ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5856/2023

Ședința publică din data de 7 decembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată, la data de 24.05.2022, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., constatarea calității pârâtului de colaborator al Securității.

Prin sentința civilă nr. 1809 din 21 octombrie 2022, Curtea a admis acțiunea și a constatat calitatea de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârât.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul A. a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și, pe fond, respingerea cererii introductive de instanță având ca obiect constatarea calității sale de colaborator al Securității.

A susținut recurentul că întreg probatoriul administrat s-a bazat pe un singur înscris, așa-zisa declarație ce i-a fost luată în timpul satisfacerii stagiului militar, instanța de fond apreciind, fără temei, că ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008.

Instanța de fond a ignorat apărările sale prin care a arătat că nu există nicio dovadă că ar fi fost recrutat, declarația respectivă fiind luată în timpul satisfacerii stagiului militar, pe bază de presiuni și amenințări din partea organelor de cercetare de la acea vreme, el fiind orfan de tată și neavând discernământ pentru a conștientiza ce înseamnă o "colaborare" cu Securitatea și nici reprezentarea exactă a potențialelor fapte ce ar aduce atingere drepturilor și libertăților altor persoane.

Dosarul în care a fost cercetat, în principal, un alt camarad de armată ca fiind colaborator al Securității și despre care există date furnizate de intimatul-reclamant a fost clasat de foarte mult timp, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar pe care instanța le-a analizat superficial.

Nu există nicio dovadă din care să rezultă care ar fi fost persoanele afectate de declarația care i-a fost luată de organele de cercetare de la acea vreme și nici care ar fi fost drepturile ori libertățile despre care se pretinde de reclamant că ar fi fost încălcate privind persoanele respective.

A mai arătat recurentul, referindu-se la definiția noțiunii de "colaborator al Securității", că instanța de fond ar fi trebuit să constate dacă a fost o persoană care să fi furnizat informații într-una dintre formele arătate de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 iar prin informațiile respective să fi fost denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Numai îndeplinirea cumulativă a acestor condiții poate atrage stabilirea calității de colaborator al Securității.

În jurisprudența Curții Constituționale s-a subliniat faptul că, într-o acțiune în constatare promovată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, pârâtul nu trebuie să-și demonstreze nevinovăția, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul pe baza căruia să se pronunțe.

Astfel, constatarea calității de colaborator al Securității trebuie să aibă ca temei rezultatul unei analize minuțioase din partea instanței asupra întregului material depus de CNSAS, neputându-se stabili vinovăția de colaborator al Securității doar pe baza relatărilor efectuate de lucrătorii Securității și, respectiv, pe baza unui singur înscris, cum este în cauza de față.

Relatările consemnate de lucrătorii Securității nu au o valoare probantă prestabilită, deci instanța a pronunțat o hotărâre exclusiv în baza acestora, fără să fi analizat întregul material probator administrat în cauză și fără să fi uzat de toate mijloacele procedurale pentru stabilirea adevărului.

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, în raport cu dispozițiile legale incidente, cu argumentele prezentate de recurentul-pârât și cu apărările intimatului-reclamant, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.

Analizând sentința atacată prin raportare la motivul de casare invocat de recurentul-pârât A., astfel cum este reglementat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nici acest motiv de nelegalitate nu este incident în cauză.

Contrar criticilor recurentului, care a reiterat, în mare, aceleași argumente din curprinsul întâmpinării formulate la fond, în aprecierea Înaltei Curți, prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, respectiv art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Conform articolului menționat, colaborator al Securității este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Astfel, în ceea ce privește prima condiție prevăzută de art. 2 lit. b) din actul normativ menționat, respectiv ca informațiile furnizate Securității să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, aceasta este îndeplinită având în vedere conținutul declarației olografe avută în vedere de instanța de fond.

Din conținutul acestei declarații rezultă că informațiile furnizate au vizat îngrădirea fost denunțate activități potrivnice regimului totalitar comunist ce au vizat îngrădirea dreptului la viața privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, ratificat de România în anul 1974 și a dreptului la libertatea gândirii, a conștiinței și religiei, prevăzut de art. 30 din Constituția României din 1965 și art. 18 din același Pact.

Referitor la argumentele recurentului că nu au mai existat alte documente din care să rezulte aspectul colaborării sale cu Securitatea, constată Înalta Curte că normele incidente nu prevăd un număr de declarații/note informative sau alte documente care să fi fost furnizate și care să conducă la îngrădirea/încălcarea drepturilor fundamentale ale omului, fiind suficient, per a contrario, ca o singură declarație să se încadreze în textul legal.

Astfel, este relevantă declarația menționată anterior (depusă la dosar fond) referitoare la apartenența unor soldați la un cult religios, la relațiile acestora cu cetățeni străini, comentarii cu privire la nivelul de trai și conducerea țării și la intenția de a părăsi țara.

De altfel, în contextul faptic din perioada respectivă, nu se poate susține că recurentul nu ar fi realizat că, odată ce furniza astfel de informații, asupra celor la care se referea în delațiunile sale urma, cel mai probabil, să se desfășoare o acțiune de investigare din partea Securității ori o înăsprire a formelor de supraveghere, dacă persoanele în cauză erau deja urmărite. Deci, acțiunile sale au vizat, în mod clar, îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viață privată și la libertatea conștiinței și religiei, fiind suficient ca denunțul respectiv să creeze o stare de pericol pentru persoanele respective.

Prin urmare, Înalta Curte consideră că standardul impus de legiuitor pentru constatarea calității de colaborator al Securității a fost îndeplinit, astfel că soluția primei instanțe, de constatare a calității recurentului-pârât de colaborator al Securității, este în conformitate cu cerințele impuse de O.U.G. nr. 24/2008.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinței nr. 1809 din 21 octombrie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 decembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.