ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2987/2020

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub dosar nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și pârâta Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la data de 26.01.2016, privind proiectul beneficiarului A. PFA- Instalare tânăr fermier A.; - anularea deciziei înregistrată la Agenția de Plăți sub nr. x/01.04.2016, dată de comisia de soluționare a contestației ca urmare a contestației formulate de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 26.01.2016.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 27 din 09 februarie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. - PFA, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 27 din 09 februarie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Pârtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat prin cererea de recurs casarea sentinței recurate pe cale de excepție ca fiind pronunțată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fond ca fiind nefondată. Pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale prin cererea de recurs a solicitat casarea hotărârii, reținerea cauzei spre rejudecare cu consecința respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată. În susținerea cererii de recurs, recurenta-pârâtă a precizat că prin motivarea sentinței recurate, instanța de fond a ignorat probatoriul administrat în cauză, clauzele contractuale, cât și situația de fapt expusă prin cererea de chemare în judecată. Pentru a admite acțiune, instanța de fond a reținut că "privită în mod individual cererea de finanțare depusă de reclamantă îndeplinea condițiile de eligibiltate, atât în ceea ce privește beneficiarul, cât și în ceea ce privește proiectul și că nu s-a dovedit că documentele și informațiile furnizate de către reclamanta au fost incorecte sau false." De asemenea, instanța a reținut că, "Susținerea pârâtei referitoare la fărâmițarea exploatației nu poate fi reținută în condițiile în care B. -fiul chiar dacă a primit prin donație 350 de capete de animale de la C. - tatăl, figurează înscris începând cu data de 07.10.2009 în Registrul Agricol, așadar nu este dovedita intenția de a crea condițiile artificiale la data de 27.06.2012 când reclamanta a depus cererea de finanțare". Or, raportat la situația de fapt, cele doua situații premisă reținute de instanța de fond sunt netemeinice și contravin aspectelor legale reținute de experții Agenției în cuprinsul actelor administrative a căror anulare s-a dispus la nivelul instanței de fond. Astfel, în mod eronat, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut ca "privită în mod individual cererea de finanțare depusă de reclamanta îndeplinea condițiile de eligibiltate". Contrar celor reținute de instanța de fond, toate verificările subscrisei referitoare la cererea de finanțare depusă de A. - PFA au fost realizate prin prisma cerereri de finanțare depuse de B., acesta din urmă fiind beneficiar al finanțării nerambursabile în cadrul Măsurii 112 (între AFIR, în calitate de Autoritate Contractantă și dnul. B., în calitate de beneficiar, fiind încheiat contractul de finanțare x/01.06.2010). Această afirmație trebuie analizată de instanța de recurs prin prisma faptului că existența condițiilor artificiale se poate aprecia exclusiv prin dovedirea unor relații comerciale coordonate între două sau mai multe entități juridice, entități juridice beneficiare ale finanțării nerambursabile FEADR. Recurenta-pârâtă aopreciază că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material privind menținerea criteriilor de eligibilitate în cadrul FEADR motiv de recurs ce se circumscrie motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului formulat de pârâta AFIR. Intimata-reclamantă A. PFA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de AFIR și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.

