ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 414/2024

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta A. a solicitat anularea Deciziei nr. 5708 RF emisă în data de 03.09.2021 de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului și obligarea pârâtului la emiterea unei Decizii de sancționare prin care să dispună atât aplicarea unei amenzi contravenționale postului de televiziune B. cât și difuzarea de către acest post de televiziune a sancțiunii în următoarele 24 de ore de la comunicare, sonor și vizual, de cel puțin 3 ori, în intervalul orar 18:00 - 22,00, din care o dată în principala emisiune de știri.

Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 375 din 28 februarie 2022, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale. Altfel art. 6 implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților.

În opinia recurentei instanța nu a avut în vedere argumentele prezentate, nu a analizat dispozițiile legale invocate și a invocat motive străine de natura cauzei.

Cu privire la greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 9 din Regulamentul de organizare și funcționare al CNA, recurenta arată că instanța de fond în mod greșit a considerat că CNA a motivat în fapt și în drept refuzul de sancționare, de vreme ce singurul argument al CNA de nesancționare a fost lipsa numărului de voturi. În rest, raportul de monitorizare, punctul de vedere al reprezentantului postului nu au fost transmise spre a putea fi analizate, ci numai un refuz motivat de lipsa numărului de voturi.

Prin urmare, art. 9 din Regulament este greșit interpretat de instanță câtă vreme aceasta consideră că argumentul numărului de voturi este suficient pentru a ne afla în situația de conformare de către C.N.A. față de dispozițiile legale.

În acest sens, nemotivarea deciziei de nesancționare a postului de televiziune B. reprezintă o cauză de nulitate a acesteia, întrucât obligația motivării actului administrativ reprezintă o cerință de legalitate, acceptată atât pe plan intern, cât și la nivel comunitar, constituind o garanție împotriva arbitrariului.

În decizia contestată nu sunt incluse argumente din care să reiasă necesitatea și oportunitatea nesancționării postului de televiziune B. și această decizie nu cuprinde o motivare din care să rezulte că aspectele semnalate nu sunt veridice.

Recurenta consideră că motivarea deciziei contestate este deficitară, cuprinde motive străine de aspectele semnalate, este generală, sumară și nu face vreo referire la aspectele punctuale sesizate.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia nu există nicio normă legală care să instituie obligativitatea precizării condițiilor de cvorum și modalitatea în care s-a votat, recurenta arată că și această susținere este contrazisă de dispozițiile legale care reglementează activitatea C.N.A.

Art. 15 alin. (4) din Legea 504/2002 prevede în mod expres că:

"exprimarea fiecărui vot deschis este însoțită de motivarea acestuia".

Analizând extrasul procesului-verbal al ședinței rezultă că acesta nu cuprinde dezbaterile Consiliului și modul de adoptare a deciziilor și nici nu cuprinde motivarea votului exprimat de către membrii C.N.A.

Un al motiv pentru care se impune anularea deciziei constă în faptul că aceasta nu este contrasemnată pentru conformitate de către Serviciul Juridic și Reglementări, astfel cum în mod expres stabilesc dispozițiile art. 6 alin. (2) din Regulamentul de Organizare și Funcționare al C.N.A.

Totodată, este evident că instanța de fond nu a ținut cont de dispozițiile de drept material invocate în susținerea cererii de chemare în judecată și nu a analizat incidența acestor dispoziții legale.

Afirmațiile prezentate generează o imagine publică negativ deformată, aducătoare de neliniște prin înjosire socială, batjocură publică și minciună.

Caracterul ilicit rezultă în mod indubitabil din nesocotirea de către moderatorii emisiunii "România, te iubesc!" și de invitații acestei emisiuni a dreptului la onoare și reputație prin susținerea cu rea-credință și fără suport probator a unor afirmații vădit false, faptele afirmate având numeroase conotații penale.

Moderatorii emisiunii și invitații acestora s-au mulțumit să facă numai afirmații defăimătoare fără a prezenta un minim de dovadă în sprijinul veridicității faptelor imputate, deși afirmațiile acestora prezintă caracterul unor informații factuale susceptibile să facă obiectul probei verității, iar nu judecăți de valoare în sensul exprimării opiniei asupra calităților profesionale, morale și personale, conform distincțiilor realizate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa (a se vedea cauza Sokolowski c. Poloniei).

Exercitarea dreptului la liberă exprimare comportă îndatoriri și responsabilități și poate fi supusă unor formalități, restrângeri și sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru respectarea moralei și a protecției reputației persoanelor.

Recurenta mai susține că alegațiile privind un presupus conflict de interese cauzat de calitatea sa de avocat a dlui. C., pentru o perioadă de 17 ani, sunt profund neîntemeiate, întrucât nu a asigurat o astfel de asistență juridică acestuia.

Prin afirmațiile făcute de către moderatorii emisiunii "România, te iubesc!" și de invitații acestora, s-au lansat acuzații directe ceea ce a condus, indubitabil, la crearea unei imagini defăimătoare în ochii publicului și la vătămarea onoarei, demnității și a probității profesionale.

