ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5855/2023

Ședința publică din data de 7 decembrie 2023

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 20.08.2021, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, desființarea Rezoluției de clasare nr. 2185/A/14.07.2021 emise de Inspecția Judiciară-Direcția de inspecție pentru procurori în lucrarea nr. 21-2134 și a Rezoluției din 11.08.2021 emise de Inspectorul-șef al Inspecției Judiciare în lucrarea nr. C21-1286 și trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.

1.2. Prin sentința civilă nr. 332 din 22 februarie 2022, Curtea a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat recurs, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și admiterea contestației, astfel cum a fost formulată.

După ce a prezentat situația de fapt, a susținut recurentul-reclamant că instanța a interpretat și aplicat greșit art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru că faptele cu privire la care nu s-a dispus începerea cercetării disciplinare întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare.

Textul legal nu distinge cu privire la natura informațiilor cu privire la care există obligația de păstrare a confidențialității, neputându-se susține cu temei că obligația de păstrare a confidențialității vizează doar informațiile certe, ci se referă la respectarea confidențialității în ansamblu, respectiv orice informație, indiciu sau etapă dintr-o lucrare de urmărire penală.

Ceea ce a făcut procurorul prin acordarea interviului nu este altceva decât devansarea momentului comunicării rezultatului final al anchetei penale și inducerea în eroare a opiniei publice prin lansarea unor ipoteze neverificate de probe.

A accepta motivarea Inspecției Judiciare și a instanței de fond înseamnă a fi de acord că procurorul anchetator poate încălca obligația de a respecta caracterul nepublic al urmăririi penale, dacă acesta spune neadevăruri în legătură cu propria anchetă penală. Obligația impusă de lege subzistă indiferent de realitatea/caracterul cert al informațiilor divulgate.

Instanța de fond și inspectorul judiciar au reținut greșit că noțiunea de "fraudă" trebuie înțeleasă prin prisma unui rezultat cert al numărării voturilor în cadrul investigațiilor. Noțiunea de "fraudă" se fundamentează tocmai pe afirmațiile procurorului A..

În privința afirmațiilor procurorului se impune precizarea că sesizarea s-a bazat doar pe promo-ul interviului, acesta nemaifiind difuzat. La pct. 4 din Rezoluția nr. 2185/A/14.07.2021, s-a reținut că în cadrul verificărilor prealabile s-a stabilit că interviul în integralitatea lui nu a mai fost difuzat, promo-ul rămânând postat pe site-ul postului de televiziune B..

În condițiile în care, la data acordării interviului, activitatea de renumărare a voturilor era în desfășurare, obligația de păstrare a confidențialității implică rezultatele parțiale ale anumitor procedee probatorii.

Există o legătură indisolubilă între abaterea prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004 și abatarea prevăzută de art. 99 lit. j) din același act normativ, atât timp cât procurorul s-a referit la concluziile unor procedee probatorii nefinalizate și în raport de limitele art. 285 C. proc. pen.

Întrucât aceste procedee probatorii nu au fost finalizate, afirmațiile procurorului privind condițiile de intrare într-o anumită încăpere, procedura de votare și existența unor fraude reprezintă o încălcare a obligației de păstrare a confidențialității.

În cauză, nu este vorba de anticiparea unor neconcordanțe între rezultatul votului real și rezultatul consemnat în documentele oficiale, deoarece procurorul a folosit în mod neechivoc cuvântul fraudă, ceea ce arată că acesta avea cunoștință de existența unor aspecte concrete, deja probate sau aflate în curs de dovedire.

Totodată, prin afirmațiile făcute în cadrul interviului, procurorul a conferit o valoarea probantă crescută depoziției persoanei vătămate, afirmând că "aceste suspiciuni au întărit plângerea părții vătămate", ceea ce este de natură a afecta și imparțialitatea sa. Expunerea incompletă, în sesizare, a afirmațiilor procurorului nu schimbă natură informațiilor prezentate în urma verificărilor efectuate de Inspecția Judiciară, raționamentul care stă la baza soluției de clasare, motivat numai sub acest aspect, fiind netemeinic, nesusținut.

A mai susținut recurentul că, încălcând dispozițiile art. 285 alin. (2) C. proc. pen., procurorul a prezentat informații nepublice dintr-un dosar pe care îl instrumenta, depășind cadrul legal privind comunicarea publică.

