ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5481/2023

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2023

Asupra cererii de chemare în judecată de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 11 iulie 2023 contestatorului A. a contestație împotriva Hotărârilor nr. 1202/6.04.2023 și nr. 906/30.06.2023 ale Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 raportat la art. 188 și urm. din Legea 303/2022, solicitând anularea hotărârilor și obligarea pârâtului să emită o hotărâre prin care să dispună transferul reclamantului la de la Judecătoria Jibou la Judecătoria Cluj-Napoca.

A apreciat contestatorul că respingerea cererii de transfer, raportată la admiterea cererilor de transfer ale colegilor judecători B., C. și D., este neîntemeiată, inechitabilă și injustă, realizată cu încălcarea dispozițiilor art. 192 din Legea 303/2022 și cu exces de putere.

În acest sens, s-a arătat că niciunul dintre judecătorii cărora li s-au admis cererile de transfer nu au o vechime mai mare în magistratură și ca judecător.

Cu privire la motivele respingerii cererii de transfer, în ceea ce privește încărcătura instanțelor, a arătat că invocarea acestuia este discriminatorie și inechitabilă în condițiile în care competența teritorială a Judecătoriei Jibou a fost mărită în anul 2015 prin Hotărârea de Guvern nr. 794 din 23 septembrie 2015, astfel că numărul mare de dosare se datorează modului defectuos în care intimatul a gestionat această situație.

Referitor la avizele date de instanțe, care nu i-au fost aduse la cunoștință, s-a arătat că transferul nu ar putea avea un impact asupra activității Judecătoriei Jibou având în vedere frecvența acestor transferuri, astfel că acestea nu ar trebui să constituie motive de respingere a cererii.

A apreciat contestatorul că admiterea cererilor de transfer ale doamnelor B. și D. și a domnului C., în detrimentul cererilor sale, a avut loc cu exces de putere, cu nesocotirea limitelor marjei de apreciere în ceea ce privește transferul.

În ceea ce o privește pe d-na D., având în vedere că aceasta a funcționat la aceeași instanță, nu pot fi reținute diferențe referitoare la criteriile menționate în textul de lege.

Cu privire la argumentul privind specializarea doamnei judecător, a arătat contestatorul că vechimea superioară în magistratură, precum și împrejurarea că este specializat atât în cauze penale dar și în cauze civile, constituie argumente în favoarea propriului transfer.

Referitor la delegarea d-nei B. la Judecătoria Cluj-Napoca, s-a arătat că nici această împrejurare nu reprezintă un criteriu ce poate fi avut în vedere la soluționarea favorabilă a cererii de transfer.

Transferul judecătorului este atribuția Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, care evaluează îndeplinirea de către solicitant a cerințelor legale, dar această apreciere nu poate fi una arbitrară, ci trebuie să se manifeste cu respectarea principiului legalității, impunându-se a fi materializată printr-un act administrativ corespunzător motivat, neputându-se prevala exclusiv de considerente de oportunitate în justificarea unui asemenea refuz.

În concluzie, având în vedere vechimea efectivă în magistratură superioară față de colegii contestatorului, faptul că acesta locuiește în Cluj-Napoca de peste 6 ani, că nu este specializat într-o materie sau pe anumite obiecte, având nevoie de o schimbare de mediu, benefică atât pe plan profesional dar și pe plan personal, a solicitat admiterea contestației, admiterea cererii de transfer la Judecătoria Cluj-Napoca și obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, să emită o hotărâre în acest sens.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.

A susținut, în esență, că hotărârile atacate sunt legale, în considerente fiind expuse informații privind traseul profesional al solicitanților, vechimea în funcție de judecător și cea de la instanța de unde se solicită transferul, date referitoare la situația instanțelor implicate în procedură de transfer, dar și argumente privind asigurarea justului echilibru între interesul individual și interesul general al instanțelor implicate în procedură.

Din interpretarea tuturor dispozițiilor legale privitoare la transferul judecătorilor rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea instanțelor.

Având în vedere situația Judecătoriei Jiboiu, în mod corect secția pentru judecători a apreciat că la acel moment se putea vacanta doar 1 post pentru a nu genera dificultăți în activitatea instanței.

Raportat la acest aspect, având în vedere și avizele emise de instanțele implicate precum și specializarea doamnei judecător D., s-a apreciat în mod corect că era prioritară cererea formulată de către aceasta.

