ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5629/2023

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/2016, reclamanta UAT Târgoviște în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat anularea actului administrativ "Informare nr. x/29.10.2015 privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. 8", emis de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Direcția Generală Programe Europene, proiect cod SMIS 7887, cu titlul "Reabilitarea și modernizarea infrastructură utilități publice urbane, reabilitarea și modernizarea spațiilor publice urban în zona A a zonei de acțiune urbană din Municipiul Târgoviște, jud. Dâmbovița", prin care AM POR a aplicat o reducere procentuală de 5% din valoarea contractului de lucrări nr. x/15.06.2011, încheiat de către autoritatea contractantă UAT Municipiul Târgoviște cu S.C. A. S.R.L., o reducere de 100% din valoarea contractului de lucrări nr. x/14.02.2011, încheiat de către autoritatea contractantă UAT Municipiul Târgoviște cu S.C. B. S.R.L., precum și o reducere procentuală de 5% din valoarea contractului nr. x/16.01.2014, încheiat de către autoritatea contractantă UAT Municipiul Târgoviște cu S.C. C.; anularea Deciziei nr. 379/29.12.2015, prin care a fost respinsă contestația formulată de către UAT Municipiul Târgoviște; anularea Notelor de neconformitate nr. x/26.11.2014, nr. y/11.09.2014 și nr. z/24.11.2014; precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 92 din 13 mai 2022, Curtea de Apel Ploiești a respins acțiunea având ca obiect" anulare act administrativ", formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs, recurentul-reclamant arată că în ceea ce privește Nota de neconformitate nr. x/11.09.2014, instanța a avut în vedere hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2015, indicând motivele avute în vedere de către instanțele judecătorești în cadrul acestui dosar.

Totodată, referitor la Nota de neconformitate nr. x/26.11.2014, instanța a avut în vedere hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2015, menționând admiterea excepției perimării cererii.

De asemenea, și raportat la Nota de neconformitate nr. x/24.11.2014, instanța a avut în vedere hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2015, indicând motivele avute în vedre de către instanțele judecătorești în cadrul acestui dosar.

Astfel, apreciază recurenta-reclamantă că prima instanță s-a limitat a menționa într-un mod simplist faptul că legalitatea celor trei note de neconformitate a fost stabilită definitiv prin hotărârile judecătorești în discuție, amintind puterea de lucru judecat.

Față de această situație, apreciază recurenta că în niciun moment, prima instanță nu a invocat excepția autorității de lucru judecat (după cum nici intimatul pârât nu a invocat-o), excepție prevăzută de dispozițiile art. 432 C. proc. civ.

Așadar, avându-se în vedere neinvocarea excepției în discuție, instanța de fond nu se putea limita prin sentința pronunțată, la expunerea motivelor reținute prin celelalte hotărâri judecătorești pronunțate în cadrul dosarelor amintite mai sus.

În consecință, recurenta-reclamantă susține că sentința atacată nu cuprinde motivele pe care aceasta se întemeiază, motivarea primei instanțe lipsind cu desăvârșire.

De asemenea, nici raportat la celelalte acte administrative (Informare nr. x/29.10.2015 privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plata nr. 8/Decizia nr. 379/29.12.2015), instanța de fond nu și-a expus în cadrul considerentelor hotărârii, argumentele pentru care a dispus respingerea acțiunii.

Raportat la aceste două acte administrative, în cadrul sentinței atacate nu este arătat niciun motiv care să stea la baza pronunțării soluției de respingere a acestor două capete de cerere.

Or, potrivit art. 425 alin. (1) iit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței de judecată cu privire la soluția pronunțată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar hotărârea fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) Iit. b) C. proc. civ.

Motivarea este, așadar, un element esențial ai unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigența a art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Ori, în aceste condiții, a fost încălcat dreptul recurentei-reclamante la un proces echitabil și i s-a cauzat o vătămare procesuală, care nu poate fi înlăturată decât prin aplicarea prevederilor art. 498 alin. (2) C. proc. civ., respectiv casarea în totalitate a sentinței atacate și trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză (Curtea de Apel Oradea, secția a li - a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2333/R/CA/29.06.2015, portal.just.ro).

În concluzie, nemotivarea unei hotărâri judecătorești echivalează practic cu soluționarea procesului fără a intra pe fondul acțiunii, ceea ce este de natură a justifica dispunerea casării cu trimitere spre rejudecare, în temeiul prevederilor art. 498 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea motivelor invocate, solicită instanței de control judiciar să dispună, în principal, admiterea cererii de recurs, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, admiterea acțiunii introductive și anularea actelor administrative individuale atacate.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a invocat excepția nulității cererii de recurs pe motiv că recursul nu este motivat, iar pe fondul recursului a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 24 octombrie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 28 noiembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs invocată de intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației prin întâmpinare, urmează a o respinge.

În ceea ce privește criticile invocate de către recurenta-reclamantă UAT Târgoviște, Înalta Curte constată că acestea vizează exclusiv motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs este invocat și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă cu privire la acest motiv de casare se constată că în cuprinsul cererii de recurs nu se pot identifica critici ce pot fi asociate acestui motiv de casare.

