ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 769/2021

Ședința publică din data de 7 aprilie 2021

asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Dosarul de fond nr. x/2014, în care s-a pronunțat decizia nr. 339/A din 27 mai 2020 (prin care au fost admise apelurile declarate de reclamanții A. și B. și de pârâta C. împotriva sentinței nr. 73 din 18 ianuarie 2017 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, care a fost anulată și s-a luat act de acordul de mediere încheiat între părți la data de 20 martie 2020) are ca obiect pretenții - drept de retenție.

Prin încheierea de ședință din 27 mai 2020 pronunțată în dosar nr. x/2014, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis, în parte, cererea de restituire a taxei de timbru formulată de A. și B.. A dispus restituirea taxei de timbru datorate și achitate în apel, în sumă de 2138 de RON, plătită prin intermediul CN Poșta Română S.A., potrivit facturii x/13 februarie 2018. A respins, în rest, cererea.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs B. și A..

Recurenții au arătat că, urmare a împrejurării că în dosarul nr. x/2014 s-a luat act de acordul de mediere intervenit între părți în calea de atac a apelului, au solicitat restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum total de 8779 RON, reprezentând taxă fond 6642 RON + 20 RON și taxă apel 2138 RON.

În opinia recurenților, procedând greșit la interpretarea dispozițiilor art. 63 alin. (2) din Legea nr. 192/2006, conform cărora "odată cu pronunțarea hotărârii, instanța va dispune, la cererea părții interesate, restituirea taxei judiciare de timbru, plătită pentru învestirea acesteia, cu excepția cazurilor în care conflictul soluționat pe calea medierii este legat de transferul dreptului de proprietate, constituirea altui drept real asupra unui bun mobil, partaje și cauze succesorale, caz în care se vor restitui 50 de procente din taxa achitată", instanța a apreciat că se impune restituirea doar a taxei judiciare de timbru achitată în calea de atac a apelului, respectiv 2138 RON, deși textul legal nu face o asemenea distincție, ci se referă la tot parcursul procesual, iar nu doar la instanța învestită a se pronunța asupra acordului de mediere.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

Raportul a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 10 februarie 2021, completul de filtru a admis, în principiu, recursul și a acordat termen de judecată, cu citare părți, la 7 aprilie 2021.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând hotărârea recurată, Înalta Curte reține următoarele:

Motivele de recurs vizează modalitatea în care instanța de apel a soluționat cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, sub aspectul întinderii acesteia, din perspectiva art. 63 alin. (2) din Legea nr. 192/2006.

Critica recurenților, încadrabilă la pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., nu poate fi însă primită.

Se observă astfel că prin încheierea atacată a fost admisă, în parte, cererea de restituire a taxei de timbru, respectiv a fost dispusă restituirea celei aferente apelului, etapă procesuală în care a intervenit acordul de mediere.

Aceasta, în condițiile în care prin art. 63 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator se instituie posibilitatea ca, odată cu pronunțarea hotărârii, instanța să dispună, la cererea părții interesate, restituirea taxei judiciare de timbru, plătită pentru învestirea acesteia, cu excepțiile prevăzute.

Nu pot fi primite susținerile recurenților potrivit cărora, având în vedere rațiunea legii și scopul urmărit de legiuitor, sunt îndreptățiți la restituirea totală a taxei judiciare de timbru și nu doar a celei aferente etapei procesuale în care a fost realizat acordul de mediere.

După cum corect a observat și curtea de apel prin hotărârea atacată, din interpretarea sistematică și gramaticală a normei cuprinse la art. 63 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 se poate restitui la cerere doar taxa de timbru plătită pentru învestirea instanței, în speță, aceasta fiind instanța învestită cu soluționarea apelului.

Aceeași soluție se impune și urmare a aplicării prin analogie a dispozițiilor cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, prin care se reglementează în sensul că instanța învestită cu o acțiune, cerere sau cale de atac este cea care determină taxa de timbru corespunzătoare etapei procesuale în care se află cauza, tot instanța astfel învestită fiind cea care poate acorda facilități, scutiri, poate dispune restituirea taxei de timbru.

Prin urmare, în situația în care convenția de mediere se încheie într-o cale de atac, cum este cazul în speță, cei interesați sunt îndreptăți la restituirea taxei de timbru aferentă respectivei etape procesuale.

În atare circumstanțe, recurenții nu se pot prevala de prevederile cuprinse la art. 45 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 care fac referire la alte situații prin care sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarilor, situații în care recurenții nu se încadrează.

Pentru toate aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de B. și A. împotriva încheierii din 27 mai 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2021.