ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5172/2023

Ședința publică din data de 9 noiembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 08.12.2021, sub nr. x/2021, reclamantele A. S.A. și B. au formulat contestație împotriva rezoluției de clasare nr. 2763/05.10.2021, menținută prin rezoluția inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nr. C21-1751/11.11.2021.

Prin sentința nr. 754 din 11 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. S.A. și B., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 754 din 11 aprilie 2022 a Curții de Apel București a declarat recurs reclamanta A. S.A., solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei cu consecința admiterii contestației formulate, apreciind că hotărârea atacată este neîntemeiată pentru motivele expuse.

Astfel, în dezvoltarea recursului a susținut că în mod greșit a analizat prima instanță constatările inspectorului judiciar învestit cu soluționarea plângerii formulate, respectiv faptul că inspectorul judiciar a constatat că judecătorii reclamați au avut în vedere aspectul potrivit căruia reclamanta nu a exercitat acțiune penală în cadrul căreia să fi solicitat tragerea la răspundere a pârâților, fiind aplicabile dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, decisivă în acest sens fiind încheierea din 10 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

A mai susținut că a exercitat acțiunea civilă delictuală ca urmare a clasării plângerii penale, dispusă în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. prin Ordonanța nr. 225/D/P/2006 din 5 decembrie 2019 emisă de PÎCCJ-DIICOT-Structura centrală, aspect rezultat din prevederile cap. 9 lit. a) și b), pag. 251-252, cap. 2.c, pag. 55 în integralitate, cap. 2.d pag. 64 și cap. 4.c pag. 115-120 și din concluziile raportului de expertiză judiciară administrat. Toate aceste aspecte au fost expres identificate la pag. 77 din acțiunea civilă delictuală cu referire și la cap. 9.h pag. 290 din Ordonanța nr. 225/D/P/2006 din data de 5 decembrie 2019.

În continuare a arătat că în urma respingerii cererii de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru și față de împrejurarea că societățile reclamante nu au făcut dovada achitării acestei taxe, tribunalul a anulat cererea de chemare în judecată inițială, iar reclamanta a revenit cu cerere de reexaminare a soluției de anulare a cererii de chemare în judecată, invocând cu date și probe situația de fapt expusă.

Prin încheierea din 11 decembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins cererea de reexaminare a anulării cererii de chemare în judecată inițială, pentru motivele pe care recurenta le redă în cuprinsul cererii de recurs, considerând că a refuzat să se pronunțe cu privire la considerentele prezentate de societățile reclamante.

La data de 10.07.2020 Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat încheierea nr. 262 în dosarul nr. x/2020, preluată de inspectorul judiciar ca argumentație în rezoluția contestată nr. 2763/05.10.2021 în favoarea judecătorilor reclamați față de care a dispus clasarea plângerii. Motivarea încheierii respective a fost comunicată societăților reclamante la data de 12 mai 2021, ulterior pronunțării soluțiilor de către judecătorii reclamați în dosarele x/2020 și cele subsecvente ale Tribunalului București, anume datele de 17.01.2020, 25.05.2020, 08.07.2020 și 11.12.2020.

În concluzie, orice argument avut în vedere de inspectorul judiciar în rezoluția contestată născut din încheierea ÎCCJ nr. 262/10.07.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, nu se regăsește faptic, în opinia recurentei, în motivările judecătorilor reclamați, întrucât nu existau la acea dată și în mod evident că nu sunt conforme cu adevărul probat. Prin urmare, a apreciat că este vorba despre o gravă eroare de documentare sau de probare a rezoluției contestate, cu un impact major asupra soluției.

În final, recurenta a reiterat în paginile 3-4 din recurs argumentele în considerarea cărora a apreciat că rezoluțiile contestate în cauză sunt nelegale, deci în combaterea netemeiniciei motivelor reținute în fundamentarea celor două acte contestate și a solicitat să se constate nelegalitatea sentinței atacate pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată la 20.09.2022, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea motivelor în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate, pentru argumentele expuse.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte o apreciază întemeiată și o va admite, urmând să constate că recursul declarat de reclamantă este nul, pentru considerentele ce succed.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte amintește că recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege. Motivele de recurs sunt instituite, așadar, prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere de legiuitor și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.:

"Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:…d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același Cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) din același cod, sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile legale amintite.

În speță, recurenta-reclamantă a clamat incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de instanța de fond, prin care să arate în ce constă, în concret, nelegalitatea acesteia, raportat la soluția pronunțată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii, pentru a putea fi încadrate în textul de lege precizat, care, prin urmare, a fost invocat exclusiv în mod formal.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs și susținerile recurentei, reține caracterul nemotivat al căii de atac, aceasta limitându-se să reitereze aspectele ce vizează situația de fapt dedusă judecății și probatoriul administrat și să-și exprime nemulțumirea cu privire la modalitatea în care i-a fost soluționată plângerea și au fost motivate rezoluțiile atacate, precizând doar faptul că în mod greșit a analizat prima instanță constatările inspectorului judiciar învestit cu soluționarea plângerii formulate.

Se constată, așadar, că recursul nu conține motive care să poată fi încadrate în cazul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat în susținerea căii de atac exercitate, reclamanta neformulând nicio critică veritabilă de nelegalitate la adresa sentinței atacate.

Or, față de rigorile ce caracterizează calea de atac a recursului în actuala reglementare, modalitatea de redactare a cererii formulate de recurenta-reclamantă nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității hotărârii atacate. În egală măsură, reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt nu se constituie într-o critică concretă de nelegalitate a sentinței de fond, dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

În aceste condiții, reținând că nu este posibilă o încadrare a motivelor formulate într-unul dintre cazurile de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea recursului exercitat de reclamantă.

Față de considerentele expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, întrucât recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor impuse de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) și art. 496 alin. (1) din același Cod, va constata nul recursul declarat de reclamantă și va menține sentința de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței nr. 754 din 11 aprilie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 9 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.