ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3477/2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Circumstanțele cauzei.Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată la data de 18.01.2022, pe rolul Curții de Apel Secția a VIII-a de Contencios Administrativ și Fiscal, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a solicitat admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nr. C21-2038 din 03.01.2022, și a rezoluției de clasare nr. 21-3895 din 02 decembrie 2021 a Direcției de inspecție pentru procurori, precum și trimiterea dosarului la Inspecția Judiciară, pentru completarea verificărilor cu privire la aspectele sesizate.

2.Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 1349 din 9 august 2022, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul, A, în contradictoriu cu pârâta, Inspecția Judiciară, a desființat rezoluția Inspectorului-șef nr. C21-2038 din 03.01.2022 și rezoluția de clasare nr.21-3895 din 02.12.2021 și a trimis dosarul pentru completarea verificărilor.

3.Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinței civile nr. 1349 pronunțate la data de 9 august 2022 de Curtea de Apel București - Secția a Vlll-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. X/2/2022 a declarat recurs pârâta Inspecția Judiciară solicitând admiterea recursului astfel cum acesta a fost formulat, casarea sentinței civile recurate, rejudecarea pe fond, în sensul respingerii în integralitate a contestației formulate de intimatul-reclamant.

Apreciază că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În considerarea acestui motiv de recurs, învederează recurenta-pârâtă faptul că în mod nelegal instanța de fond a apreciat că „rezoluția de clasare a sesizării disciplinare este nelegală și motivată necorespunzător, verificările prealabile efectuate având caracter incomplet", iar „viciile rezoluției de clasare se repercutează și asupra rezoluției de soluționare a plângerii".

Astfel, controlul exercitat de Inspecția Judiciară în materia răspunderii disciplinare a magistraților și, implicit, cel al instanței de contencios administrativ asupra actului autorității administrative menționate nu pot pune în discuție soluțiile dispuse de procurori, aceasta putând face doar obiectul căilor de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale.

Susține recurenta-pârâtă că nu trebuie confundate atribuțiile ce incumbă Inspecției Judiciare în materie disciplinară în referire la magistrați cu desfășurarea controlului judiciar asupra actelor emise în cursul procesului civil. Altfel spus, recurenta-pârâtă nu are, potrivit normelor juridice în vigoare, vreo atribuție de exercitare a unui control referitor la modul de purtare a unui proces, ci competența limitată se exercitată sub aspectul abaterilor disciplinare expres și limitativ indicate la art. 99 din Legea nr. 303/2004 republicată, nerevenindu-i în principiu să aprecieze asupra legalității procedurii desfășurate de procuror sau a soluției dispuse de acesta.

Susține recurenta-pârâtă că în acest context, față de cererea de chemare în judecată și sesizarea formulată în procedura administrativă de reclamant, instanța a pornit de la o premisă eronată, anume aceea că ar fi revenit Inspecției Judiciare competența de efectuare a unui control detaliat de legalitate asupra modului în care se desfășoară procedura cercetărilor penale, fapt ce se poate constata din argumentarea sentinței atacate, instanța considerând că Inspecția Judiciară trebuia să efectueze cercetări amănunțite referitoare la dosarul penal nr. X/P/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria X.

În opinia recurentei-reclamante, Legea nr. 303/2004 republicată raportată la Legea nr.317/2004 republicată, nu conferă Inspecției Judiciare o atribuție similară aceleia deținute de o instanță de control judiciar, anume de a verifica legalitatea și temeinicia activității judiciare, prin analiza modului în care a fost aplicat și interpretat dreptul procesual și dreptul substanțial în desfășurarea în concret a activității de urmărire penală.

Consideră recurenta-pârâtă că nu constituie o cauză de anulare a actelor litigioase modalitatea în care inspectorul judiciar a desfășurat activitatea de verificare a sesizărilor. În acest sens, se observă că a fost analizat materialul documentar disponibil, raportându-se la conținutul petiției formulate de reclamant, la relațiile transmise de unitatea de parchet, nerezultând necesitatea procedurală ca activitatea de verificare să fi fost efectuată și prin deplasare la sediul parchetului sau prin obținerea altor informații, toate aspectele relevante cauzei din perspectiva răspunderii disciplinare imputate de petent putând fi percepute prin analiza înscrisurilor comunicate.

În concluzie, conchide recurenta-pârâtă că instanța de fond a impus Inspecției Judiciare efectuarea unor demersuri ce depășesc cadrul normativ înăuntrul căruia își desfășoară activitatea inspectorii judiciari, iar recurenta-pârâtă și-a îndeplinit obligația legală de a examina aspectele invocate și de a soluționa sesizarea formulată de reclamant.

4.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele :

Prin sesizarea înregistrată la Inspecția Judiciară - Direcția de Inspecție Judiciară pentru Procurori sub nr. 21-3895/02.11.2021 intimatul-reclamant și-a manifestat nemulțumirea față de modul de soluționare a dosarului nr. X/P/2021, arătând că în cursul instrumentării acestuia, procurorul desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria X a săvârșit o serie de încălcări susceptibile a constitui abateri disciplinare, respectiv: a exercitat funcția cu gravă neglijență, conform prevederilor art. 99 lit. t din Legea nr. 303/2004 din 28 iunie 2004 republicată privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Prin rezoluția de clasare nr. 21-3895 din 2 decembrie 2021 a Direcției de inspecție pentru procurori, recurenta-pârâtă a dispus clasarea privind sesizarea referitoare la comiterea de către numitul B, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria X, a unor abateri disciplinare.

