ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5193/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5193/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 9 noiembrie 2023
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
I.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 04.08.2021, sub nr. x/2021, reclamantul PFA A. a chemat în judecată pârâții Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale București, Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 6 Nord-Vest și Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Maramureș, solicitând anularea următoarelor acte: decizia de soluționare a contestației din data de 04.02.2021, emisă de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale; procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/22.01.2021, încheiat de Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 6 Nord-Vest; proiectul de proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 07.01.2020 de Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Maramureș, precum și notificarea AP1.7 emisă de Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Maramureș cu nr. 847/01.07.2020.
I.2. Prin încheierea din data de 24.02.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus anularea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul PFA A., în condițiile art. 200 alin. (4) C. proc. civ., pentru omisiunea de a se conforma obligației de regularizare a cererii.
I.3. Împotriva acestei încheieri reclamantul a declarat recurs, fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 29.03.2022, sub nr. x/2021.
Prin rezoluția din 03.05.2022 a completului legal învestit, s-a stabilit termen în vederea soluționării recursului, la data de 02.03.2023, cu citarea părților.
I.4. Prin încheierea din 02.03.2023, constatând că părțile au fost legal citate, însă nu s-au prezentat până la sfârșitul ședinței de judecată și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, Înalta Curte a dat eficiență dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și a dispus suspendarea judecății recursului pentru lipsa părților.
II. Soluția Înaltei Curți asupra recursului
Analizând, cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția de perimare a cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte o apreciază întemeiată, urmând să o admită și să constate că prezentul recurs s-a perimat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Argumente de fapt și de drept relevante
Articolul 416 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., care reglementează instituția perimării cererii, prevede că "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."
Totodată, art. 411 alin. (1) pct. 2 din același cod statuează că:
"(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."
În speță, se constată că prin încheierea din 02.03.2023 a fost dispusă suspendarea judecății recursului, având în vedere că părțile, cu privire la care procedura de citare a fost legal îndeplinită, nu s-au prezentat și nici nu au solicitat judecata în lipsă. Această încheiere reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, iar de la data menționată a început să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care s-a împlinit la 02.09.2023, conform art. 181 alin. (1) pct. 3 din același act normativ.
Înalta Curte reține că pentru termenul din 02.03.2023 procedura de citare a fost legal îndeplinită, conform dovezilor de comunicare aflate la dosar, părțile nefiind însă prezente în fața instanței, astfel cum rezultă din practicaua încheierii întocmite la termenul menționat.
Deși încheierea din 02.03.2023 este definitivă, conform art. 414 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., părțile au avut posibilitatea timp de 6 luni de la momentul suspendării să solicite reluarea procesului, prin intermediul unei cereri formulate în conformitate cu art. 415 alin. (1) din același cod, cu atât mai mult cu cât această încheiere le-a fost comunicată, astfel cum rezultă din dovezile aflate la dosar.
În conformitate cu dispozițiile art. 416 C. proc. civ., perimarea reprezintă o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează de drept, atât în etapa judecății în prima instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având un caracter mixt, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, precum și o prezumție de desistare de judecată, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea pricinii.
În analiza prioritară a excepției absolute și peremptorii de perimare a judecății cererii de recurs formulate în cauză, excepție invocată din oficiu, conform art. 420 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține că, atât timp cât pricina a rămas în nelucrare, începând cu 02.03.2023, din vina părților, care nu au făcut demersuri în vederea reluării judecății în interiorul termenului imperativ prevăzut de lege, deși le-a fost comunicată încheierea pronunțată la acea dată, din care rezultă motivul dispunerii măsurii suspendării judecății, precum și temeiul legal al acesteia, și nici nu s-a făcut dovada intervenirii vreunei situații care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, suspendarea se datorează pasivității exclusive a părților. Această stare de pasivitate a fost menținută mai mult de 6 luni, timp în care nu au efectuat demersuri pentru reluarea judecății înainte de a se împlini termenul de perimare și nici nu au făcut dovada că au fost împiedicate să stăruie în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința lor.
În aceste condiții, reținând că de la momentul suspendării judecății, 02.03.2023, până la data de 02.09.2023, când s-a împlinit termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., părțile nu au formulat cerere de redeschidere a procesului, potrivit dispozițiilor art. 415 pct. 1 din același cod, că în aceeași perioadă nu s-a îndeplinit niciun act de procedură, că nu este incident vreunul dintre cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit de instanță din oficiu și că nu există vreun motiv de suspendare a cursului perimării, astfel cum prevede art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția perimării este fondată și că prezentul recurs formulat în cauză s-a perimat.
Temeiul legal al soluției instanței de recurs
Pentru motivele arătate la pct. II.1. din prezenta decizie, având în vedere lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte, dând eficiență sancțiunii instituite prin art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că termenul de perimare este de 6 luni dacă a rămas cauza în nelucrare din motive imputabile părții, în conformitate cu art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 420 și art. 421 alin. (2) din același act normativ, va constata perimat recursul declarat de reclamantul PFA A. împotriva încheierii din 24 februarie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamantul PFA A. împotriva încheierii din 24 februarie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cererea de recurs se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată astăzi, 9 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.