Moderatorii emisiunii și-au încălcat inclusiv obligația de a acționa cu bună-credință și au prezentat opiniile lor personale ca fiind fapte, aspecte care contravin și acestea Codului Deontologic al Jurnalistului din România.

În opinia recurentei, reaua-credință a jurnaliștilor emisiunii "România, te iubesc!" este demonstrată și prin maniera agresivă și tendențioasă în care a fost prezentată și intervievată de către aceștia (minutul 21:40 din emisiune).

Moderatorii emisiunii "România, te iubesc!" și invitații acestora au lansat afirmații defăimătoare, fără ca acestea să fi fost rezultatul unor dezbateri și fără a aduce probe în acest sens, aspecte care contravin obligației instituite de prevederile art. 40 alin. (4) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizualului.

Printre acuzațiile cu caracter penal aduse de către moderatorii emisiunii și de către invitații acestuia fără vreun suport probator se numără: faptul că este o apropiată a clanului din Sectorul 4, faptul că în perioada în care a deținut funcția de Prefect Interimar al Capitalei nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a mușamalizat demolarea restaurantului deținut de dl. C. pentru obținerea unor avantaje personale, faptul că se afla într-un conflict de interese cauzat de presupusa calitate de avocat al domnului C. pe o perioada de 17 ani.

Moderatorii emisiunii au permis invitaților să emită acuzații neprobate, permițând transmiterea pe post a acestora la un interval orar de maximă audiență.

În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta a sesizat pârâtul CNA cu o plângere, prin care a solicitat să se constate încălcarea dreptului la demnitate reglementat de art. 72 din C. civ., la propria imagine reglementat de art. 73 C. civ. și la viață privată reglementat de art. 8 CEDO în cadrul emisiunii de televiziune "România, te iubesc 2021: Grupare criminală, brand de capitală II", difuzată pe postul de televiziune B. în data de 25.04.2021, prin prezentarea și acceptarea de către moderatorii acestei emisiuni a unor fapte nereale, cu caracter acuzator penal.

Prin adresa nr. x/03.09.2021, pârâtul a comunicat reclamantei faptul că s-a întrunit în ședința publică din 31.08.2021 și a analizat Raportul de monitorizare întocmit de direcția de specialitate pentru emisiunea "Romania, te iubesc!" din 25.04.2021. Membrii Consiliului au vizionat secvențele relevante și au audiat punctul de vedere al reprezentantului postului, care a precizat ca autorul anchetei a încercat să obțină toate punctele de vedere, iar în urma dezbaterilor a existat o propunere de sancționare a radiodifuzorului cu somație publică, dar aceasta nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru a fi adoptată, conform art. 15 din legea nr. 504/2002.

Instanța de fond a reținut că adresa nr. x/03.09.2021, contestată în cauză, nu este o decizie în sensul art. 9 din regulamentul de organizare și funcționare al CNA, întrucât potrivit art. 7 din același regulament: Consiliul deliberează în prezența a cel puțin 8 dintre membrii săi, iar deciziile se adoptă dacă întrunesc votul a cel puțin 6 membri, aceeași dispoziție regăsindu-se și în cuprinsul Legii nr. 504/2002, la art. 15 alin. (1) conform căruia:

"În îndeplinirea funcțiilor și a atribuțiilor ce îi revin potrivit prezentei legi, Consiliul emite decizii, instrucțiuni și recomandări, în prezența a cel puțin 8 membri și cu votul a cel puțin 6 membri".

Prin adresa contestată i s-a comunicat faptul că nu a fost adoptată o decizie de sancționare de către pârâtul CNA întrucât nu a fost întrunit numărul necesar de voturi. Această împrejurare este confirmată de procesul-verbal al ședințelor din 31.08.2021 și 02.09.2021 din care rezultă că în urma votului exprimat, doar trei dintre membri prezenți au votat pentru aplicarea unei somații publice postului B., ceilalți votând împotrivă.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond temeinic și legal a reținut că pârâtul nu avea obligația de a emite o decizie de nesancționare, acest act administrativ tipic urmând să fie adoptat numai în situația în care autoritatea publică pârâtă constată, în îndeplinirea funcțiilor și a atribuțiilor ce îi revin, potrivit Legii audiovizualului nr. 504/2002, săvârșirea de către furnizorii sau distribuitorii de servicii in domeniul audiovizualului, a faptelor contravenționale prevăzute de art. 90 și art. 91 din Legea nr. 504/2002.

De asemenea, critica referitoare la nemotivarea în fapt și în drept a adresei nr. x din 03.09.2021 în mod corect a fost analizată prin raportare la natura juridică a actului, aceea de act administrativ asimilat, respectiv refuzul de a emite o Decizie în condițiile art. 15 alin. (1), (2) si 8 din Legea nr. 504/2002, prin care să fie sancționat postul de televiziune B. cu amendă contravențională pentru conținutul emisiunii "Romania, Te iubesc 2021: Grupare criminală Brand de Capitală II" difuzată în data de 25.04.2021.