S-a reținut prin rezoluția atacată că sesizarea formulată de intimatul-reclamant ar cuprinde „simplele susțineri ale petentului vizând modul, afirmativ deficitar, de instrumentare a dosarului nr. X/P/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găiești”, reținându-se că aceste susțineri „nu au suport faptic și nu sunt de natură să releve culpa disciplinară a procurorului care a instrumentat cauza”.

S-a susținut de asemenea, că, în raport de competențele legale ale Inspecției Judiciare, verificările ce țin de atribuțiile sale, pot avea ca obiect abateri disciplinare săvârșite de către magistrați, ceea ce presupune ca cererea să nu vizeze, în mod principal, sau tangențial o soluție dispusă de către instanța de judecată sau de către procurori.

Intimatul-reclamantul a formulat plângere, în temeiul art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicat și modificată, împotriva soluției de clasare adoptate, care fost respinsă prin rezoluția inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nr. C21-2038 din 03.01.2022, prin care s-a dispus respingerea plângerii și menținerea rezoluției atacate, ambele rezoluții fiind contestate în prezenta cauză.

Prin sentința recurată, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul, A, în contradictoriu cu pârâta, Inspecția Judiciară, a desființat rezoluția Inspectorului-șef nr. C21-2038 din 03.01.2022 și rezoluția de clasare nr.21-3895 din 02.12.2021 și a trimis dosarul pentru completarea verificărilor.

Instanța de recurs observă faptul că prin rezoluția de clasare contestată în prezenta cauză, recurenta-pârâtă nu s-a pronunțat pe aspectele sesizate.

Intimatul-reclamant a invocat elemente de nelegalitate în activitatea magistratului vizat de sesizarea disciplinară, prin raportare la cele stabilite printr-o Ordonanță căreia legea îi conferă cadrul să ateste astfel de nelegalități , cu relevanță evidentă în prezenta cauză.

Astfel, instanța de control judiciar observă că recurenta-pârâtă Inspecția Judiciară nu a analizat aspectele sesizate de către intimatul-reclamant cu privire la faptul că magistratul vizat de sesizarea disciplinară a utilizat expresii inadecvate în cuprinsul actelor judiciare ale procurorului, de natură să afecteze prestigiul justiției sau demnitatea funcției de magistrat. Totodată, se constată că nu au fost analizate susținerile reclamantului în sensul că magistratul vizat de sesizarea disciplinară a prezentat o motivare în mod vădit contrară raționamentului juridic, de natură să afecteze prestigiul justiției sau demnitatea funcției de magistrat.

Totodată, s-a constatat că nu au fost analizate nici susținerile în sensul că fiind încunoștințat de organele de cercetare penală din cadrul IPJ Dâmbovița cu privire la dispoziția de efectuare în continuare a urmăririi penale, magistratul vizat de sesizarea disciplinară a comunicat acestora că va infirma ordonanța de efectuare în continuare a urmării penale, că nu este de acord în acest caz cu reținerea suspectului și că a solicitat ca organele de poliție să fie prezente în data de 29.04.2021, orele 06.00 la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria X pentru a li se comunica ordonanța prin care a dispus infirmarea continuării urmăririi penale cu motivarea deciziei (proces verbal din 28.04.2021).

Nu în ultimul rând instanța reține că recurenta-pârâtă nu a analizat susținerile intimatului-reclamant în sensul că la datele de 28 și 29 aprilie 2021, cu ocazia instrumentării cauzei nr. X/P/2021, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu specifice funcției de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria X, magistratul vizat de sesizarea disciplinară nu a constatat și nu a extins urmărirea penală cu privire la comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă. raportat la declarațiile a doi martori și nu a constatat și nu a extins urmărirea penală cu privire la comiterea infracțiuni de tulburare a ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 C.pen.

În acest context, în mod corect a constatat judecătorul fondului, că pe de o parte, intimatul-reclamant indică atât elemente de fapt concrete, cu potențial ridicat de a face parte din elementul material al unora dintre abaterile sesizate de intimatul-reclamant (indicate ca fiind prevăzute, printre altele, de art. 99 lit. s și t) din Legea nr. 303/2004 ), cât și probele pertinente care să le ateste, care se impuneau a fi administrate de către recurenta-pârâta Inspecția Judiciară.

Contrar susținerilor recurentei-pârâte instanța de recurs subliniază faptul că lămurirea deplină a activității magistratului în discuție, în circumstanțele expuse, reprezintă o obligație legală pentru Inspecția Judiciară, dar și un imperativ pentru salvgardarea prestigiului atât al justiției, cât și al magistraților înșiși, iar, pe de altă parte, că verificarea elementelor de fapt menționate nu are aptitudinea, în nici un fel, să încalce principiul independenței procurorului, rezultând că rezoluția de clasare a sesizării disciplinare este nelegală și motivată necorespunzător, verificările prealabile efectuate având caracter incomplet.

Prin urmare, instanța de fond în mod judicios a apreciat, luând în considerare și complexitatea ridicată a cauzei, că în vederea completării verificărilor, în condițiile legii, se vor administra, în mod obligatoriu, înscrisurile necesare verificării tuturor aspectelor menționate, aflate, în special, în dosarul penal nr. X/P/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria X.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei-pârâte sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

5.Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C.proc.civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Inspecția Judiciară împotriva sentinței civile nr. 1349 din 9 august 2022 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 19 iunie 2024.