ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4842/2022

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 31 mai 2016 pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a solicitat: - anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la data de 26 ianuarie 2016, privind proiectul beneficiarului A. PFA- Instalare tânăr fermier A.; -anularea deciziei înregistrată la Agenția de Plăți sub 9669/01.04.2016, dată de comisia de soluționare a contestației ca urmare a contestației formulate de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 26 ianuarie 2016. Prin încheierea din data de 09 noiembrie 2016 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Hotărârea pronunțată în primul ciclu procesual Prin sentința civilă nr. 27 din 09 februarie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. - PFA, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție în primul ciclu procesual Prin decizia nr. 2987 din 30 iunie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței nr. 25/2017 din data de 9 februarie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes și a admis recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței nr. 25/2017 din data de 9 februarie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a casat în tot sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond. În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016*.

Hotărârea pronunțată în cel de al doilea ciclu procesual Prin sentința civilă nr. 207/2020 din 09 decembrie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta A.-PFA, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, luând act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Cererea de recurs declarată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 207/2020 din 09 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta PFA - A. și a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței recurate, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, următoarele: - susținerea că între cele două proiecte ar exista legături care să ducă la concluzia că s-au creat condiții artificiale pentru a beneficia de plăți în vederea obținerii unui avantaj este total eronată. Menționează că a avut posibilitatea legală de a achiziționa saivanul, terenul și capetele de ovine de la orice persoană, iar B. a avut voie să vândă în perioada de monitorizare capete de ovine oricui dorea să cumpere. În fapt se poate observa din actele contabile ale celor două societăți că pentru vânzare cumpărare s-au efectuat operațiuni bancare, aceste plăți nefiind fictive. Reținerea faptului că ar exista suspiciuni că s-au creat condiții artificiale pentru a beneficia de plăți în vederea obținerii unui avantaj, nu este un motiv de reziliere a contractului de finanțare. Acestea nefiind dovedite, fie pe cale administrativă, fie ca urmare a unor cercetări penale, prin care să fi fost dovedit falsul în acte, rezultă că sunt reale și produc efectele juridice pentru care au fost încheiate. - se invocă jurisprudența comunitară, arătând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru aplicarea art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011, în sensul că nu au fost colectate dovezi concludente și pertinente care să sprijine posibila existență a unor condiții create artificial în cadrul acestui proiect. În sprijinul celor susținute se invocă interpretarea pe care a dat-o Curtea de Justiție a Comunității Europene articolului 4 alin. (8) din Regulamentul Uniunii Europene nr. 65/2011 al Comisiei în cauza G434/12 Slancheva sila Eood, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul art. 267 TFUE. Instanța de trimitere a întrebării preliminare a considerat că în cauză soluția litigiului cu care este sesizată depinde de interpretarea noțiunii "condiții create în mod artificial" în sensul articolului 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 și a subliniat că autoritățile rețin o accepțiune largă a acestei noțiuni și că potrivit jurisprudenței, simpla existență a unor împrejurări comune și a unor supoziții nu este suficientă pentru a dovedi caracterul artificial al condițiilor necesare pentru plata unui ajutor. Este nevoie ca în cauză să se facă dovada unei coordonări intenționate între persoanele juridice și/sau un terț în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor. Prin decizia preliminară, Curtea a considerat că: "Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală trebuie interpretat în sensul că, condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv". Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă. Potrivit celui de-al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit sa se concluzioneze ca, prin crearea in mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate sa obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În aceasta privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elementele, precum legăturile juridice, economice și/sau persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane. - instanța de fond, în rejudecare după casare, în mod greșit a reținut că nu s-au indicat în mod convingător care sunt aspectele de netemeinicie și nelegalitate ale faptelor constatate în cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 26.01.2016. Din motivele acțiunii rezultă fără dubiu care sunt criticile aduse procesului-verbal și de ce se consideră că prin constatările efectuate în speța de față, în urma misiunii de audit, AFIR evocă o ipoteză și o simplă presupunere, bazate pe insuficiente dovezi care să sprijine posibila existență a unor condiții create artificial în cadrul acestui proiect. - în mod cu totul nejustificat, instanța de fond reține că atât elementul obiectiv, cât și elementul subiectiv la care face referire Curtea de Justiție au fost probate în speță de către pârâta AFIR, în primul rând prin faptul că exploatația agricolă deținută de numitul C. a fost fracționată prin donarea animalelor către B. și, ulterior, prin vânzarea saivanului către A.. - motivare ciudată și halucinantă este și cu privire la faptul că "aproximativ tot proiectul reclamantei este bazat pe încheierea de acte juridice cu membrii familiei restrânse a acesteia (soțul și socrul), reținându-se în mod eronat de către instanța ca fiind evident că astfel nu are loc nicio creștere a competitivității sectorului agricol. În primul rând, arată recurenta reclamantă că la data depunerii documentației și ulterior nu era căsătorită cu B., astfel că nici cu C. nu eram rudă. Mai mult, după cum s-a menționat, saivanul pe care l-a achiziționat, a fost cumpărat de la două familii, coproprietari asupra dreptului de proprietate, iar animalele de la două persoane străine de familia numiților Milaciu. - instanța de fond, în mod greșit, la pronunțarea sentinței s-a bazat numai pe legăturile personale invocate, fără a avea indicii care să dovedească existența unei coordonări deliberate cu C., pe de o parte și cu B., pe de altă parte, fapt care contravine art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esență, apărările formulate în fața instanței de fond. 5. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Recurenta-reclamantă A.- Persoană Fizică Autorizată a investit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 cu o acțiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 9669/01.04.2016 de soluționare a contestației formulate împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la data de 26 ianuarie 2016, privind proiectul beneficiarului A. PFA- Instalare tânăr fermier A., solicitând instanței anularea și suspendarea acestor acte administrative. Soluționând cauza, în cel de al doilea ciclu procesual, prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, motiv pentru care reclamanta a formulat prezentul recurs, parte din criticile formulate putând fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară. Astfel, între Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în calitate de autoritate contractantă și recurenta-reclamantă A.- Persoană Fizică Autorizată, în calitate de beneficiar, a fost încheiat Contractul de finanțare nr. x/03.07.2013, având ca obiect acordarea finanțării Proiectului intitulat: "Instalare tânăr fermier A.". Măsura 112 "Instalarea tinerilor fermieri" se încadrează în Axa I "Creșterea competitivității sectoarelor agricol și forestier" și are ca obiective generale: îmbunătățirea și creșterea competitivității sectorului agricol prin promovarea instalării tinerilor fermieri și sprijinirea procesului de modernizare și conformitate cu cerințele pentru protecția mediului, igiena și bunăstarea animalelor, siguranța la locul de muncă; îmbunătățirea managementului exploatațiilor agricole prin reînnoirea generației șefilor acestora, fără creșterea populației active ocupate în agricultură. Obiectivele specifice ale măsurii se referă la creșterea veniturilor exploatațiilor conduse de tinerii fermieri. Obiectivele operaționale se referă la creșterea numărului de tineri agricultori care încep pentru prima oară o activitate agricolă ca șefi de exploatații și încurajarea tinerilor fermieri de a realiza investiții. Sprijinul acordat în cadrul măsurii are ca scop dezvoltarea exploatațiilor agricole, care produc în principal produse agricole vegetale și animale (materie primă) pentru consum uman și hrana animalelor. În urma unei verificări, intimata pârâtă AFIR a încheiat, la data de 26.01.2016, Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței, înregistrat sub nr. x/02.02.2016, întocmit în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 și ale H.G. nr. 875/2011 prin care s-a constituit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 106.668,00 RON. Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a reținut că s-au creat condiții artificiale pentru a beneficia de plăți în cadrul programului FEADR în vederea obținerii unui avantaj care contravine măsurii 112. Astfel, exploatația deținută de domnul C. a fost fracționată prin donarea animalelor către d-nul B. și a saivanului către d-na A.. Din verificările efectuate și din actele dosarului Cererii de finanțare s-au reținut următoarele: - la momentul depunerii Cererii de finanțare, prin declarația pe propria răspundere a d-nei A. din data de 22.06.2012, se atesta că aceasta a lucrat un număr de 4 ore/zi, înaintea instalării sale pe cont propriu, respectiv la data de 07.05.2012, peste 50 % din timpul său de lucru în cadrul fermei Î.I. B., în perioada 10.07.2010 - 07.05.2012; - la data de 14.05.2012 d-na A. procedează la achiziționarea prin cumpărare de la vânzătorii C. și D. și de la E. și soția sa, F., prin mandatar B., a cotei de 1/2 părți saivan și terenuri în suprafață de 808 mp și 84 mp, situate în sat Sard; restul cotei de 1/2 părți a fost cumpărată de G.; - formularul de mișcare a animalelor achiziționate, care atestă transferul unui număr de 30 ovine de la d-nul H. în proprietatea d-nei A., a fost completat în data de 15.05.2012, fiind parafat de medicul veterinar B.; - după semnarea Contractului de finanțare, la verificarea îndeplinirii acțiunilor prevăzute în planul de afaceri de la data depunerii celei de a 2- a cereri de Plată, contractul de vânzare cumpărare pentru 88 capete ovine este încheiat la data de 02.01.2014 cu Î.I. B.; - la data de 03.04.2013 d-na fostă A., actuala A. este înregistrată ca asociat unic al I. S.R.L., cu domeniu de activitate principal 7500- activități veterinare, conform informațiilor furnizate prin extrasul ONRC. În această calitate, beneficiara, medic veterinar, a eliberat și semnat la data de 03.09.2015 o Adeverință prin care confirma efectivul de animale deținut de A. PFA. Această situație de fapt nu respectă prevederile Ghidului solicitantului, versiunea 06 din mai 2012, în vigoare la data depunerii Cererii de Finanțare, potrivit cărora: "Nu se acorda sprijin prin această măsură exploatațiilor care nu sunt preluate integral de la cedenți. Cedentul nu trebuie să mai fie înregistrat în Registrul unic de identificare de la APIA și/sau în Registrul exploatațiilor de la ANSVSA/DSVSA/circumscripție veterinară. Preluarea unei exploatații agricole reprezintă trecerea tuturor terenurilor agricole și a animalelor înregistrate în Registrul unic de identificare de la APIA sau în Registrul exploatațiilor de la ANSVSA/DSVSA/circumscripție veterinară de la cedent la cesionar, cu excepția locuinței și a terenului aferent locuinței (anexe gospodărești). Dacă, pentru obținerea dimensiunii minime de 6 UDE este necesară preluarea de terenuri agricole de la mai mulți proprietari/arendatori/concesionari, trebuie preluată integral cel puțin o exploatație agricolă." Potrivit art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, articol care a fundamentat actele a căror anulare se solicită în prezenta cauză, "Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor." Conform unei jurisprudențe constante a CJUE, între care și decizia pronunțată în cauza C-434/12, Slancheva sila EOOD vs. Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, proba unei practici abuzive a potențialului beneficiar de un astfel de ajutor impune, pe de o parte, un ansamblu de circumstanțe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condițiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins și, pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenția de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii creând în mod artificial condițiile necesare pentru obținerea acestuia (Eichsfelder Schlachtbetrieb, C-515/03). S-a mai arătat că, în primul rând, în ceea ce privește elementul obiectiv, trebuie amintit că, în temeiul considerentului (46) al Regulamentului nr. 1698/2005, schema de sprijinire a dezvoltării rurale prin FEADR urmărește în special să ajute "pentru diversificarea activităților, favorizând activitățile neagricole, precum și pentru dezvoltarea altor sectoare decât agricultura, pentru promovarea ocupării forței de muncă [...] și pentru realizarea de investiții care să facă zonele rurale mai atractive în scopul inversării tendinței de declin economic și social și de depopulare a zonelor rurale". În al doilea rând, în ceea ce privește elementul subiectiv, revine instanței naționale sarcina să stabilească conținutul și semnificația reale ale cererii de finanțare în litigiu (Halifax și alții, C-255/02). Astfel, fac parte dintre elementele de fapt care pot fi luate în considerare de instanța menționată pentru a stabili caracterul artificial al creării condițiilor necesare pentru a beneficia de o plată în temeiul FEADR legăturile de natură juridică, economică și/sau personală dintre persoanele implicate în operațiunea de investiții respectivă. Existența acestui element subiectiv poate fi de asemenea stabilită prin dovedirea unei coliziuni, care poate să ia forma unei coordonări deliberate, între diferiți investitori candidați la acordarea unui ajutor în temeiul unei scheme de ajutor din cadrul FEADR, în special atunci când proiectele de investiții sunt identice și când există o legătură geografică, economică, funcțională, juridică și/sau personală între aceste proiecte (Hotărârea Vonk Dairy