ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4293/2023

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 27.04.2021, sub nr. x/2021, contestatorii A. și B., în contradictoriu cu intimații Agenția Națională de Integritate și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, au formulat contestație în anulare împotriva sentinței civile nr. 3394/18.07.2018 pronunțate de către Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2013. Ulterior, la data de 16 octombrie 2021, numitul C. a înregistrat la dosarul cauzei cereri de intervenție accesorie și principală, iar la data de 8 martie 2022 a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 196 din C. proc. civ.

Soluția pronunțată asupra contestației în anulare Prin sentința civilă nr. 427 din data de 8 martie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și pe cale de consecință, a respins contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva sentinței civile nr. 3394/18.07.2018 pronunțate de către Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimații Agenția Națională de Integritate și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, ca inadmisibilă. La același termen de judecată, instanța a admis excepția nulității cererilor de intervenție accesorie și principală formulate de către numitul C., precum și a notelor scrise prin care acesta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 196 din C. proc. civ., aceste soluții fiind consemnate în partea introductivă a sentinței civile mai sus menționate.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței nr. 427 din data de 8 martie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs petentul C. și contestatorii A. și B..

Apărările formulate în cauză La dosarul cauzei, a depus întâmpinare intimata Agenția Națională de Integritate, în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului declarat de contestatorii A. și B. și în subsidiar, a solicitat respingerea recursului declarat de aceștia și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate. De asemenea, au formulat întâmpinare și recurenții A. și B., însă în cuprinsul acesteia au făcut referire la decizia civilă nr. 6142/2020 din data de 18 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în primul ciclu procesual, ce nu face obiectul prezentei cauze.

Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererilor de recurs Analizând cu prioritate excepția nulității recursului declarat de numitul D., invocată din oficiu, pentru netimbrare și pentru lipsa semnăturii, precum și excepția nulității recursului declarat de recurenții A. și B., invocată de intimată, prin întâmpinare, pentru nemotivare, Înalta Curte constată următoarele: 5.1. Referitor la recursul declarat de contestatorii A. și B. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...) (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității." De asemenea, prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat incidența aceleiași sancțiuni a nulității și pentru nemotivarea recursului, care intervine atât în ipoteza în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută de alin. (1) al articolului menționat), dar și în situația în care argumentele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 (ipoteză reglementată de alin. (2) al art. 489 C. proc. civ.). Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce dispun că: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", Înalta Curte arată că, pentru a se putea reține îndeplinirea obligației de motivare, de către partea care promovează recursul, este necesar ca aceasta să precizeze care sunt aspectele de nelegalitate, dintre cele expres și limitativ reglementate de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., pe care le apreciază incidente cauzei. Mai mult, cererea de recurs trebuie să cuprindă atât arătarea motivelor de casare, cât și dezvoltarea lor, neputându-se limita la o simplă indicare formală a dispozițiilor art. 488 din C. proc. civ., în caz contrar, instanța de recurs aflându-se în imposibilitatea de a exercita controlul judiciar. În practica judiciară, s-a decis că simpla nemulțumire a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ. și să aducă argumente care să vizeze, în mod concret și direct, raționamentul urmat de instanța de fond pentru pronunțarea hotărârii atacate. Înalta Curte constată că, în litigiul pendinte, recursul se îndreaptă împotriva sentinței civile nr. 427 din data de 8 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B., în contradictoriu cu intimații Agenția Națională de Integritate și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București a reținut, pe de o parte, incidența dispozițiilor art. 504 alin. (1) din C. proc. civ., constatând că, pretinsă neregularitate a procedurii de citare pentru termenul la care s-a judecat fondul cauzei, invocată de contestori în susținerea contestației în anulare, trebuia invocată în calea de atac a recursului și pe de altă parte, că aceștia au invocat existența unei erori materiale în ceea ce privește sentința civilă nr. 3394/18.07.2018 pronunțată de către instanța de fond, în condițiile în motivul de contestație în anulare prevăzut de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. vizează o decizie pronunțată de instanța de recurs. Lecturând memoriul de recurs, Înalta Curte constată că, în cuprinsul acestuia, nu pot fi decelate critici care să permită stabilirea unei legături a acestora cu soluția de respingere a contestației în anulare, ca inadmisibilă și care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. Mai exact, prin calea de atac promovată, contestatorii A. și B., au indicat formal dispozițiile art. 488 și următoarele din C. proc. civ. și au expus aspecte invocate și fața instanței învestite cu soluționarea contestației în anulare formulate de reclamanți, precum și apărări ce țin de fondul cauzei. Trimiterea singulară pe care contestatorii o fac în cuprinsul cererii de recurs la pretinsa încălcare de către instanța de fond a legii, nu îndeplinește exigențele motivării cererii de recurs, întrucât aceștia nu arată, în concret, care sunt normele de drept material încălcate și nici care sunt motivele pentru care consideră că maniera în care prima instanță a soluționat cauza reprezintă rezultatul pretinsei încălcări a prevederilor legale. În consecință, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va aplica sancțiunea nulității și va anula, ca nemotivat, recursul declarat de contestatorii A. și B.. 5.2 Referitor la recursul declarat de petentul C. În raport de dispozițiile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a se pronunța cu prioritate asupra excepției nulității recursului declarat de numitul C., invocate din oficiu, pentru netimbrare. Cu privire la acest aspect, reține ca fiind incidente în cauză dispozițiile art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora se taxează cu 50 de RON recursul declarat împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea ca inadmisibilă. Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității. Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că, prin adresa emisă la data de 29 aprilie 2022 și comunicată la data de 09 mai 2022, s-a adus la cunoștința recurentului-petent C. obligația de plată a taxei judiciare de timbru în sumă de 50 de RON, aferentă recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 427 din data de 8 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Înalta Curte constată că, până la termenul de judecată fixat, recurentul-petent nu a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, iar din verificările efectuate în sistemul ECRIS, se constată că acesta nu a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru și nici nu a solicitat acordarea ajutorului public judiciar pentru plata taxei. Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului. Pe cale de conseciță, în raport de dispozițiile art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de petentul C. împotriva sentinței civile nr. 427 din data de 8 martie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.