ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5017/2023

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 9 aprilie 2020 sub nr. x/2020, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, anularea rezoluției nr. C20-289 din data de 17.03.2020 prin care i s-a respins plângerea împotriva rezoluției de clasare nr. 4195/A/din 05.12.2019, dosar nr. x al Direcției de Inspecție și Judecători, aceasta fiind înregistrată sub nr. C20-289 din 03.03.2020.

Prin sentința civilă nr. 541 pronunțată la 13 aprilie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a calificat excepțiile de neconstituționalitate, a autorității de lucru judecat și a "infracțiunii de corupție" drept apărări de fond și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 541 pronunțate la 13 aprilie 2021 de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței.

În cuprinsul motivelor de recurs a susținut că i s-a respins cererea, deși prin hotărârea atacată se reține existența relei-credințe analizată prin prisma abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 din Legea nr. 303, deoarece judecătorul încalcă cu bună-știință normele de drept material și procesual urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane, așa cum rezultă din hotărârile judecătorești definitive pronunțate de Curtea de Apel Ploiești în dosarele nr. x/2019 și nr. y/2019

Se mai arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept, așa cum rezultă din dosarele Curții de Apel Ploiești.

A concluzionat că toate hotărârile judecătorești atacate intră în "contradictoriu" cu sentințele pronunțate de Curtea de Apel Ploiești și nu se "conciliază" cu hotărârea pronunțată definitiv de către Judecătoria Mizil, biroul de carte funciară. Mai mult a precizat că a fost hărțuită în procese și pe terenul cumpărat a existat permanent tulburare de posesie și tulburare a ordinii și liniștii publice.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare în cuprinsul căreia, în principal, a invocat excepția nulității recursului, întrucât motivele nu se încadrează în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cererea de recurs, în raport de criticile formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului formulat de către A., pe care o consideră întemeiată pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat), dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Prevederile legale menționate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor erori săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior, în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

Noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 punctele 1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentei în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă prin recurs se aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispozițiile art. 488 alin. (1) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., și analizând recursul formulat în cauză, constată că, raportat la argumentele care au întemeiat soluția dispusă de instanța de fond prin sentința recurată, prin cererea de recurs nu s-au adus critici.

Se observă că recursul depus de recurenta-reclamantă, A., nu include critici specifice la adresa hotărârii instanței de fond. În schimb, conține doar o relatare a vieții sale, aspecte legate de situația terenului său și argumente juridice care nu sunt relevante în raport cu raționamentul logic-juridic al instanței. De fapt, niciunul dintre considerentele instanței de fond nu este contestat în mod efectiv.

În concret, hotărârea recurată a stabilit că nu este incidentă în cauză abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 având în vedere modul în care un magistrat analizează și dispune asupra actelor prezente într-un dosar, dacă nu se poate proba faptul că a fost urmărit un interes străin care să altereze raționamentul acestuia și să determine o soluție nefirească, lipsită în mod vădit de orice temei legal.

Curtea de apel a reținut în cuprinsul sentinței recurate că, "...reclamanta nu a fost în măsura a identifica vreun motiv de nelegalitate în privința actelor contestate, ci doar reiterează situația de fapt expusă în sesizarea adresată Inspecției judiciare, referitoare la parcursul dosarelor în care aceasta a avut calitatea de parte și aspectele care în opinia sa converg în sensul calificării faptelor săvârșite de magistrați ca abatere disciplinară. În plus, reclamanta face o serie de trimiteri la dosarele nr. x/2019 și y/2019, care însă nu au fost menționate și în cuprinsul sesizării și,implicit, nu au făcut obiectul vreunei analize în cadrul verificărilor prealabile efectuate de inspectorul judiciar"

Prin motivele de recurs, recurenta a povestit cum a ajuns în această situație, explicând că în mod nelegal a fost respinsă acțiunea la fond.

Totodată prin recurs a subliniat că toate hotărârile judecătorești atacate intră în "contradictoriu" cu sentințele pronunțate de Curtea de Apel Ploiești și nu se "conciliază" cu hotărârea pronunțată definitiv de către Judecătoria Mizil, biroul de carte funciară. Mai mult a fost hărțuită în procese, dar pe terenul cumpărat a existat permanent tulburare de posesie, a ordinii și liniștii publice.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ.

Din conținutul motivelor de recurs nu rezultă că partea recurentă ar fi adus critici de nelegalitate motivelor reținute în fundamentarea sentinței atacate.

Deoarece recurenta-reclamantă A. nu a formulat critici ale argumentelor care au întemeiat soluția pronunțată prin hotărârea recurată, rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția instanței de fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) și (3) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 541 pronunțată la 13 aprilie 2021 de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 541 pronunțată la 13 aprilie 2021 de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 2 noiembrie 2023.