ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4689/2023

Ședința publică din data de 19 octombrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 16.12.2020 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății prin Ministrul Sănătății și Ministrul Sănătății, a solicitat instanței să oblige pârâtul Ministrul Sănătății la confirmarea prin ordin a titlului de medic specialist, cu consecința eliberării certificatului de medic specialist în specialitatea Microbiologie Medicală, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 174/2021 din 16 iunie 2021 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministrul Sănătății și Ministerul Sănătății.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și reținerea cauzei spre rejudecare spre fond.

În motivarea recursului, a arătat, în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., că judecarea unei excepții de neconstituționalitate reprezintă o cauză facultativă de suspendare a judecății în sensul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., dacă soluționarea acesteia poate influența soluția pronunțată în cauza în care a fost invocată.

Astfel, discuția nu se poartă în sensul dacă soluționarea excepției de neconstituționalitate privește sau nu un drept care face obiectul unei alte judecăți, ci dacă soluția ce se va pronunța în litigiul în care s-a solicitat suspendarea depinde sau este influențată de litigiul având ca obiect constituționalitate unei norme legale, iar dacă răspunsul este afirmativ, legătura și oportunitatea soluției de suspendare sunt evidente.

Cu privire la condițiile avute în vedere de instanța de fond, respectiv calitatea de cadru didactic titular, a arătat recurenta că nelegalitatea sentinței își are sorgintea în tratamentul discriminatoriu aplicat persoanelor care ocupă aceeași funcție didactică, obținută prin același concurs pe o perioadă determinată, față de cele care ocupă funcția în exact aceleași condiții, dar pe perioadă nedeterminată.

A mai susținut recurenta că un alt motiv pentru care nu se impune un tratament diferențiat în cazul persoanei care a exercitat funcția pe perioadă determinată față de cea care exercită funcția pe perioadă nedeterminată îl reprezintă chiar modalitatea de ocupare a funcției, în sensul că, pentru oricare dintre cele două ar opta solicitantul, concursul se organizează conform art. 89 alin. (1) din Legea nr. 1/2009, adică identic în ambele situații.

Astfel, cele două situații expuse, respectiv situația persoanei care a ocupat funcția didactică pe perioadă determinată și situația persoanei care exercită aceeași funcție pe perioadă nedeterminată, sunt similare în sensul că presupun atribuții identice.

A considerat recurenta că prin norma vizată de excepție se încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi. În atare condiții, restrângerea dreptului de a beneficia de avantajele pe care le presupune exercitarea funcției pe perioadă nedeterminată nu este nici necesară și cu atât mai puțin proporțională.

Referitor la calitatea de specialitate nou înființată, a arătat recurenta că instanța de fond a motivat că înscrisul depus la dosar nu prezintă relevanță, atât timp cât certificatul depus nu menționează că pârâtul ar fi confirmat prin ordin medici angajați pe perioadă determinată. A apreciat recurenta că nu contează calitatea de cadru didactic angajat pe perioadă determinată, pe cât contează îndeplinirea cumulativă a acestei condiții împreună cu condiția calității de specialitate nou-înființată.

A mai arătat recurenta că adresa Ministerului Educației pe care și-a întemeiat instanța de fond soluția menționează doar existența disciplinei de microbiologie generală și microbiologie clinică, iar solicitarea recurentei era confirmarea titlului de medic specialist prin ordin al ministrului sănătății în specialitatea "microbiologie medicală".

Din moment ce nu se cunoaște nici momentul înființării, nici momentul începerii predării disciplinei "microbiologie medicală", a apreciat recurenta că soluția instanței de fond nu este legală.

Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat să oblige pârâtul Ministrul Sănătății la confirmarea prin ordin a titlului de medic specialist, cu consecința eliberării certificatului de medic specialist în specialitatea Microbiologie Medicală.

Soluționând cauza, curtea de apel a respins cererea reclamantei, aceasta declarând recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta a criticat soluția de respingere a cererii de suspendare până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, arătând că judecarea unei excepții de neconstituționalitate reprezintă o cauză facultativă de suspendare a judecății în sensul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., dacă soluționarea acesteia poate influența soluția pronunțată în cauza în care a fost invocată.

Înalta Curte reține că prin decizia nr. 509/03.11.2022, atașată la dosarul de recurs, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de A. în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal și a constatat că dispozițiile art. 291 alin. (5) tezele întâi și a treia din Legea educației naționale nr. 1/2011 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Prin urmare, instanța de control judiciare apreciază că nu se mai impune analizarea criticilor recurentei sub acest aspect.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a arătat că, referitor la condițiile avute în vedere de instanța de fond, respectiv calitatea de cadru didactic titular, nelegalitatea sentinței își are sorgintea în tratamentul discriminatoriu aplicat persoanelor care ocupă aceeași funcție didactică, obținută prin același concurs pe o perioadă determinată, față de cele care ocupă funcția în exact aceleași condiții, dar pe perioadă nedeterminată.

A mai susținut recurenta că un alt motiv pentru care nu se impune un tratament diferențiat în cazul persoanei care a exercitat funcția pe perioadă determinată față de cea care exercită funcția pe perioadă nedeterminată îl reprezintă chiar modalitatea de ocupare a funcției, în sensul că, pentru oricare dintre cele două ar opta solicitantul, concursul se organizează conform art. 89 alin. (1) din Legea nr. 1/2009, adică identic în ambele situații.

Astfel, în opinia recurentei, cele două situații expuse, respectiv situația persoanei care a ocupat funcția didactică pe perioadă determinată și situația persoanei care exercită aceeași funcție pe perioadă nedeterminată, sunt similare în sensul că presupun atribuții identice.

