorul recuzat sau care a declarat că se abține, numai dacă apreciază că este necesar. În aceleași condiții, instanța va putea asculta și părțile.".

Or, este evident că citarea părților în vederea soluționării cererii de recuzare nu este obligatorie.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond a interpretat judicios prevederile legale aplicabile, motiv pentru care, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva încheierii din data de 14 februarie 2023, ca nefondat și ca inadmisibil, recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 289 din data de 15 februarie 2023 ale Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva încheierii din data de 14 februarie 2023, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 289 din data de 15 februarie 2023 ale Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 decembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.