ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4840/2023

Ședința publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 05.03.2020, pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării, obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 1.000.000 RON către fiul său, A., pentru refuzul de a-i răspunde memoriului său din data de 18.12.2019.

Pârâtul Ministerul Educației și Cercetării a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca inadmisibilă.

Prin sentința civilă nr. 5888 din 12 noiembrie 2020, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

1.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 27.01.2021.

La data de 11.10.2021, reclamantul a depus cerere de renunțare la judecarea cauzei.

Prin sentința civilă nr. 1411 din 12 octombrie 2021, Curtea, în baza art. 406 C. proc. civ., a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea cererii.

1.3. La data de 22.11.2021, reclamantul A. a formulat cerere de completare a sentinței civile, apreciind că instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind restituirea taxei judiciare de timbru, în cuantum de 350 RON, conform art. 45 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin sentința civilă nr. 1161 din 7 iunie 2022, Curtea a respins, ca neîntemeiată, cererea de completare formulată de reclamantul A..

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând admiterea căii de atac și, în cazul în care nu se consideră că este admisibil, a solicitat aplicarea art. 5 alin. (2) C. proc. civ. și repunerea cauzei pe rol pentru continuarea judecății, dreptul său nefiind perimat prin nedeclararea recursului împotriva hotărârii nr. 1411 din 12 octombrie 2021 datorită relei credințe a Curții de Apel București.

A susținut că și-a întemeiat cererea de completare pe art. 45 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013, dispoziția legală la care face referire textul fiind art. 406 C. proc. civ.

În cererea de renunțare a specificat faptul că solicită taxa de timbru, aceasta constituind efectul retragerii acțiunii.

Astfel, logic și legal, cel puțin parțial trebuia să fie restituită taxa de timbru, pe componenta de daune morale, de 300 RON, conform art. 16 lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu criticile formulate prin cererea de recurs și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

În cauză, sunt pertinente următoarele dispoziții ale O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"Art. 45. - (1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în următoarele situații:

a) când taxa plătită nu era datorată;

b) când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal;

c) când acțiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziții legale;

d) când acțiunea corect timbrată a fost anulată în condițiile art. 200 alin. (3) din C. proc. civ. sau când reclamantul a renunțat la judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât;

e) când, în procesul de divorț, părțile au renunțat la judecată ori s-au împăcat;

f) când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă;

g) în cazul în care instanța de judecată se declară necompetentă, trimițând cauza la un alt organ cu activitate jurisdicțională, precum și în cazul respingerii cererii, ca nefiind de competența instanțelor române;

h) când probele au fost administrate de către avocați sau consilieri juridici;

i) în cazul în care participantul la proces care a fost recuzat se abține sau dacă cererea de recuzare ori de strămutare a fost admisă;

j) în alte cauze expres prevăzute de lege.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. d), e) și i) se restituie jumătate din taxa plătită, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. f) taxa se restituie proporțional cu admiterea contestației. În cazul prevăzut la alin. (1) lit. h) se restituie jumătate din taxa plătită, indiferent de modalitatea în care a fost soluționat procesul, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

(3) Dreptul de a solicita restituirea poate fi exercitat în termen de un an de la data nașterii sale.

(4) Cererea de restituire se adresează instanței judecătorești la care s-a introdus acțiunea sau cererea. În cazul taxelor plătite pentru cereri formulate Ministerului Justiției sau Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de restituire se adresează acestuia.

(5) Cererea de restituire soluționată de instanța de judecată va fi depusă în vederea restituirii la unitatea administrativ-teritorială la care a fost achitată taxa.

(6) Dacă legea nu prevede altfel, taxele judiciare de timbru plătite pentru cereri și acțiuni anulate ca insuficient timbrate nu se restituie.

(7) Procedura de restituire a sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se aprobă prin ordin comun al viceprim-ministrului, ministrul finanțelor publice, și al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale și administrației publice."

Din analiza textului legal, Înalta Curte apreciază că prima instanță în mod temeinic a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013 pe care recurentul-reclamant a precizat că și-a întemeiat cererea, pentru că "dispozițiile legale" pentru care acțiunea ar rămâne fără obiect nu se referă la dreptul de dispoziție al părții de a renunța la acțiune, prevăzut de art. 406 C. proc. civ.

Instituția rămânerii fără obiect a unei acțiuni vizează, în esență, ipoteza când ceea ce s-a dedus judecății a fost deja executat de pârât de bunăvoie, mai înainte de finalizarea procesului, urmare a unei împrejurări intervenite ulterior cererii de chemare în judecată.

Or, prin formularea cererii de renunțare la judecată de către reclamant, nu se poate reține că acțiunea ar fi rămas fără obiect.

De altfel, se constată că legiuitorul s-a referit în mod distinct (la lit. d) teza a II-a a aceluiași articol) la cazul formulării unei cereri de renunțare și a prevăzut posibilitatea restituirii a jumătate din taxa judiciară achitată, însă numai în situația în care reclamantul a renunțat la judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât.

Deci, legea a prevăzut în mod explicit momentul când intervine actul de dispoziție al renunțării la judecată pentru a se putea dispune restituirea unei părți a taxei judiciare de timbru achitate.

Astfel, sunt nefondate criticile recurentului-reclamant A., autorul cererii de completare dispozitiv soluționate prin hotărârea ce face obiectul prezentului recurs, în sensul că logic și legal ar fi fost ca cel puțin parțial să i se restituie taxa de timbru, pentru că dreptul la restituirea a jumătate din taxa de timbru achitată se naște exclusiv în ipoteza în care renunțarea a intervenit anterior cererii de chemare în judecată către pârât.

Or, în cauză, după cum rezultă din circumstanțele expuse la pct. I al prezentei decizii, cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtului, care, de altfel, a și formulat întâmpinare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incident, astfel că, în temeiul art. 20 alin. (1) și art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentințeinr. 1161 din 7 iunie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.