ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1263/2022

Ședința publică din data de 3 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 02.04.2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecția Judiciară, solicitând desființarea Rezoluției Inspectorului Șef al Inspecției Judiciare din data de 08.03.2021, lucrarea nr. C21-305 și a Rezoluției nr. 1779A/26.01.2021, lucrarea nr. 20- 4575 Direcția de inspecție pentru procurori, trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

Prin sentința civilă nr. 1226 din 17 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă contestația formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară.

Au fost desființate rezoluția inspectorului-șef al Inspecției Judiciare din 8.03.2021 în lucrarea C21-305 și rezoluția nr. 177/A/26.01.2021 din 26.01.2021.

A fost trimis dosarul la pârâtă pentru completarea verificărilor.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta Inspecția Judiciară, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței recurate.

În motivarea recursului, a arătat că motivele pentru care instanța de fond a admis contestația sunt contradictorii în sensul că, deși a reținut că pârâta nu a cercetat și motivat în rezoluțiile atacate dacă în perioada 17.02.2020-21.12.2020 procurorul de caz a efectuat vreun act de procedură, se menționează că în urma verificărilor s-a constatat că în această perioadă procurorul de caz s-a aflat în izolare de două ori, pentru o perioadă totală de 28 de zile. Astfel, instanța de fond a dispus completarea verificărilor pentru o perioadă în care chiar ea a constatat că fuseseră efectuate verificări, pronunțându-se în realitate cu privire la aprecierile și concluziile inspectorului judiciar asupra probatoriului administrat.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a invocat recurenta aplicarea greșită a dispozițiilor art. 45

1

alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, arătând că instanța, potrivit acestor dispoziții legale, poate să constate doar dacă verificările sunt incomplete. În speța de față, instanța de fond a constatat că au fost efectuate verificări inclusiv cu privire la perioada indicată, concluzia fiind unică în ambele rezoluții.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, solicitând în subsidiar respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimatul-reclamant, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurentă pot fi circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat desființarea Rezoluției Inspectorului Șef al Inspecției Judiciare din data de 08.03.2021, lucrarea nr. C21-305 și a Rezoluției nr. 1779A/26.01.2021, lucrarea nr. 20- 4575 Direcția de inspecție pentru procurori, trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

Soluționând cauza, prima instanță a admis contestația reclamantului, a desființat rezoluțiile atacate și a trimis dosarul la pârâtă pentru completarea verificărilor.

Recurenta-pârâtă a criticat hotărârea instanței de fond, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., a invocat recurenta faptul că sentința recurată este nelegală, întrucât motivele pentru care instanța de fond a admis contestația sunt contradictorii.

Analizând aceste susțineri, instanța de control judiciar apreciază că sunt neîntemeiate, întrucât nu se poate reține cu privire la sentința recurată nici existența unei contrarietăți între considerentele hotărârii, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul ca acțiunea este fondată, nici contrarietatea flagrantă dintre dispozitiv și considerente. Judecătorul fondului a clarificat aspectele esențiale ale speței, a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății.

În aceste condiții, Înalta Curte reține că în speță nu este incident motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Recurenta a mai susținut și faptul că instanța de fond a dispus completarea verificărilor pentru o perioadă în care chiar ea a constatat că fuseseră efectuate verificări, pronunțându-se în realitate cu privire la aprecierile și concluziile inspectorului judiciar asupra probatoriului administrat.

A invocat aplicarea greșită a dispozițiilor art. 45

1

alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, arătând că instanța, potrivit acestor dispoziții legale, poate să constate doar dacă verificările sunt incomplete. În speța de față, în opinia recurentei, instanța de fond a constatat că au fost efectuate verificări inclusiv cu privire la perioada indicată, concluzia fiind unică în ambele rezoluții.

Instanța de control judiciar reține că art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 republicată prevede ca și abatere disciplinară acea conduită a magistratului constând în nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor sau în întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile.

Așadar, de esența acestei abateri disciplinare este imputabilitatea respectivei conduite profesionale, respectiv vinovăția existentă în contextul dat.

Totodată, art. 45 din Legea nr. 317/2004 republicată prevede că "(3) Aspectele semnalate (…) sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecției Judiciare, în cadrul căreia se stabilește dacă există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare. (…) (4) Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea și persoanei vizate de sesizare.".

Așadar, premisa clasării sesizării prin rezoluție constă în absența indiciilor săvârșirii unei abateri disciplinare.

Potrivit dispozițiilor art. 45

1

alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii:

"(4) Soluțiile pe care le poate pronunța secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt:

a) respingerea contestației;

b) admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului-șef și a rezoluției de clasare și trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor."

Lecturând sentința instanței de fond, Înalta Curte reține că instanța de fond a făcut o analiză a situației de fapt, iar apoi a apreciat că, pentru a fi antrenată răspunderea disciplinară a procurorului sub aspectul acestei abateri disciplinare, trebuie să existe culpa acestuia în soluționarea cu celeritate a cauzelor repartizate.

A reținut instanța de fond că, în stabilirea existenței culpei procurorului de caz, au relevanță următoarele aspecte:

- din februarie 2020, pe teritoriul României a fost instituită starea de urgență, ceea ce a dus la încărcarea sarcinilor polițiștilor care au efectuat cercetările penale.

- procurorul de caz s-a aflat în autoizolare 14 zile în luna martie 2020 și 14 zile în luna decembrie 2020.

În continuare, a observat instanța de fond că din 07.08.2019, când dosarul nr. x/2017 a fost înregistrat din nou pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 3 București sub același număr (9054/P/2017), procurorul de caz a efectuat un singur act de procedură, constând în ordonanța din 13.01.2020 prin care a dispus efectuarea de către lucrătorii de poliție a mai multor activități de cercetare penală, stabilind totodată data de 17.02.2020 ca termen finalizare a acestora.

Astfel, în urma analizării situației de fapt prezentate în cuprinsul sentinței, a reținut instanța de fond că pârâta nu a cercetat și nu a motivat în rezoluțiile atacate dacă în perioada 17.02.2020-21.12.2020, data înregistrării plângerii la pârâtă (mai bine de 9 luni), cu excepția a 28 de zile (cât timp procurorul de caz s-a aflat în autoizolare de 2 ori), procurorul de caz a efectuat vreun act de procedură și dacă au fost motive întemeiate pentru care în aproximativ 8 luni nu s-a efectuat vreun act de procedură în cauza penală menționată.

În aceste condiții, instanța de control judiciar apreciază că judecătorul fondului s-a pronunțat în cadrul prevăzut de art. art. 45

1

alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, admițând contestația formulată, desființând rezoluțiile contestate și trimițând dosarul la pârâtă pentru completarea verificărilor, urmând a se verifica prin administrarea de probe suplimentare dacă după 17.02.2020, procurorul de caz a efectuat vreun act de procedură și dacă au fost motive întemeiate pentru care în aproximativ 8 luni nu s-a efectuat vreun act de procedură în cauza penală menționată.

În concluzie, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat nici motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de Inspecția Judiciară împotriva sentinței civile nr. 1226 din 17 septembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul formulat de Inspecția Judiciară împotriva sentinței civile nr. 1226 din 17 septembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 3 martie 2022.