ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6087/2023

Ședința publică din data de 14 decembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Galați la 26.08.2021, sub numărul x/2021, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Navală Română - prin Căpitănia Zonală Galați la preschimbarea certificatului de capacitate pentru conducerea de ambarcațiuni de agrement nr. 2926/01.07.2000, eliberat de Căpitănia Portului Giurgiu cu unul nou, fără a parcurge etapele prevăzute în art. 7 din Regulamentul privind cerințele minime de pregătire precum și condițiile de obținere a certificatelor internaționale de conducător de ambarcațiune de agrement aprobat prin Ordinul nr. 534/2007.

Prin sentința civilă nr. 559/11.10.2022, Tribunalul Galați a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov.

Prin sentința civilă nr. 169/2022 din 21 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Navală Română - Căpitănia Zonală Galați.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor aspecte și că a motivat în contradictoriu mai multe dintre aspectele invocate.

Recurentul a susținut că, prin art. 8 alin. (2) din Ordinul MLPAT nr. 417/2002 se prevede că posesorii documentelor menționate la alin. (1) pot obține din oficiu certificatele corespunzătoare, cu condiția să facă dovada că îndeplinesc condițiile din ordin. Ordinul menționat nu anulează certificatul de capacitate pentru conducerea de ambarcațiuni de agrement. Totodată, toate celelalte ordine de ministru nu prevăd anularea formularelor ce vor fi preschimbate, ci posibilitatea preschimbării acestora din oficiu.

Recurentul a menționat că instanța de fond a prezentat trunchiat obligațiile părților față de respectarea ordinelor de ministru citate, argumentând în motivarea sentinței că acestea au fost publicate în Monitorul Oficial, iar recurentul trebuia să urmărească această publicație.

A arătat recurentul că cele trei ordine de ministru nu respectă prevederile art. 77 și 78 din Legea nr. 24/2002. Intimata nu a indicat legea care constituie temeiul legal al emiterii respectivelor ordine. Nefiind arătat actul normativ superior, contrar prevederilor art. 78 menționat, acele ordine nu pot produce efecte și nici nu pot afecta drepturi deja dobândite, în mod legal.

A mai susținut recurentul că nu există nicio reglementare în legislația română care să prevadă anularea dreptului de a conduce ambarcațiuni de agrement fără să fie motivată de o încălcare a reglementărilor privind navigația cu aceste ambarcațiuni ori de comiterea unor infracțiuni sau contravenții grave expres prevăzute de lege.

Recurentul a concluzionat că, din cele arătate anterior, rezultă că instanța de fond a pronunțat sentința cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Cât privește incidența în prezenta cauză a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reține, contrar susținerilor recurentului-reclamant, că instanța de fond a procedat la analiza cauzei, indicând aspectele de fapt și temeiurile de drept pe baza cărora și-a format opinia juridică.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, obligația instanțelor naționale de a-și motiva hotărârile judecătorești nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument. Acestea pot fi analizate grupat, iar răspunsul poate fi și implicit, rezultând din considerentele exprimate în legătură cu chestiunile aflate în legătură directă.

Hotărârea prin care instanța a soluționat cauza în fond răspunde argumentelor decisive care conduc la o soluție în acord cu considerentele, astfel încât să rezulte construcția logico-juridică care a stat la baza formării convingerii instanței.

Sentința civilă recurată pronunțată de prima instanță în prezentul dosar nu a fost dată cu nesocotirea obligației legale a judecătorului de a proceda la motivarea hotărârii, dispozitivul hotărârii fiind concluzia logică a considerentelor avute în vedere de instanța de judecată.

Instanța de judecată nu este obligată legal să răspundă oricărui argument de fapt și de drept invocat de parte, ci să analizeze chestiunea litigioasă, sens în care poate să analizeze global argumentele respective, printr-un raționament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esențial - ceea ce face de prisos analiza restului argumentelor menționate în cererea părții în sprijinul aceluiași motiv, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmație a unei părți nu deschide calea recursului, pentru nemotivare.

Simplul fapt că acele considerente expuse de prima instanță nu concordă modului în care apreciază partea recurentă că trebuia motivată hotărârea judecătorească în acest proces nu determină incidența motivului de casare în discuție, după cum acesta nu trebuie confundat nici cu motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin intermediul căruia se poate critica aplicarea de către prima instanță a dreptului material.

Altfel spus, art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. implică o nelegalitate a hotărârii recurate fie prin prisma faptului că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fie că acele motive sunt contradictorii sau străine de natura cauzei.

Lecturând hotărârea recurată, Înalta Curte constată expunerea raționamentului logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată; în plus, din considerentele dezvoltate de prima instanță nu rezultă a cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei.

