ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4839/2023

Ședința publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 09.03.2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională Vamală București din cadrul Autorității Vamale Române, suspendarea executării Deciziei nr. 23/15.02.2023 privind revocarea autorizației de destinatar nr. x din 28.07.2021 deținută de x/01.01.2017 prin care s-a dispus revocarea autorizației de destinatar înregistrat a reclamantei, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 61 din 11 aprilie 2023, Curtea a admis acțiunea și a suspendat executarea Deciziei nr. 23/15.02.2023 privind revocarea autorizației de destinatar înregistrat nr. x/01.01.2023 a societății reclamante și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta Autoritatea Vamală Română prin Direcția Regională Vamală București, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului în sensul respingerii cererii de suspendare.

A susținut recurenta că instanța de fond nu ar fi respectat obligația de a analiza în concret și nu generic existența îndoielilor serioase cu privire la legalitatea actului administrativ contestat. Decizia nr. 23/15.02.2021 privind revocarea autorizației de destinatar a fost emisă pentru că reclamanta a încălcat dispozițiile art. 369 alin. (3) lit. f) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, care obligă antrepozitarul autorizat să nu înregistreze obligații fiscale de natura celor administrate de ANAF mai vechi de 60 de zile.

Reclamanta nu a prezentat fapte sau împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ-fiscal, motivele invocate presupunând analizarea fondului cauzei, astfel că nu a fost demonstrată condiția existenței cazului bine justificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Suspendarea executării actului administrativ constituie o situație de excepție, în cadrul căreia instanța are posibilitatea de a efectua doar o cercetare sumară a aparanței dreptului. În cazul cererii de suspendare, instanța nu va cerceta îndeplinirea condițiilor de legalitate și oportunitate ale actului administrativ, această obligație revenindu-i instanței de fond învestite cu soluționarea acțiunii în anulare.

Îndoiala serioasă asupra legalității actului trebuie să rezulte cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, îndoiala serioasă asupra legalității actului trebuind să fie evidentă, să poată fi identificată cu ușurință printr-o cercetare sumară a aparenței dreptului.

Referitor la prevenirea unei pagube iminente, a susținut recurenta că reclamanta nu se încadrează în prevederile legale pentru că nu este o autoritate sau serviciu public, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Suma menționată în decizia de regularizare, indiferent de cuantum, nu constituie în mod necesar o pagubă, ci o datorie fiscală, a cărei legalitate urmează a fi cenzurată pe cale administrativă și, eventual, judiciară.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a invocat excepția nulității recursului, pentru nemotivare, în subsidiar solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând recursul, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de recurs constată că, referitor la condiția cazului bine justificat, recurenta-pârâtă aduce în discuție aspecte generale referitoare la îndeplinirea acestei condiții, conform căreia actele administrative emise de autoritățile publice se bucură de prezumția de legalitate și că, pentru instituirea măsurii suspendării executării lor, trebuie să existe argumente care să conducă la o îndoială serioasă asupra legalității acestora.

De asemenea, în ceea ce privește îndeplinirea condiției pagubei iminente apreciază că instanța de fond a greșit când a constatat a fi incidentă ipoteza textului legal, de vreme ce actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate iar societatea reclamantă nu ar fi un serviciu sau o instituție publică.

Înalta Curte apreciază că aceste critici nu sunt fondate, în raport cu analiza efectuată cauzei deduse judecății de către instanța de fond.

Pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanța trebuie să constate și să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Această condiție este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

Așadar, partea care solicită suspendarea executării unui act administrativ are obligația să prezinte instanței argumente din care să rezulte că asupra actului contestat planează o îndoială serioasă în privința legalității sale.

Or, în cauză, în mod corect a apreciat instanța de fond că există o serie de indicii care fac ca asupra actului contestat să planeze o îndoială rezonabilă asupra legalității sale.

Cu privire la îndeplinirea acestei condiții, prin sentința ce face obiectul recursului s-au reținut chestiuni punctuale cu referire la incidența dispozițiilor O.G. nr. 6/2019 privind instituirea unor facilități fiscale, act normativ de a căror prevederi reclamanta a notificat organul fiscal în sensul intenției sale de a restructura obligațiile fiscale.

Fără a relua considerentele instanței de fond, reține Înalta Curte că, în circumstanțele procedurii urmate de societatea intimată, atât în fața organelor fiscale, cât și în fața instanțelor de judecată, măsura suspendării autorizației de destinatar înregistrat nr. x/21.12.2016 dispusă prin Decizia nr. 01/05.01.2023 a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Ploiești-Direcția Regională Vamală Ploiești a fost ridicată prin Decizia nr. 39/07.03.2021 a Biroului Vamal de Interior Prahova, act depus la dosarul de fond.

Aceste aspecte, care au fost avute în vedere de prima instanță în conturarea îndeplinirii condiției privind cazul bine justificat, nu au fost combătute prin cererea de recurs, ci, după cum s-a reținut anterior, recurenta-pârâtă s-a limitat la a expune generalități privind condiția cazului bine justificat și la a susține că reclamanta nu ar fi prezentat fapte sau împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă asupra actului atacat, fără, însă, a se referi în concret și la a combate în niciun fel considerentele hotărârii recurate.

În ceea ce privește condiția prevenirii unei pagube iminente, potrivit art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, prin pagubă iminentă se înțelege "prejudiciul material viitor și previzibil, sau după caz perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice sau un serviciu public".

Înalta Curte, analizând argumentele primei instanțe ce urmăresc îndeplinirea condiției prevenirii unei pagube iminente, în raport cu critica recurentei-pârâte, apreciază că instanța de fond a interpretat corect cauza și sub acest aspect, având în vedere că revocarea autorizației de destinatar poate pune societatea reclamantă în imposibilitatea desfășurării activității și, implicit, în producerea unui prejudiciu.

De altfel, recurenta-pârâtă s-a limitat la a susține că executarea unui act administrativ nu poate fi considerată prin ea însăși ca producătoare a unei pagube iminente și că reclamanta nu reprezintă o autoritate publică sau serviciu public.

Nu poate fi reținut punctul de vedere al recurentei-pârâte în sensul că perturbarea gravă a funcționării societății nu se încadrează în textul legal, aceasta nefiind o instituție publică/serviciu public, pentru că intenția legiuitorului nu a fost de a proteja doar funcționarea unei autorități sau a unui serviciu public, ci noțiunea de "prejudiciu material viitor și previzibil" se referă și la activitatea unei societăți comerciale care poate fi prejudiciată de actul a cărui suspendare se solicită.

Or, executarea deciziei atacate, care, după cum s-a reținut, este aparent nelegală, ar pune societatea intimată în imposibilitate de a-și onora obligațiile contractuale asumate față de alți profesioniști și clienți, dar și față de angajații societății, ceea ce, evident, ar conduce la o perturbare previzibilă gravă a funcționării acesteia și, implicit, la producerea unui prejudiciu material.

Având în vedere cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat de recurenta-pârâtă în susținerea căii de atac exercitate nu este întemeiat, astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Autoritatea Vamală Română prin Direcția Regională Vamală București împotriva sentinței nr. 61 din 11 aprilie 2023 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.