ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5800/2022

Ședința publică din data de 6 decembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamantul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară a formulat contestație împotriva Rezoluției nr. 2044/B din data de 2.06.2021 a inspectorului judiciar din cadrul Inspecției Judiciare - Direcția de inspecție pentru procurori (comunicată la data de 5.08.2021), solicitând instanței să dispună următoarele:

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 145/2022 pronunțată în data de 1 februarie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a dispus respingerea acțiunii formulate de reclamantul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca nefondată.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 145/2022 din data de 1 februarie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, încadrând în drept criticile sale în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și admiterea contestației, astfel cum a fost formulată.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamant, a formulat întâmpinare intimata -pârâtă Inspecția Judiciară, solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, ca fiind legală și temeinică.

Procedura de soluționare a recursului

În această etapă procesuală s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471' și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 05.07.2022, a fost fixat primul termen pentru judecarea recursului la data de 06.12.2022, în ședință publică, cu citarea părților, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecății.

Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și în raport cu motivele de casare invocate, cu apărările din cuprinsul întâmpinării și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele expuse în continuare:

Recursul declarat de recurentul-reclamant a fost încadrat în dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare și interpretare a normelor de drept material de către prima instanță.

Se invocă nelegalitatea soluției de respingere a acțiunii și de menținere ca legală a Rezoluției nr. 2044/B din data de 2.06.2021 emisă de autoritatea pârâtă prin care a fost respinsă sesizarea privind săvârșirea de către procurorul din cadrul Parchetului de lângă ÎCCJ - serviciul judiciar civil a abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. f) și g) din Legea nr. 303/2004.

În cadrul recursului se invocă în principal trei aspecte de nelegalitate.

Primul vizează pe fond faptele pentru care recurentul-reclamant a formulat sesizarea disciplinară împotriva procurorului A. fapte care în opinia recursului reprezintă abatere disciplinară pentru nerespectarea dispozițiilor art. 64 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, respectiv a normelor care prevăd că dispozițiile procurorului ierarhic superior, date în scris și în conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru procurorii din subordine. Iar în cauză elementele indicate de către procurorul ierarhic superior pentru stabilirea obiectivului - domeniului recursului în interesul legii se încadrează în noțiunea de repartizare a unei lucrări, în materia atribuțiilor privind recursul în interesul legii.

Refuzul unui procuror cu funcție de execuție de a îndeplini o dispoziție scrisă, dată în conformitate cu legea, nu poate fi calificat ca o divergență de opinie. Așa cum rezultă din actele dosarului, în speță nu a avut loc un dialog profesional, ci a fost exprimat un refuz, din 29.10.2020 până la 02.02.2021, lipsit de o bază științifică sustenabilă, de a efectua o lucrare repartizată de conducerea PICCJ. In sens larg, se poate vorbi despre încălcarea principiului subordonării ierarhice.

Al doilea aspect de nelegalitate invocat este faptul că sentința atacată conține elemente contradictorii întrucât deși prima instanță a reținut că nu are atribuția de a analiza temeinicia raționamentului procurorului cercetat, aceasta (la fila x s.civ., paragraful 2) a apreciat că nu i se poate reproșa procurorului vizat că, în perioada 29.10.2020 -02.02.2021, nu a întreprins niciuna dintre activitățile dispuse prin rezoluția scrisă a procurorului ierarhic superior. Practic, instanța de fond a justificat refuzul procurorului prin elemente subiective, ceea ce este contrar legii.

Al treilea aspect de nelegalitate privește faptul că în mod greșit a fost menținută ca legală rezoluția din 2.06.2021, faptele imputate procurorului îndeplinind condițiile abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit,f și g din Legea nr. 303/2004, la data săvârșirii lor, respectiv 2.02.2021.

Se arată faptul că în mod nelegal inspectorul judiciar a valorificat împrejurări ulterioare comunicării abaterilor disciplinare sesizate și a constatat că procurorul cercetat s-a conformat dispoziției procurorului șef al secției judiciare.

Se susține nelegalitatea sentinței atacate și se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea în sensul admiterii acțiunii și anulării rezoluției contestate.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Curtea analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate invocate îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

În opinia instanței de recurs, soluția de respingere a acțiunii recurentului-pârât împotriva Rezoluției din data de 2.06.2021 este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 304/2004 rep. Și a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 incidente în aprecierea legalității respingerii sesizării disciplinare pe motivul neîndeplinirii condițiilor existenței abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. f) și g) din Legea nr. 303/2004, aspectele de nelegalitate invocate neputând fi reținute.

În mod corect prima instanță a apreciat ca legală rezoluția contestată, nefiind întrunite condițiile pentru exercitarea acțiunii disciplinare pentru săvârșirea de către procuror a abaterii disciplinare prevăzute de art. 64 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 rep. În sensul existenței unui refuz nejustificat a procurorului de a respecta dispozițiile procurorului ierarhic superior date în scris și în conformitate cu legea.

Prima instanță a verificat legalitatea rezoluției contestate cu respectarea dispozițiilor art. 45

5

) din Legea 317/2004, raportat la specificul sesizării.