A mai susținut recurenta că, prin norma vizată de excepție, se încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi, iar în atare condiții, restrângerea dreptului de a beneficia de avantajele pe care le presupune exercitarea funcției pe perioadă nedeterminată nu este nici necesară și cu atât mai puțin proporțională.

Prioritar, Înalta Curte observă că o parte dintre criticile recurentei referitoare la încălcarea principiilor constituționale pot face obiectul unei eventuale excepții de neconstituționalitate, nereprezentând motive de nelegalitate a sentinței de fond, astfel cum impune calea de atac a recursului exercitată de parte.

De altfel, acestea se și regăsesc redate fidel în motivarea excepției de neconstituționalitate invocată de parte în fața instanței de fond .

Totodată, se observă că aceste aspecte nu au fost invocate prin cererea de chemare în judecată .

În continuare, analizând textele de lege incidente speței pentru a verifica dacă se confirmă criticile recurentei referitoare la greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor materiale, instanța de control judiciar reține că, potrivit art. 15

1

din O.G. nr. 18/2009:

"(1) Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1) și art. 15, se confirmă specialiști într-o specialitate medicală, medico-dentară sau farmaceutică nou-înființată, cadrele didactice universitare titulare în instituțiile de învățământ superior cu profil medical, medico-dentar și farmaceutic uman, care la data înființării noii specialități sunt încadrate la disciplinele corespondente acesteia sau la disciplinele care includ domeniul de formare al noii specialități și sunt confirmate prin ordin al ministrului sănătății, specialiști sau primari într-o altă specialitate.

(2) Confirmarea titlului de medic specialist, medic dentist specialist sau de farmacist specialist, după caz, în specialitatea nou-înființată se face nominal, prin ordin al ministrului sănătății, la cererea cadrelor didactice universitare prevăzute la alin. (1)."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 291 alin. (5) din Legea nr. 1/2011, "prin personal didactic titular se înțelege personalul didactic care ocupă o funcție didactică într-o universitate, obținută prin concurs, pe o perioadă nedeterminată, precum și personalul didactic menținut conform prevederilor art. 289 alin. (6), în condițiile legii. Personal didactic titular este și personalul didactic care beneficiază de rezervare de post, în condițiile legii. Cadrele didactice și de cercetare angajate pe perioadă determinată au statut de cadru didactic și de cercetare asociat".

Astfel, condiția de a avea calitatea de personal didactic titular este expres prevăzută în dispozițiile art. 15

1

din O.G. nr. 18/2009, redate anterior, care stabilesc că numai cadrele didactice titulare în instituțiile de învățământ cu profil medical pot fi confirmate ca specialiști într-o specialitate medicală, prin ordin al ministrului sănătății, iar calitatea de personal didactic titular este deținută numai de medicul care ocupă funcția pe perioadă nedeterminată (potrivit art. 291 alin. (5) din Legea nr. 1/2011).

Prin urmare, în mod corect s-a reținut de instanța de fond că recurenta-reclamantă nu îndeplinește această condiție, față de faptul că, potrivit adeverinței nr. x/22.05.2020 eliberate de Universitatea de Medicină și Farmacie "B.", reclamanta a fost angajată pe perioadă determinată în funcția de Asistent universitar la Disciplina Microbiologie Medicală la Universitatea de Medicină și Farmacia "B." din Cluj-Napoca.

Recurenta nu contestă faptul că nu îndeplinește condițiile prevăzute în dispozițiile legale anterior citate, ci este nemulțumită de pretinsa discriminare existentă între persoanele angajate pe perioadă determinată și cele angajate pe perioadă nedeterminată. Mai invocă recurenta faptul că modalitatea de ocupare a funcției este identică în ambele situații, adică prin concurs, precum și faptul că cele două situații expuse sunt similare în sensul că presupun atribuții identice.

Cu privire la aceste aspecte, Înalta Curte reține că motivul privind existența unei discriminări nu a fost indicat ca temei de nelegalitate al conduitei pârâților prin cererea de chemare în judecată sau prin vreo cerere de modificare formulată cu respectarea dispozițiilor art. 204 alin. (1) din C. proc. civ.

Mai mult, din dovezile administrate în dosar, nu s-a dovedit că pârâtul a confirmat prin ordin, ca specialist, medici angajați anterior pe perioadă determinată.

Astfel, referitor la persoana indicată de recurentă, C., s-a comunicat faptul că aceasta este confirmată medic specialist "microbiologie medicală" prin OMS nr. 492/02.05.2017, din documentele transmise de Universitatea de Medicină și Farmacie "B." Cluj-Napoca rezultând că aceasta era încadrată la această instituție cu contract de muncă pe durată nedeterminată de la 1.10.2005.

În fine, altă susținere a recurentei este că nu contează calitatea de cadru didactic angajat pe perioadă determinată, pe cât contează îndeplinirea cumulativă a acestei condiții împreună cu condiția calității de specialitate nou-înființată.

Potrivit dispozițiilor legale redate anterior, condițiile pentru eliberarea certificatului de medic specialist sunt prevăzute în mod clar, respectiv condiția de a avea calitatea de personal didactic titular este expres prevăzută în dispozițiile art. 15

1

din O.G. nr. 18/2009 care stabilesc că numai cadrele didactice titulare în instituțiile de învățământ cu profil medical pot fi confirmate ca specialiști într-o specialitate medicală, prin ordin al ministrului sănătății, iar calitatea de personal didactic titular este deținută numai de medicul care ocupă funcția pe perioadă nedeterminată (potrivit art. 291 alin. (5) din Legea nr. 1/2011).

În aceste condiții, refuzul pârâților de a răspunde solicitării reclamantei de a fi confirmată ca medic specialist în specialitatea "microbiologie" nu este nejustificat.

Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 174/2021 din 16 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 174/2021 din 16 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 19 octombrie 2023.