Conform art. 62 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "Procurorii trebuie să respecte drepturile și libertățile fundamentale, prezumția de nevinovăție, dreptul la un proces echitabil, principiul egalității de arme, independența instanțelor și forța executorie a hotărârilor judecătorești definitive. În comunicarea publică, parchetele trebuie să respecte prezumția de nevinovăție, caracterul nepublic al urmăririi penale și dreptul nediscriminatoriu la informare".

În considerentele Deciziei nr. 611 din 3 octombrie 2017, Curtea Constituțională a reținut că dosarul de urmărire penală cade sub incidența dispozițiilor art. 285 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit cărora procedura în cursul urmăririi penale este nepublică.

Caracterul nepublic al informațiilor conținute într-un dosar de urmărire penală este confirmat de prevederile art. 12 alin. (1) lit. e) și f) din Legea nr. 544/2001, cu modificările și completările ulterioare.

În consecință, persoanele și autoritățile publice care dețin astfel de informații răspund pentru protejarea acestora, sunt ținute să respecte cadrul legislativ în vigoare, care le impune măsuri de protecție a informațiilor aparținând categoriilor menționate, furnizarea de informații în alt cadru decât cel legal fiind de natură a prejudicia înfăptuirea justiției și drepturile persoanelor implicate în orice modalitate într-o procedură penală, precum și de a pune în discuție imparțialitatea cu care se derulează anchetele penale.

Dosarul privind alegerile locale din Sectorul 1 București se afla în faza urmăririi penale in rem, etapă în care, conform art. 28 alin. (1) din Ghidul de bune practici privind relația sistemului judiciar cu mass-media, puteau fi comunicate informații despre începerea urmăriri penale cu privire la faptă și măsurile dispuse în cauză pentru identificarea făptuitorului sau strângerea probelor, cu excepția situației în care prin transmiterea acestor informații s-ar periclita rezultatul anchetei, informații ce puteau fi comunicate doar prin intermediul Biroului de informare și relații publice.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A apreciat intimata că nu se poate reține legătura indisolubilă între abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004 și art. 99 lit. j) din aceeași lege, atât timp cât acestea sunt reglementate distinct.

A precizat că secția disciplinară pentru procurori a admis acțiunea exercitată de Inspecția Judiciară împotriva pârâtului A., fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza I din Legea nr. 303/2004, în dosarul nr. x/2022, acțiune disciplinară care, în prezent, este în stadiul procesual al recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. x/2023, procedura de filtru.

A susținut, în esență, că nu s-a putut identifica vreo conduită imputabilă magistratului din perspectiva art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004, iar soluția de clasare este legală și temeinică, raportat la documentația aflată la dosarul cauzei.

De asemenea, raportat la alin. (5) al art. 45

1

din Legea nr. 317/2004 și la art. 1 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, controlul de legalitate al rezoluțiilor emise de inspectorul judiciar va fi unul specific (dacă rezoluțiile sunt clare și complete) și general (dacă au vicii externe sau interne de neregularitate comune, verificabile conform Legii contenciosului administrativ).

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Contrar criticilor recurentului-reclamant, care a reiterat, în mare, aceleași argumente din cuprinsul acțiunii, în aprecierea Înaltei Curți prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente.

Abaterea prevăzută de art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004, constă în "nerespectarea secretului deliberării sau a confidențialității lucrărilor care au acest caracter, precum și a altor informații de aceeași natură de care a luat cunoștință în exercitarea funcției, cu excepția celor de interes public, în condițiile legii, dacă fapta nu constituie infracțiunea".

Reglementarea acestei abateri disciplinare este în strânsă legătură cu dispozițiile art. 4 alin. (1) din aceeași lege, potrivit cărora "Judecătorii și procurorii sunt obligați ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremația legii, să respecte drepturile și libertățile persoanelor, precum și egalitatea lor în fața legii și să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanților la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să respecte Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor și să participe la formarea profesională continuă."

Conform art. 15 alin. (1) din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 328 din 24 august 2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, la care fac trimitere dispozițiile legale citate, "Judecătorii și procurorii au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate".