Pe cale de consecință, pretinsa deficiență în motivare imputată de partea recurentă sentinței recurate prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu poate fi reținută ca fiind fondată.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că soluția primei instanțe de respingere a acțiunii este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 8 din Ordinul MLPAT nr. 417/2002 pentru aprobarea Regulamentului privind obținerea certificatelor internaționale de conducător de ambarcațiune de agrement:

"(1) Brevetele de căpitan și secund de cuter de croazieră, certificatele de capacitate pentru timonier de cuter de croazieră, certificatele de capacitate pentru conducător de șalupă pentru agrement maritim, fluvial și de ape interioare navigabile și certificatele de capacitate pentru conducător de ambarcațiune cu motor pentru agrement fluvial și de ape interioare navigabile, precum și certificatele de capacitate pentru conducător de ambarcațiune cu vele pentru agrement maritim, eliberate înaintea intrării în vigoare a prezentului ordin, își păstrează valabilitatea până la data de 31 decembrie 2003, urmând ca până la această dată să fie preschimbate cu certificatele internaționale de conducător de ambarcațiune de agrement, al căror model este aprobat prin prezentul ordin.

(2) Posesorii documentelor menționate la alin. (1) pot obține din oficiu certificatele corespunzătoare, cu condiția să facă dovada că îndeplinesc condițiile prevăzute în prezentul ordin."

Astfel, potrivit dispozițiilor alin. (2) despre care susține recurentul că nu au fost avute în vedere, obținerea din oficiu a noului certificat se putea realiza doar până la expirarea termenului de 31 decembrie 2003.

Totodată, potrivit art. 4 pct. 4.5. și pct. 4.6 din Anexa 1 la acest Regulament:

"4.5. Perioada de valabilitate a unui certificat internațional de conducător de ambarcațiune de agrement este de 5 ani și se prelungește din 5 în 5 ani, la cererea titularului, cu condiția îndeplinirii prevederilor prezentului regulament.

4.6. Deținătorii certificatelor internaționale de conducător de ambarcațiune de agrement care nu și-au prelungit valabilitatea certificatelor internaționale de conducător de ambarcațiune de agrement în perioada menționată la pct. 4.5 trebuie să facă dovada competenței lor profesionale prin examen."

Prin urmare, chiar dacă s-ar fi solicitat preschimbarea certificatului până la data de 31 decembrie 2003, noul certificat internațional de conducător de ambarcațiune de agrement urma să fie valabil pentru o perioadă de 5 ani, iar în cazul în care nu se proceda la prelungirea valabilității titularul era obligat să facă dovada competenței sale profesionale prin examen.

Potrivit Ordinului nr. 534 din 26 iunie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind criteriile minime de pregătire și perfecționare, precum și condițiile de obținere a certificatelor internaționale de conducător de ambarcațiune de agrement, care a abrogat Ordinul anterior, recurentul trebuia să solicite preschimbarea vechiului certificat în certificat internațional de conducător de ambarcațiune de agrement clasa D, termenul limită fiind 31.12.2008, conform art. 4 alin. (4) din Regulamentul aprobat prin OMT 534/2007. ("(4) Certificatele internaționale de conducător de ambarcațiune de agrement clasa B pentru ape interioare, emise până la data intrării în vigoare a prezentului ordin, se vor preschimba până la data de 31 decembrie 2008 în certificate internaționale de conducător de ambarcațiune de agrement clasa D.")

Potrivit art. 7 din Ordinul nr. 527/2016 din 29 iunie 2016 pentru aprobarea Regulamentului privind cerințele minime de pregătire, precum și condițiile de obținere a certificatelor internaționale de conducător de ambarcațiune de agrement, "certificatele internaționale de conducător de ambarcațiune de agrement, indiferent de clasa acestuia, emise anterior intrării în vigoare a prezentului ordin se vor preschimba cu prezentarea certificatelor, eliberate conform prevederilor art. 3 alin. (2) lit. b)."

Recurentul nu posedă un certificat internațional de conducător de ambarcațiune de agrement care să fie încadrat într-o clasă, întrucât nu a respectat niciunul dintre termenele anterioare de preschimbare, astfel că are posibilitatea de a obține un nou document în condițiile reglementate de cadrul legal aplicabil în momentul solicitării, respectiv conform prevederilor art. 3 alin. (2) din Regulamentul privind cerințele minime de pregătire, precum și condițiile de obținere a certificatelor internaționale de conducător de ambarcațiune de agrement aprobat prin OMT nr. 527/2016, pentru obținerea prin examen a unui certificat internațional de conducător de ambarcațiune de agrement.

În ceea ce privește susținerile recurentului referitoare la faptul că cele trei ordine de ministru nu respectă prevederile Legii nr. 24/2000, instanța de control judiciar reține că acestea nu se regăsesc în cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, acestea nu pot fi examinate cu ocazia soluționării recursului, întrucât nu au făcut obiectul analizei primei instanțe, ci au fost invocate direct în calea de atac a recursului.

Or, în stadiul procesual al recursului nu pot fi invocate motive noi, care nu au fost supuse dezbaterilor în fața instanței de fond, neputând face astfel obiectul căii de atac formulate, față de dispozițiile art. 478 raportat la art. 494 din C. proc. civ.

În condițiile în care în fața primei instanțe reclamantul nu a invocat aceste argumente în susținerea nelegalității actelor contestate, nu le poate invoca direct în fața instanței de control judiciar, astfel că nu pot fi examinate cu ocazia soluționării prezentului recurs.

Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 169/2022 din 21 decembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 169/2022 din 21 decembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 14 decembrie 2023.