ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4483/2023

Ședința publică din data de 12 octombrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 13.10.2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/20.09.2021 întocmit de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 42 din 10 februarie 2022, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

1.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia la data de 24.02.2022.

Prin sentința civilă nr. 109 din 4 mai 2022, Curtea a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamantul B. a formulat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea contestației formulate împotriva Raportului de evaluare nr. x/20.09.2021 emis de Agenția Națională de Integritate.

În susținerea recursului, a apreciat recurentul că instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, dispoziții care prevăd ca funcția sau calitatea să fie exercitată efectiv. Astfel, a depus la dosar Hotărârea Adunării Generale a Asociaților nr. 1/12.01.2015 prin care a fost revocat din funcția de administrator al S.C. C. S.R.L. și a făcut dovada că nu a exercitat niciun fel de activități în societate așa cum rezultă din actele depuse la dosar de către intimata Agenția Națională de Integritate.

C. S.R.L., după cum rezultă din actele depuse chiar de intimată la dosar, nu a avut activitate în perioada 2016-2020, neavând relevanță faptul că activitatea societății se rezuma la depunerea bilanțurilor contabile și a declarațiilor fiscale de către noul asociat unic/administrator D. prin intermediul contabilului autorizat să semneze/ștampileze actele. D. este persoana care din neglijență a înregistrat doar la data de 02.11.2021 la Oficiul Registrului Comerțului Sibiu hotărârea de revocare din funcție.

Astfel, nu se poate considera că au fost încălcate dispozițiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, pentru că Hotărârea AGA nr. 1/12.01.2015 a fost anterioară date de 24.06.2016, data validării mandatului de Primar al Comunei Râul Sadului.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, analizând sentința atacată, actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente, în raport cu argumentele invocate prin recurs și prin întâmpinare, apreciază că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 C. proc. civ. invocate de recurent.

Reclamantul a supus controlului de legalitate Raportul de evaluare nr. x/20.09.2021 prin care Agenția Națională de Integritate a reținut situația de incompatibilitate în ceea ce-l privește, prin încălcarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenire și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, întrucât, pe perioada exercitării mandatului de primar 2016-2020, a exercitat, simultan cu funcția de Primar al Comunei Râu Sadului, județul Sibiu, și funcția de administrator al S.C. C. S.R.L..

Prima instanță a respins acțiunea și a constatat legalitatea raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate.

1.1. În ceea ce privește motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a invocat formal acest motiv de nelegalitate, fără a dezvolta niciun argument care să se circumscrie acestuia.

De altfel, lecturând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei și limitele în care a fost învestită, prima instanță a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății.

Judecătorul a explicat soluția pronunțată în dispozitiv prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că acesta a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.

1.2. Analizând sentința atacată prin raportare la cel de-al doilea motiv de casare invocat, astfel cum este reglementat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nici acest motiv de nelegalitate nu este incident în cauză.

Recurentul a invocat, în esență, interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 de vreme ce prin Hotărârea AGA nr. 1/12.01.2015 a fost revocat din funcția de administrator al societății și a făcut dovada că nu a exercitat activități în cadrul acesteia.

Potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în vigoare în perioada evaluată, funcția de primar este incompatibilă cu exercitarea funcției de administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990.

Înalta Curte reține că nu sunt fondate alegațiile recurentului în sensul că a făcut dovada că nu ar fi exercitat efectiv funcția de administrator în cadrul societății după data emiterii Hotărârii AGA nr. 1/12.01.2015 și că societatea nu ar mai fi desfășurat vreun fel de activitate.

Într-adevăr, din interpretarea teleologică și sistematică a prevederilor Legii nr. 161/2003, act normativ prin care, conform chiar titulaturii sale, au fost reglementate măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, rezultă că rațiunea instituirii regimului incompatibilităților este aceea de a preveni apariția unor situații în care exercitarea unei demnități ori funcții publice simultan cu exercitarea unei funcții sau desfășurarea unei activități în cadrul unei entități de drept privat, ar putea influența decizia pe care un oficial o adoptă în exercitarea competențelor sale legale.

Ca urmare, după cum s-a reținut în practica recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, numai exercitarea simultană a unei demnități publice și a funcției de administrator într-o societate comercială determină starea de incompatibilitate, aceasta fiind interpretarea care corespunde scopului legii, acela de înlăturare a cauzelor și condițiilor care determină corupția.

Însă, contrar susținerilor recurentului, care afirmă că bilanțurile contabile și declarațiile fiscale ar fi fost depuse de noul asociat unic/administrator D. prin intermediul contabilului autorizat, din actele depuse la dosar se constată că bilanțurile contabile aferente anilor 2016-2020 (balanțele de verificare aflate la filele x verso-71 dosarul Tribunalului Sibiu) și tabelele cu activele imobilizate au fost semnate de administrator E..

Deci, recurentul-reclamant, în perioada 2016-2020, a îndeplinit/exercitat efectiv atribuțiile funcției de administrator în cadrul S.C. C. S.R.L..

De asemenea, balanțele de verificare contabile depuse pentru perioada menționată (rulajul lunar, soldurile finale anuale) dovedesc faptul că C. S.R.L. a avut activitate.

Prin urmare, susținerile recurentului-reclamant nu sunt apte a dovedi nelegalitatea hotărârii recurate, care este pronunțată și motivată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile în cauză.

Pentru cele reținute anterior, Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 109 din 4 mai 2022 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.