În mod just s-a reținut că abaterile menționate în sesizarea formulată de partea reclamantă, și care au făcut obiectul verificărilor prealabile de către inspectorul judiciar, nu se referă la activitatea de urmărire penală sau judiciară penală/civilă a procurorului vizat în raporturi care țin de activitatea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în cauze judiciare penale sau civile în condiții de contradictorialitate vizând părți litigante, ci la activitatea procurorului în cadrul Biroului recursuri civile în interesul legii, o activitate care prin natura sa poate fi definită ca preponderent de documentare și de analiză a practicii judiciare și de formulare a unor opinii științifice pe o problemă de drept dată, în vederea declanșării procedurii de unificare a practicii judiciare prin intermediul promovării recursurilor în interesul legii. In acest context, procurorului vizat i se reproșează un refuz nejustificat de a îndeplini îndatoriri de serviciu și nerespectarea dispozițiilor procurorului ierarhic superior. Cu alte cuvinte, elementul-cheie în jurul căruia gravitează raportul litigios este acela dacă procurorul a emis sau nu un "refuz nejustificat" de îndeplinire a sarcinilor de serviciu.

Astfel a fost subliniat, că Inspecția Judiciară și prima instanță în verificarea legalității rezoluției contestate nu ar putea exprima opinii juridice referitoare la corectitudinea juridica, științifică a opiniilor procurorului vizat în sesizare, cu privire la problema de drept ce a făcut obiectul lucrărilor prealabile ale Parchetului în vederea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu un recurs în interesul legii referitor la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr. 45/2007, cu modificările ulterioare, pentru cuantificarea diurnei de care beneficiază judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți, care sunt delegați sau detașați în altă localitate decât cea de domiciliu. Analiza instanței, simetric analizei Inspecției Judiciare, se limitează la aceea dacă în speță procurorul vizat a exprimat un refuz și dacă acesta a fost sau nu motivat în mod rezonabil (obiectiv) de către procuror.

Nu revine instanței a analiza corectitudinea (temeinicia) raționamentului științific al procurorului, ci a analiza dacă procurorul a exprimat un raționament atunci când lucrarea ce i-a fost încredințată a suferit întârzieri și dacă acesta se traduce într-o justificare obiectivă a unui refuz.

Imposibilitatea instanței de analiză a temeiniciei raționamentului procurorului este dată de imposibilitatea instanței de contencios administrativ de a interfera în activitatea profesională a procurorului, "imposibilitate" de sorginte constituțională: potrivit art. 132 alin. (1) din Constituție, procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției. Instanța nu își propune să facă o analiză exhaustivă a principiului subordonării ierarhice, dar trebuie să amintească faptul că dispozițiile art. 64 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată, prevăd: în soluțiile dispuse, procurorul este independent, în condițiile legii; procurorul poate contesta la Consiliul Superior al Magistraturii, în cadrul procedurii de verificare a conduitei judecătorilor și procurorilor, intervenția procurorului ierarhic superior, în orice formă, în efectuarea urmăririi penale sau în adoptarea soluției.

În cauză nu poate fi reținut aspectul de nelegalitate privind existența unor susțineri contradictorii ale primei instanțe.

S-au aplicat corect dispozițiile art. 1,8 și 18 din Legea nr. 554/2004 privind limitele contractului de legalitate a instanței de contencios administrativ și jurisprudența consolidată a instanței supreme în sensul că instanța nu poate verifica elementele subiective ale pretinsului refuz nejustificat al procurorului de a îndeplini dispoziția având ca obiect procedura extinderii domeniului de recurs în interesul legii.

Aspectele de nelegalitate privind valorificarea de către inspectorul de caz a unor împrejurări ulterioare comiterii abaterii disciplinare- respectiv data de 2.02.2021, când procurorul cercetat a dat explicații scrise asupra motivelor pentru care a lăsat cauza în nelucrare.

Aspectul conformării procurorului este într-adevăr ulterior sesizării formulate la Inspecția Judiciară, dar analiza conduitei magistratului în cursul întregii proceduri de cercetare derulată de Inspecția Judiciară face parte din exigențele unei proceduri echitabile în sensul art. 6 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale. În cadrul acestei proceduri trebuie avute în vedere toate elementele factuale ale cauzei, iar nu doar pe acelea relevate de partea care a formulat sesizarea.

Astfel, nu se poate sugera existența unei "contrarietăți" între rezoluția atacata și rezoluția Inspecției Judiciare prin care s-a dispus începerea cercetării disciplinare față de procurorul vizat, sub aspectul abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. f) și g) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată și modificată, în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (5) din Legea 317/2004. Cele două acte administrative au individualitatea lor, fiind emise în etape diferite, prima rezoluție - urmare verificărilor prealabile și a considerării, urmare unei analize preliminare, că pot exista indicii ale abaterilor disciplinare, iar cea de a doua rezoluție, contestată în litigiul de față, - urmare efectuării cercetării disciplinare, administrării de probe și audierii magistratului vizat, cu respectarea dreptului la apărare.

Prin urmare, chiar pornită fiind cercetarea disciplinară nimic nu împiedică inspectorul judiciar ca, urmare administrării probelor și audierii magistratului vizat, să ajungă la concluzia respingerii sesizării petentului. însuși legiuitorul a prevăzut în mod distinct condițiile în care se dispune începerea cercetării disciplinare și soluțiile care pot fi dispuse în urma acesteia conform prevederilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 317/2004.

Existența unor indicii nu înseamnă în mod automat și că se confirmă îndeplinirea atât a elementului material al faptei/faptelor disciplinare și a laturii subiective ori a gravității acesteia/acestora, respectivele elemente urmând a fi stabilite în cursul cercetării.

Astfel, în mod just a reținut prima instanță că rezoluția atacată a fost emisă în temeiul și cu respectarea dispozițiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, dispoziții care prevăd posibilitatea respingerii sesizării în cazul în care inspectorul judiciar constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii disciplinare.

Față de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală soluția pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 145/2022 din 1 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 decembrie 2022.