Instanța de fond a apreciat că autoritatea publică pârâtă a analizat raportul de monitorizare întocmit de direcția de specialitate cu privire la această emisiune, a făcut referire la procedura urmată de membrii Consiliului care au vizionat secvențele relevante și a audiat punctul de vedere al reprezentantului postului, la propunerea de sancționare a radiodifuzorului cu somație publică și la motivul pentru care această propunere nu a fost adoptată, neîntrunind numărul necesar de voturi, astfel că acesta a fost motivat în fapt.

În ceea ce privește motivarea în drept, s-a reținut că s-a făcut trimitere la condițiile reglementate de art. 15 din Legea nr. 504/2002 cu privire la adoptarea deciziilor.

Instanța de control judiciar reține că un act administrativ este motivat atunci când el enunță motivele de fapt și de drept pentru care autorul său îl consideră justificat.

Motivarea reprezintă o condiție generală, aplicabilă oricărui act administrativ.

Altfel spus, motivarea este o condiție de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri în concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale. Obiectivul său este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului.

Așadar, motivarea este o formalitate substanțială a cărei absență sau insuficiență antrenează invaliditatea actului.

Motivarea urmărește o dublă finalitate, și anume: îndeplinește o funcție de transparență a procedurilor administrative în profitul cetățenilor care vor putea astfel să verifice dacă actul este sau nu întemeiat și permite autorității judiciare să exercite controlul de legalitate asupra acestuia.

De asemenea, motivarea trebuie să indice în mod expres baza juridică a actului adoptat.

Înalta Curte precizează că obligația motivării actului administrativ reprezintă o cerință de legalitate a acestuia unanim acceptată atât pe plan intern, cât și la nivelul dreptului unional.

Motivarea actului administrativ constituie o garanție împotriva arbitrariului și se impune cu deosebire în cazul actelor prin care se modifică ori se suprimă drepturi sau situații juridice individuale și subiective.

Motivarea unei decizii administrative nu poate fi limitată la considerente legate de competența emitentului ori la temeiul de drept al acesteia, ci trebuie să conțină și elementele de fapt care să permită, pe de o parte, destinatarilor să cunoască și să evalueze temeiurile deciziei, iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

Sub aspectul motivării actului administrativ, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte într-o manieră clară algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate motivarea măsurilor și de asemenea, să permită instanțelor efectuarea revizuirii actului, insuficiența motivării sau nemotivarea atrăgând nulitatea.

În acest sens, este cauza C 509/1993 prin care instanța de contencios unional a reținut că o detaliere a motivelor este necesară și atunci când instituția emitentă dispune de o largă putere de apreciere, întrucât motivarea conferă actului transparență, putându-se verifica în acest fel dacă actul este corect fundamentat.

Este adevărat că o motivare insuficientă sau greșită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actului administrativ, iar aceasta atrage nulitatea sau nevalabilitatea lui, însă în cauza de față nu ne aflăm în aceeași situație.

Pe de altă parte, Înalta Curte reține că instanța de fond în mod corect și-a însușit susținerea pârâtului potrivit căreia nu constituie refuz nejustificat faptul că răspunsul autorității nu îl satisface pe reclamant, deși prin acesta s-a răspuns detaliat tuturor aspectelor cuprinse în memoriul înaintat, întrucât stabilirea conținutului răspunsului constituie în toate cazurile o prerogativă a autorității publice care se exercită cu respectarea dispozițiilor legale.

Se putea aplica o sancțiune contravențională radiodifuzorului numai dacă constata încălcarea de către acesta a unor norme legale prevăzute de Codul audiovizualului și numai dacă ar fi fost îndeplinită condiția numărului de 6 voturi în favoarea acestei soluții, astfel cum prevăd dispozițiile art. 15 din Legea nr. 504/2002, condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ.

Or, pârâtul a probat îndeplinirea obligației sale de exercitare a activității de control a îndeplinirii de către radiodifuzor a obligațiilor sale, cu respectarea procedurii stabilite prin lege și regulament de organizare și funcționare, nesancționarea radiodifuzorului fiind consecința neîndeplinirii condiției existenței celor 6 voturi valabil exprimate pentru aplicarea unei anumite amenzi contravenționale în condițiile art. 95 și urm. din Legea nr. 504/2002.

În lipsa numărului de voturi impuse de lege și având în vedere că nu există o obligație legală a CNA de a emite o decizie în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile cumulative arătate, instanța de fond a apreciat că refuzul pârâtului de sancționare a radiodifuzorului este legal și justificat, nefiind întrunite în cauză elementele constitutive ale excesului de putere, soluție pe care Înalta Curte o împărtășește.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile existenței unui refuz nejustificat și implicit al existenței unui exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. "i" și "n" din Legea nr. 554/2004.

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 375 din 28 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.