Cu privire la examinarea recursului În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 22 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată inițial pe fond a recursului la data de 19 mai 2020, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 24 martie 2020. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză 1. Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes a recursului formulat de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale invocată din oficiu de către instanță o apreciază ca fiind întemeiată și o va admite ca atare. Înalta Curte cu privire la această excepție constată că prin încheierea de ședință din data de 9 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce îl privește pe pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. În aceste condiții menționarea în dispozitivul sentinței recurate a pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale instanța de recurs apreciază că s-a făcut dintr-o eroare, pârâtul nemaivând calitate procesuală în prezenta cauză odată cu pronunțarea încheierii de ședință din 09 noiembrie 2016, astfel că cererea sa de recurs este lipsită de interes la acest moment. Remediul procedural indicat în situația în care, dintr-o eroare se menține în dispozitivul unei hotărâri o parte cu privire la care instanța s-a pronunțat printr-o încheiere interlocutorie asupra admiterii excepției lipsei calității sale procesuale active ori pasive, în cazul de față pasive este acela prevăzut de art. 442 C. proc. civ. și nu calea de atac a recursului cum greșit s-a adresat Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. 2. În ceea ce privește recursul formulat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale: Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Acțiunea în contencios administrativ dedusă judecății vizează anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la data de 26.01.2016, privind proiectul beneficiarului A. PFA- Instalare tânăr fermier A. și anularea deciziei înregistrată la Agenția de Plăți sub nr. x/01.04.2016, dată de comisia de soluționare a contestației. Inalta Curte constată că instanța de fond în argumentarea soluției sale de admitere a cererii de chemare în judecată a reținut în raport de concluziile procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare că reclamanta a depus cererea de finanțare la data de 27.06.2012, dată la care B. avea deja încheiat contractul de finanțare x/01.06.2010, iar căsătoria dintre reclamantă și B. a fost încheiată la data de 18 martie 2014, neexistând nicio probă din care să rezulte că la momentul solicitării finanțării a existat o înțelegere între cei doi, așa cum ar rezulta din constatările organului de control, înțelegere motivată de faptul că B. ar mai fi dorit obținerea unei finanțări și nu ar mai fi îndeplinit condițiile. În aceste condiții instanța de fond a apreciat că pârâta nu a demonstrat crearea condițiilor artificiale pentru finanțarea europeană, nu a arătat existența unei înțelegeri frauduloase și nici reaua credință a reclamantei. Înalta Curte apreciază că, instanța de fond în considerentele sentinței recurate a făcut o analiză sumară a cauzei dedusă judecății. În argumentarea soluției adoptate, în ceea ce privește propria sa analiză, judecătorul fondului s-a limitat argumentele evidențiate mai sus fără a opera la o analiză concretă a abaterii constatate de organul de control. Totodată, instanța de control constată că instanța de fond în considerentele sentinței recurate prezintă generalități privitoare la interpretarea noțiunii de condiție artificială în raport de prevederile O.U.G. nr. 66/2011 și Regulamentul nr. 65/2011 al Comisiei de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 fără a le aplica efectiv la abaterea reținută în actul de control contestat. În consecință, Înalta Curte constată că instanța de fond nu a analizat decât parțial împrejurările reținute în actele administrative, împrejurări apreciate de pârâta ca fiind de naturăsă conducă la suspiciunea de neregulă prin crearea de condiții artificiale în scopul obținerii sprijinului financiar nerambursabil. În ceea ce privește analiza pe fond a abaterii reținute prin verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la data de 26.01.2016, instanța de control constată că instanța de fond se raportează strict la poziția procesuală exprimată de reclamantă fără a face o analiză obiectivă a apărărilor pârâtei. Este adevărat că orice parte, în cadrul unei proceduri judiciare, are dreptul să prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale, iar acesta trebuie să le examineze în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv, decât dacă toate cererile și observațiile părților sunt corect examinate de către instanță, aceasta având în mod necesar obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă. În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că motivarea sentinței recurate nu stabilește raționamentul juridic al judecătorului fondului, pentru soluția adoptată, instanța de fond în redactarea considerentelor hotărârii limitându-se la preluarea situației de fapt și a apărării formulate în cuprinsul cererii reclamantei, fără a analiza în baza unui raționament juridic propriu, care sunt argumentele care impun soluția pentru care aceasta a optat. În temeiul art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, instanța este obligată să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătând atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Motivarea este, așadar, un element esențial al hotărârii judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 par. 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Inserarea unor chestiuni cu caracter teoretic fără a le individualiza speței, or însușirea chiar și parțială a poziției procesuale a uneia dintre părți, fără a expune o analiză proprie a aspectelor de fapt și de drept relevante, precum și excluderea argumentelor părții în contra căreia se ia hotărârea, nu corespunde exigențelor prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, și a art. 6 par. 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Această conduită procedurală face practic imposibilă exercitarea controlului judiciar, sentința recurată fiind casabilă din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., impunându-se așadar soluția casării cu trimitere spre rejudecare, din cauza lipsei motivării și pentru asigurarea părților a dublului grad de jurisdicție prevăzut de lege. În considerarea celor de mai sus, Înalta Curte urmează a trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând ca în rejudecare, aceasta să stabilească cu exactitate situația de fapt dedusă judecății, să rețină și să raspundă concis fiecărui argument prezentat de reclamantă, în raport de apărările formulate de pârât și să soluționeze fondul cauzei în raport de conținutul actului administrativ a cărui anulare se cere. Pentru toate considerentele expuse, constatând că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, iar în ceea ce privește recursul formulat de către pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale îl va respinge ca lipsit de interes. Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va avea în vedere și celelalte motive de recurs invocate de pârâta AFIR precum și susținerile reclamantei din întâmpinarea depusă în dosarul de recurs.