Chiar și în lipsa unor critici subscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. cererea de recurs nu apare ca fiind nemotivată, Înalta Curte urmând a efectua controlul de legalitate al hotărârii recurate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., considerente pentru care va respinge excepția nulității invocată de intimatul-pârât ca fiind nefondată.

Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, raportat la dispozițiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte constată că nu este incident motivul de casare referitor la nemotivarea hotărârii, recursul fiind nefondat, urmând a fi respins în consecință, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Cu privire la critica recurentei-reclamante ce vizează nemotivarea sau motivarea simplistă a hotărârii, Înalta Curte subliniază că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

Înalta Curte mai arată și că, în acord cu dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanța de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluția din sentința recurată.

Înalta Curte apreciază că sentința recurată respectă dispozițiile art. 22 alin. (2) și art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanță a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere de instanță.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, potrivit cărora instanța de fond nu și-a prezentat argumentele care au stat la baza înlăturării apărărilor propuse de reclamantă, ori că aceasta și-a însușit raționamentul propus de intimatul-pârât, Înalta Curte apreciază că în cuprinsul sentinței recurate, instanța de fond a efectuat o analiză judicioasă a cauzei, prezentând în mod clar care sunt argumentele care au stat la baza convingerii sale propunând un raționament-juridic propriu prin raportare la situația de fapt dedusă judecății și la legislația aplicabilă acesteia.

Instanța de recurs apreciază că prin referirile instanței de fond la existența proceselor anterioare privitoare la anularea notelor de neconformitate nr. x/26.11.2014, nr. y/11.09.2014 și nr. z/24.11.2014 aceasta are în vedere analiza juridică a primului capăt de cerere care privește anularea Notei de informare nr. x/29.10.2015 privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. 8", emisă de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Direcția Generală Programe Europene, proiect cod SMIS 7887, cu titlul "Reabilitarea și modernizarea infrastructură utilități publice urbane, reabilitarea și modernizarea spațiilor publice urban în zona A a zonei de acțiune urbană din Municipiul Târgoviște, jud. Dâmbovița", prin care s-a stabilit ca fiind neeligibile 5% din valoarea contractului de lucrări nr. x/15.06.2011, încheiat de către autoritatea contractantă UAT Municipiul Târgoviște cu S.C. A. S.R.L. aplică o reducere de 100% din valoarea contractului de lucrări nr. x/14.02.2011, încheiat de către autoritatea contractantă UAT Municipiul Târgoviște cu S.C. B. S.R.L., precum și o reducere procentuală de 5% din valoarea contractului nr. x/16.01.2014, încheiat de către autoritatea contractantă UAT Municipiul Târgoviște cu S.C. C.. Instanța de fond cu referire la faptul că Informarea nr. x/29.10.2015, a subliniat că aceasta derivă din aplicarea notelor de neconformitate nr. x/11.09.2014, nr. y/26.11.2014 și nr. z/24.11.2014, note de neconformitate al căror control de legalitate a fost validat de analiza instanțelor de judecată în cadrul unor litigii anterioare ce au format obiectul dosarelor nr. x/2015, nr. y/2015, respectiv nr. 934/42/2015.

Or, față de confirmarea legalității actelor administrative care stau la baza actului administrativ contestat în prezenta cauză, instanța de recurs apreciază că instanța de fond a reținut în mod corect legalitatea Informării nr. 92611/29.10.2015 și nu se impunea invocarea în cauză, așa cum afirmă recurenta a excepției autorității de lucru judecat, având în vedere capătul principal al cererii de chemare în judecată.

Pe cale de consecință, instanța de control judiciar reține că motivarea insuficientă, contradictorie, nu poate fi reținută raportat la sentința atacată cu recurs.

Instanța are obligația de a răspunde argumentelor esențiale invocate de părți, iar nu tuturor susținerilor formulate de acestea și chiar dacă raționamentului juridic propus de reclamantă prezintă un caracter elaborat, instanța de fond fără a intra în detalii larg explicate din partea părților a efectuat o analiză profesionistă și a propus un raționament juridic suficient în motivarea soluției adoptate.

Astfel, așa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunțate în Cauza Gheorghe Mocuța împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligația de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanțelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanță a pronunțat o hotărâre motivată și nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalității în care instanța a aplicat legislația relevantă pentru faptele cauzei.

De asemenea, constată că această motivare are o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părți, fiind respectate cerințele unui proces echitabil, inclusiv prin raportare la prevederile art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că nu poate fi reținută niciuna dintre ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sens în care apreciază nefondate susținerile recurentei privind incidența unui astfel de motiv de casare.

Având în vedere aceste aspecte, instanța de control judiciar reține că sentința recurată este legală, fiind pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 554/2004, motivele invocate de reclamant prin memoriul de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare în sensul invocat de recurentă, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște prin primar împotriva sentinței nr. 92 din 13 mai 2022 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității.

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște prin primar împotriva sentinței nr. 92 din 13 mai 2022 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 28 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.