În ceea ce privește admiterea cererilor de transfer formulate de domnii judecători C. și B., s-a arătat că situațiile nu sunt comparabile întrucât aceștia provin de la alte instanțe, respectiv, Judecătoria Brașov și Judecătoria Zalău, fiind, de asemenea, avute în vedere avizele întocmite de instanțele implicate în procedură.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus hotărârile atacate nr. 1202/6.04.2023 și nr. 906/30.06.2023 precum și Hotărârea nr. 938/30 martie 2023 privind transferul doamnei D., Hotărârea nr. 911/30 martie 2023 privind transferul doamnei B., Hotărârea nr. 920/30 martie 2023 privind transferul domnului C., precum și actele care au stat la baza emiterii acestora.

Examinând Hotărârile nr. 1202/6.04.2023 și nr. 906/30.06.2023 ale Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este neîntemeiată.

4.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 61 indice 1 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu o contestație ce are ca obiect Hotărârile nr. 1202/6.04.2023 și nr. 906/30.06.2023 ale Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători prin care s-au respins cererile de transfer formulate de contestator, judecător la Judecătoria Jibou, la Judecătoria Cluj - Napoca.

Potrivit dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată:

"(1) Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă o instanță din circumscripția aceleiași curți de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Potrivit art. 61 indice 1:

"(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunțului prevăzut la art. 61 alin. (1). Cererea de transfer va conține informații privind specializarea judecătorului sau a procurorului și, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanța sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secțiile sau completurile sau compartimentele la care cerințele acestei instanțe sau ale acestui parchet o impun".

Totodată, art. 61 indice 2 din același act normativ prevede că "La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială."

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind analiza efectuată de secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a criteriilor prevăzute de art. 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, sunt neîntemeiate.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care își întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor petentului, Înalta Curte amintește, astfel cum a statuat deja în jurisprudența sa constantă, că, în exercitarea atribuțiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel și entitățile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcție de interesul public al desfășurării actului de justiție, să ia în considerare și alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorității să nu se transforme în ceea ce dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depășirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.

Analizând conținutul actelor administrative în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârile nr. 1202/6.04.2023 și nr. 906/30.06.2023 ale Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora au fost adoptate, iar măsura dispusă a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfășurat cu respectarea prevederilor art. 60, ale art. 61 indice 1, precum și ale art. 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.

Raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, analiza cererilor de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate și în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei solicitări, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale și regulamentare privitoare la cariera judecătorilor, rezultă cu evidență, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

Din interpretarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speță, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererile formulate, în raport de motivele invocate, precum și în raport de criteriile prevăzute de art. 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004, corelând și avizele emise în temeiul art. 60 din aceeași lege de instanțele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatorului.

Sub aspectul conținutului hotărârilor atacate, Înalta Curte reține că secția pentru judecători a analizat în mod efectiv toate motivele personale și profesionale invocate de contestator, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor unităților implicate în procedura de transfer, încărcătura pe judecător și pe schemă, la acel moment, precum și cu avizele emise în cauză.

Astfel, în cadrul Hotărârii nr. 906/30.06.2023, având în vedere necesitatea asigurării bunei funcționări a Judecătoriei Jibou, având în vedere schema redusă a acestei instanțe, precum și faptul că un post de judecător era vacant, în contextul în care încărcătura cauzelor/judecător se situase peste media națională, secția pentru judecători a apreciat că aprobarea ambelor cereri de transfer formulate ar fi creat un deficit de personal care s-ar fi răsfrâns negativ în activitatea instanței, ca urmare a supraîncărcării celorlalți judecători și a acordării unor termene mai lungi, cu consecința afectării celerității soluționării cauzelor și, în mod indirect, a justițiabililor, astfel că se poate vacanta doar 1 post.

În continuare, observând și motivele de ordin personal și profesional invocate de către cei 2 judecători din cadrul Judecătoriei Jibou care au formulat cereri de transfer, secția pentru judecători a apreciat ca fiind prioritară cererea formulată de doamna judecător D., reținând că, deși are o vechime mai mică decât contestatorul, în situația acesteia, spre deosebire de acesta, cu privire la care toate instanțele implicate și-au exprimat avizul nefavorabil, s-a exprimat un aviz favorabil din partea Judecătoriei Cluj - Napoca. În plus au fost avute în vedere și motivele de ordin familial, precum și faptul că doamna judecător și-a exprimat prima opțiune ca fiind secția civilă.