Products, punctul 33). În concluzie, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane. În acest context, motivarea actelor administrative contestate și documentația care a stat la baza acestora oferă suficiente elemente subiective, obiective și de coordonare care, corelate între ele, conduc la concluzia că recurenta reclamantă a creat artificial condițiile necesare obținerii ajutorului financiar nerambursabil. Cea de a doua critică a recurentei vizează interpretarea și aplicarea în mod greșit a dispozițiilor art. 17 și art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea si sancționarea neregulilor apărute in obținerea si utilizarea fondurilor europene si/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora. Instanța de judecată, constatând în speță existența condițiilor artificiale cu consecința obținerii unui avantaj financiar necuvenit, a reținut respectarea principiului proporționalității. Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, "În aplicarea prevederilor alin. (1) și având în vedere principiul proporționalității, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația de a face reduceri procentuale din sumele solicitate la rambursarea/plata finală, reprezentând cheltuieli efectuate și declarate de beneficiari, în situația în care constată neîndeplinirea sau îndeplinirea parțială a indicatorilor/obiectivelor proiectelor finanțate din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora, pentru care beneficiarii și-au angajat răspunderea realizării, în perioada de implementare a contractelor/acordurilor/deciziilor/ordinelor de finanțare nerambursabilă ori a altor tipuri de contracte multianuale, cu excepția cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internațional prevăd altfel." Conform art. 17 din același act normativ, "Orice acțiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli și al stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporționalității, ținându-se seama de natura și de gravitatea neregulii constatate, precum și de amploarea și de implicațiile financiare ale acesteia." Pentru argumentele deja pe larg înfățișate mai sus, în cauză fiind în mod judicios menținute actele administrative atacate, care au constatat existența unei nereguli, Înalta Curte apreciază că sunt nefondate susținerile recurentei-reclamante vizând greșita interpretare dată dispozițiilor privind principiul proporționalității. Conform art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011: "principiul proporționalității - orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv." Rezultă din cuprinsul prevederilor legale sus arătate că autoritatea competentă are un drept de apreciere asupra măsurilor și sancțiunilor administrative pe care le consideră necesare și adecvate scopului propus, în funcție de variate elemente, precum, gradul de vinovăție al beneficiarului, tipul concret al abaterii - faptă omisivă sau comisivă, efectele concrete asupra bugetului Uniunii, iar în contextul cauzei nu se poate reține că acest drept de apreciere ar fi fost exercitat abuziv, cu încălcarea principiului proporționalității, consacrat în legislația națională și europeană și în jurisprudența CJUE. Mai mult decât atât, conform prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011: "Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plata către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste de plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor." Pe de altă parte, în cadrul analizei criticilor din recurs, Înalta Curte apreciază că se impune a fi făcută o precizare cu privire la susținerile din cererea de recurs, anume aceea că poate proceda la examinarea doar a susținerilor care vizează legalitatea sentinței, nu și a celor care vizează netemeinicia acesteia. În acest sens, instanța are în vedere faptul că recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia se poate solicita instanței de control judiciar, în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, reformarea hotărârii pronunțate de instanța de fond sau de instanța de apel în anumite cazuri prevăzute de lege. Conform prevederilor legale în vigoare, recursul nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu dispozițiile legii materiale și procesuale aplicabile. Astfel, motivele de recurs vizează numai nelegalitatea hotărârii atacate, nu și netemeinicia acesteia. Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Exercitarea căii de atac are ca efect punerea în mișcare a controlului judiciar îndeplinit de instanța superioară asupra hotărârii instanței inferioare și este guvernată de principiul legalității căii de atac, în baza căruia recursul poate fi exercitat numai pentru motive care au făcut analiza instanței inferioare. Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost corect și amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză. 6. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta PFA - A. împotriva sentinței civile nr. 207/2020 din 09 decembrie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.