De asemenea, art. 98 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 prevede că procurorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum și pentru faptele care afectează prestigiul justiției.

Din lecturarea acestor prevederi, rezultă că abaterea disciplinară în discuție reprezintă o aplicație a acestora, constituind o încălcare a obligației de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate.

Încălcarea acestei obligații se realizează prin aducerea la cunoștința persoanelor care nu sunt îndreptățite sau la cunoștința publicului a datelor sau informațiilor din cuprinsul lucrărilor confidențiale, cu consecința deteriorării încrederii și respectului opiniei publice față de funcția de magistrat, având ca rezultat afectarea imaginii și prestigiului justiției în ansamblul său.

Reține Înalta Curte că obiectul juridic al acestei abateri îl constituie relațiile sociale protejate prin normele juridice referitoare la realizarea activității de justiție, în special la păstrarea secretului deliberării, la respectarea confidențialității lucrărilor care au acces acest caracter, precum și la respectarea caracterului secret sau confidențial al altor informații de care magistratul a luat cunoștință în exercitarea funcției.

Încălcarea dispozițiilor privind respectarea confidențialității poate atrage răspunderea disciplinară a magistraților numai în condițiile determinate de dispozițiile legale citate pentru angajarea răspunderii disciplinare iar, pentru a se stabili dacă o faptă poate fi calificată ca abatere disciplinară, se impune a se verifica dacă întrunește elementele constitutive ale acesteia și anume: obiectul, latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă.

Însă, recurentul-reclamant a apreciat în mod greșit că fapta reținută în sarcina procurorului în cauză este de natură a atrage răspunderea sa disciplinară, pentru abaterea disciplinară prevăzută de aceste dispoziții legale.

Latura obiectivă a acestei abateri disciplinare constă într-o acțiune neconformă cu îndatoririle profesionale, respectiv nerespectarea de către procuror a confidențialității lucrărilor care au acest caracter. Sub aspectul elementului material al laturii obiective, este necesar să se constate, pe de o parte, existența unor informații de care magistratul a luat cunoștință în exercitarea funcției și, pe de altă parte, nerespectarea caracterului secret sau confidențial al acestor informații.

Nu sunt fondate alegațiile recurentului în sensul că textul legal nu ar distinge cu privire la natura informațiilor și că s-ar fi prezentat informații nepublice dintr-un dosar în curs, depășindu-se cadrul legal privind comunicare publică.

Afirmațiile magistratului din cursul interviului la care face trimitere recurentul-reclamant nu întrunesc aceste condiții, neputându-se reține nerespectarea confidențialității unor informații care nu sunt confidențiale.

Astfel, Înalta Curte validează considerentele instanței de fond, în sensul că elementul material al laturii obiective a acestei abateri disciplinare nu a fost identificat, respectiv că procurorul de caz ar fi divulgat unele informații care nu sunt destinate publicității din dosarul penal, afirmațiile magistratului referitoare la existența unei fraude nefiind fundamentate în raport de un rezultat cert al numărării voturilor în cadrul investigației.

De asemenea, nu pot fi reținute nici aprecierile recurentului că ar exista o legătură indisolubilă cu abaterea prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, neavând nicio relevanță în analiza din prezentul dosar.

De altfel, după cum a evidențiat și intimata-pârâtă prin întâmpinare, secția disciplinară pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a admis acțiunea exercitată de Inspecția Judiciară împotriva procurorului A. pentru abaterea prevăzută de lit. m) a art. 99 din legea menționată, acțiune care face obiectul dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Un alt aspect demn de reținut referitor la finalitatea demersului judiciar al recurentului-reclamant, în raport cu circumstanțele cauzei, privește faptul că, după demararea acțiunii disciplinare împotriva procurorului A., acesta a demisionat, secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii hotărând, în ședința din 24 mai 2022, înaintarea către Președintele României a propunerii privind eliberarea din funcția de procuror, prin demisie, începând cu data de 01.06.2022. Astfel, au devenit aplicabile dispozițiile art. 52

1

alin. (2) din Legea nr. 317/2004, în vigoare în perioada de referință, conform cărora sancțiunea disciplinară nu se mai execută.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, criticile recurentului-pârât neputând duce la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței nr. 332 din 22 februarie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 decembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.