Prin urmare, analizând cererea de transfer formulată prin raportare la criteriile legale mai sus arătate, care nu au o ordine de prioritate și reclamă o evaluare comparativă și cumulativă, precum și la necesitatea menținerii unui echilibru între interesul public - buna funcționare a instanțelor - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer, secția pentru judecători a considerat, la acel moment, neoportună acordarea transferului în raport de gradul de ocupare a posturilor la Judecătoria Jibou, precum și în raport de avizele nefavorabile.

Reține Înalta Curte că potrivit dispozițiilor art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 transferul judecătorilor se aprobă cu avizul consultativ motivat al președintelui instanței de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel iar, art. 61 alin. (4) din același act normativ prevede că "Avizul consultativ motivat prevăzut la art. 60 alin. (1) cuprinde mențiuni privind posturile vacante, posturile ocupate și încărcătura pe judecător sau pe procuror și pe schemă la instanța sau la parchetul de la care, respectiv la care se solicită transferul, precum și situația hotărârilor sau a lucrărilor restante ale judecătorului sau ale procurorului care solicită transferul."

Referitor la admiterea cererilor de transfer formulate de magistrații B. și C., Înalta Curte constată că pentru cele 3 posturi de judecător susceptibile de ocupare prin transfer în respectiva etapă la Judecătoria Cluj-Napoca, se află în concurs cererile formulate de 22 de judecători care au solicitat transferul exclusiv la această instanță și care au fost analizate concomitent, în raport de motivele invocate de solicitanți, circumscrise criteriilor legale, respectiv, avizelor și punctelor de vedere ale instanțelor implicate, specializării judecătorului și vechimii în cadrul secției/completului corespunzător specializării, vechimii în funcție și la instanță, situațiilor instanțelor de la care și la care s-au solicitat transferurile, disponibilității de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant, dar și, după caz, domiciliului și distanței dintre acesta și instanța la care titularii funcționau.

În cazul doamnei B. s-a reținut încărcătura sub media națională a Judecătoriei Zalău și împrejurarea că această instanță a lăsat cererea de transfer la aprecierea intimatului, în timp ce Judecătoria Cluj Napoca și Curtea de Apel Cluj au exprimat avize favorabile.

În cazul domnului C. s-a avut în vedere distanta dintre Judecătoria Brașov și domiciliul din localitatea Gilău, județul Cluj Napoca, aspectele de ordin familial, avizul favorabil al Judecătoriei Brașov și al Curții de Apel Cluj.

Referitor la Hotărârea nr. 1202/6.04.2023 pin care s-a respins cea de a doua cerere de transfer a contestatorului, au fost avute în vedere, de asemenea, avizele nefavorabile exprimate, precum și încărcătura Judecătoriei Jibou, peste media națională, date fiind și neocuparea a două posturi din cele 5 prevăzute în schemă.

Înalta Curte constată că nu se poate reține astfel o exercitare a dreptului de apreciere cu exces de putere din partea intimatului, ci faptul că au fost avute în vedere aspecte de oportunitate, care intră în atributul conducătorilor de instituții, ținând de marja de apreciere a autorității publice în condițiile expuse pe larg în prezenta hotărâre.

La verificarea legalității hotărârilor contestate se au în vedere datele existente la momentul analizării cererilor, prioritar fiind ca intimatul să aleagă din mai multe variante posibile pe cea care corespunde cel mai bine interesului public protejat, în speță, funcționarea optimă a instanțelor implicate în analiză, având în vedere date statistice și criterii concrete relevante obiective privind toate cererile formulate, iar nu scoase din context și interpretate în mod subiectiv de fiecare titular al unei cereri de transfer.

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale Hotărârilor nr. 1202/6.04.2023 și nr. 906/30.06.2023 ale Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, actele administrative fiind emise în limitele competențelor prevăzute de lege și cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

4.2. Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 și a art. 61

1

alin. (7) din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va respinge contestația formulată de contestator, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârilor 1202/6.04.2023 și nr. 906/30.06.2023 ale Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 21 noiembrie 2023.